Pretenţii. Sentința nr. 5739/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5739/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 29086/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5739
Ședința publică din data de 18.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. TRANTU
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamant . SRL cu sediul în C., ., nr. 57, ., . în contradictoriu cu pârât . SRL cu ultimul sediu cunoscut în C., ., nr. 5, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 11.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 18.04.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.11.2012 sub nr._, reclamanta S.C. T. S. INTERNATIONAL S.R.L., prin lichidator judiciar DELFINUL IPURL, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. F. ORGANICS S.R.L., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 1388,45 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
În motivare, s-a arătat că, între părți, s-a încheiat contractul nr. 237/04.09.2010, având ca obiect monitorizarea și intervenția operativă la sistemele antiefracție, iar, în baza acestui contract, a emis mai multe facturi ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate, facturi ce au fost acceptate la plată de către pârâtă, dar nu au fost achitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 C.civ.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei, fiind atașate contractele încheiate între părți și facturile emise.
La solicitarea instanței, s-a depus și dovada denumirii lichidatorului judiciar.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 13.03.2013, în temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, respingând administrarea probei cu interogatoriul pârâtei.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți, s-au încheiat contractele nr. 377/04.08.2010, având ca obiect monitorizarea și intervenția operativă la sistemele antiefracție, nr. 38/04.08.2010 având ca obiect închirierea echipamentelor, nr. 237/04.09.2010 de custodie.
În baza acestor contracte, reclamanta a emis mai multe facturi, respectiv nr. 5014/15.10.2010, nr._/25.10.2010, nr. 5024/30.10.2010, nr. 5110/15.11.2010, nr. 5111/15.11.2010, nr. 5202/15.12.2010, nr. 5203/15.12.2010, nr. 5405/15.02.2011, nr. 5406/15.02.2011, nr. 5301/14.01.2011, în valoare totală de 1388,45 lei.
Instanța reține că toate aceste facturi au fost acceptate la plată de către pârâtă prin semnarea și ștampilarea acestora din partea pârâtei.
În drept, potrivit art. 969 și art. 970 din C.civ. din 1864 (în vigoare la data încheierii contractelor), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință.
Art. 1082 din C.civ. prevede că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Codul comercial (în vigoare la momentul emiterii facturilor), obligațiile comerciale pot fi probate cu orice mijloace de probă, inclusiv cu facturi acceptate.
Factura comercială reprezintă un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale, ceea ce înseamnă că face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului.
În situația în care factura este acceptată de către destinatar, atunci aceasta face dovada și în favoarea emitentului. Acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care obligă pe comerciantul acceptant la plată, ceea ce înseamnă că acceptarea facturii trebuie să fie manifestarea voinței persoanei care angajează comerciantul din punct de vedere juridic în raporturile cu terții.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractele încheiate între părți și facturile fiscale acceptate la plată din partea pârâtei, instanța reține pârâta datorează reclamantei suma de 1388,45 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
În schimb, pârâta nu a făcut dovada plății sau a unui alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contracte.
Având în vedere cele expuse mai sus, reținând că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin probele administrate în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, instanța va admite cererea și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1388,45 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor nr. 5014/15.10.2010, nr._/25.10.2010, nr. 5024/30.10.2010, nr. 5110/15.11.2010, nr. 5111/15.11.2010, nr. 5202/15.12.2010, nr. 5203/15.12.2010, nr. 5405/15.02.2011, nr. 5406/15.02.2011, nr. 5301/14.01.2011.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, precum și faptul că prezenta cerere este scutită de plata taxelor de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. T. S. INTERNATIONAL S.R.L., prin lichidator judiciar DELFINUL IPURL cu sediul în C., ., nr. 57, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. F. ORGANICS S.R.L. cu ultimul sediu cunoscut în C., ., nr. 5, ., jud. C..
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1388,45 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Respinge ca neîntemeiat capătul cererii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 18.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. TRANTU L. S.
Red.Jud.M.T./03.06.20.13
Tehn.Red.L.S./ex4/03.06.2013
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 1631/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
