Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 7226/212/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINTA CIVILA NR._/2013

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.12.2013

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN

PREȘEDINTE: R. M. D.

GREFIER: R. GALIU

Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect obligație de a face, acțiune formulata de reclamant S. N. cu domiciliul in CONSTANTA, ., ., J. C. in contradictoriu cu pârât .> cu ultimul sediu cunoscut in CONSTANTA, .. 165, J. C. P. CURATOR SPECIAL AV. LESNI C. cu sediul in CONSTANTA, ., nr. 60, J. C..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat Margelatu A., paratul fiind reprezentat de avocat Lesni C..

Procedura este legal îndeplinită.

Instanta constata ca prin serviciul de registratura s-a depus la dosarul cauzei la data de 12.12.2013 din partea reclamantului dovada achitării onorariului stabilit de instanța pentru curatorul special a numit pentru parata.

Instanta analizând temeiul pentru stabilirea competentei de judecare a cauzei, invoca din oficiu excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Constanta raportat la temeiul acțiunii si temeiul de drept invocat, si acorda cuvântul părților asupra excepției invocate.

Reprezentantul reclamantului arata ca obiectul cauzei este obligația de a face care anterior intrării in vigoare a noului Cod de procedura civila erau de competenta Tribunalului, insa raportat la noile dispoziții legale arata ca sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedura civila. Depune la dosar, in original, dovada achitării onorariului stabilit de instanța pentru curatorul special.

Instanta retine cauza spre soluționarea excepției necompetentei materiale a Judecătoriei Constanta.

INSTANȚA

Deliberand asupra exceptiei de necompetenta materiala, constata urmatoarele:

P. cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 12.03.2013 sub nr._, reclamantul S. N., in contradictoriu cu S.C. E. S.A., a solicitat ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte din care sa reiasa grupa a II a de munca la care reclamantul a fost incadrat in perioada 13.09.1969 – 24.10.1972 si 24.04.1978 – 06.05.2008.

In fapt, reclamantul a aratat, in esenta, ca a lucrat in perioadele respective la societatea parata si ca, in prezent, este angajat la alta societate, la sfarsitul anului 2013, dorind sa isi depuna dosarul de pensionare pentru limita de varsta.

Reclamantul sustine ca, asa dupa cum reiese din cartea sa de munca, grupa a II a de munca apare numai in ultima perioada.

In drept, cererea este intemeiata pe dispozitiile Ordinului nr. 590/15.09.2008, art. 34 alin. 5 raportat la art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul Muncii raportat la art. 20 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006 corborat cu art. 1165 si art. 1397 alin. 1 Noul C.civ..

In sustinerea actiunii au fost depuse la dosar inscrisuri in copie.

Actiunea a fost legal timbrata cu 10 lei, taxa judiciara de timbru si 0,30 lei, timbru judiciar.

La termenul de judecata din data de 19.12.2013, instanta a invocat din oficiu exceptia de necompetenta materiala.

Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.

Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:

Instanta retine ca reclamantul, in referire la competenta de solutionare a cauzei, a indicat dispozitiile art. 269 din Codul Muncii si art. 94 pct. 1 lit. h) C.proc.civ., conform carora cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante.

Instanta retine ca obiectul cererii de fata il constituie obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte care sa ateste ca reclamantul a avut grupa a II a de munca in perioadele 13.09.1969 – 24.10.1972 si 24.04.1978 – 06.05.2008.

Potrivit temeiului de drept invocat de reclamanta in ceea ce priveste competenta – art. 94 pct. 1 lit. h) C.proc.civ. – prezenta actiune s-ar referi la o obligatie de a face neevaluabila in bani.

. de solutionare a cauzelor privind o obligatie de a face neevaluabila in bani apartine Judecatoriei, insa numai daca nu exista o norma legala care sa atribuie competenta unei alte instante.

In speta de fata, obligatia paratei de a elibera adeverinta s-a nascut in baza contractului de munca dintre parti, fiind incidente, astfel cum a mentionat si reclamantul dispozitiile art. 34 alin. 5 din Codul Muncii: ˝La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.˝

Potrivit art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social republicata: În înțelesul legii, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.

Raportand obiectul prezentei cauze la definitia susmentionata, rezulta ca litigiul de fata intra in categoria conflictelor de munca, deoarece priveste indeplinirea unei obligatii de catre fostul angajator, obligatie care decurge din contractul de munca.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, solutionarea conflictelor individuale de munca este de competenta Tribunalului.

In baza considerentelor expuse anterior, instanta apreciaza ca actiunea se incadreaza in categoria exceptiilor prevazute de art. 94 pct. 1 lit. h) teza finala C.proc.civ., fiind incidente dispozitiile art. 95 pct. 4 C.proc.civ. corborate cu art. 208 din Legea nr. 62/2011 care atribuie competenta materiala de solutionare Tribunalului.

In temeiul art. 132 alin. 1 si 3 C.proc.civ. raportat la art. 130 alin. 2 C.proc.civ. coroborate cu art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., instanta urmeaza sa admita exceptia invocata si sa decline competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Constanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Constanta.

Declina competenta de solutionare a cauzei, formulata de reclamant S. N. cu domiciliul in CONSTANTA, ., ., . in contradictoriu cu pârât .> cu ultimul sediu cunoscut in CONSTANTA, .. 165, J. C. P. CURATOR SPECIAL AV. LESNI C. cu sediul in CONSTANTA, ., nr. 60, J. C., in favoarea Tribunalului Constanta – Sectia I Civila.

F. cale de atac.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19.12.2013.

P., GREFIER,

R. M. D. R. GALIU

Red. jud. R.M.D./3ex/08 Ianuarie 2014

Gref. R..G./09.01.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA