Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 19853/212/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013

Ședința din data de 19.11.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D. D.

GREFIER: M. DĂNUȚA M.

Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe reclamanții M. A., J. R. I., D. G., C. C. și pe pârât A. DE P. L. 11C, intervenient în numele altei persoane G. M., intervenient în numele altei persoane A. E., intervenient în numele altei persoane B. G., intervenient în numele altei persoane M. F.-B., pârât . SRL, având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 09.12.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.12.2013 și la data de 19.12.2013 când,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2012 sub numărul_, reclamanții M. A., J. R. I., D. G. și C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ASOCIAȚIA DE proprietari „L. 11C” să se dispună obligarea pârâtului la respectarea Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a proprietarilor din data de 26.02.2011 și 19.11.2011, obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor privind clarificarea situației ce vizează încetarea contractului încheiat cu S.C. H. E. SERVICES S.R.L., conform deciziei luate în Adunărilor Generale Extraordinare din data de 26.02.2011 și 19.11.2011 și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că în cadrul Asociației de proprietari a fost luată hotărârea ca această asociație să încheie un contract care să aibă ca obiect montarea de repartitoare de căldură pentru fiecare dintre apartamente și, deși nu au fost consultați, au fost încheiate două contracte de prestări servicii nr. 39/2005 și 60/2011 cu firma S.C. H. E. Services S.R.L.

Reclamanții arată că, întrucât costurile erau din ce în mai mari, au convocat o Adunare Extraordinară în data de 26.02.2011, în care cei 12 proprietari prezenți au adoptat decizia de a se renunța la repartitoare și încetarea contractului, însă această hotărâre nu a fost dusă la îndeplinire de către președintele asociației de proprietari.

Se mai arată că la data de 19.11.2011 a fost convocată o altă Adunare Extraordinară, care a hotărât rezilierea contractelor nr. 39/2005 și 60/2011, însă președintele asociației nu a dat curs acestei opțiuni.

În drept, s-au invocat prevederile art. 25 pct. 3, art. 31 pct. 2 și art. 26 din Legea nr. 230/2007.

În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul arată că în realitate Adunarea Generală nu a existat, fiind vorba despre câțiva proprietari de la scara C, precum și faptul că nu se face dovada comunicării către ceilalți membri ai asociației a deciziei cu privire la convocarea adunării generale extraordinare, astfel că nu au fost respectate prevederile art. 23 alin. 4, 5 din Legea nr. 230/2007.

Pârâtul mai arată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 270/2007, întrucât nu ne aflăm în „situații excepționale” de natură să deroge de la procedura prevăzută de art. 23-24, iar pe de altă parte, nu este îndeplinită condiția existenței majorității proprietarilor.

Se arată de asemenea că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 7 din Ordinul 343/2010, voința reclamanților de a se renunța la repartitoarele de costuri nu poate înfrânge voința celorlalți proprietari de a beneficia de aceste servicii.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 230/2007 și Ordinul 343/2010.

În probațiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul din 17.12.2012, a fost depusă la dosar o cerere de intervenție în interes alăturat reclamanților, formulată de intervenienții G. M., A. E., B. G. și M. F. B..

Pe parcursul procedurii, la solicitarea instanței, reclamanții au precizat cererea de chemare în judecată de mai multe ori.

La termenul din 04.02.2013, au fost depuse precizări scrise, prin care s-a arătat că obiectul cererii are în vedere obligarea pârâtei la respectarea hotărârilor Adunării Generale din 26.02.2011 și 19.11.2011 și obligarea la efectuarea demersurilor privind rezilierea celor două contracte.

La același termen de judecată, reprezentantul reclamanților a precizat oral că solicită a se constata intervenită rezilierea celor două contracte.

La termenul din 16.09.2013, reprezentantul reclamanților a solicitat să se constate încheiat un singur contract cu privire la primul capăt de cerere, pentru faptul că primul contract și-a pierdut valabilitatea, fiind reînnoit cu cel de al doilea contract.

Prin precizările depuse la data de 28.10.2013, reclamanții au arătat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea intervenirii rezilierii contractului nr. 60/2011 încheiat cu S.C. H. E. Services S.R.L., ca urmare a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a proprietarilor din data de 26.02.2011 și 19.11.2011.

La termenul din 22.04.2013, a fost introdus în cauză în calitate de pârât și S.C. H. E. Services S.R.L.

La termenul din 18.11.2013, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interesul reclamaților și a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Între S.C. H. E. S.R.L. și Asociația de Proprietari 11C L. a fost încheiat Contractul nr. 60/25.02.2011 (f 47) având ca obiect livrarea și instalarea repartitoarelor de costuri cu doi senzori pentru defalcarea consumului de energie termică și a ventilelor (robinetelor) termostate cu cap termostatic direct proprietarilor de apartamente din Asociația de proprietari, defalcarea și repartizarea lunară a costurilor de încălzire prin note de repartizare, pe baza citirilor efectuate de un reprezentant.

Anterior, între aceleași părți a fost încheiat și Contractul nr. 39/29.11.2005, având același obiect.

La data de 26.02.2011, 12 locatari ai Asociației de proprietari L. 11C s-au întâlnit în cadrul unei Adunări Generale Extraordinare, în temeiul art. 25 alin. 3 din Legea nr. 230/2007, și conform procesului-verbal încheiat la data de 26.02.2011 (f 11-12), un număr de 9 locatari au decis să se renunțe la repartitoare și să înceteze contractul încheiat cu S.C. H. E. Services S.R.L.

De asemenea, la data de 19.11.2011, a avut loc o nouă întâlnire a 13 locatari, 8 dintre aceștia fiind de acord cu rezilierea contractelor nr. 39/2005 și 60/2011 încheiate cu S.C. H. E. Services S.R.L.

Prin Notificarea din 25.01.2012 (f 7), locatarii prin reprezentant C. C. au notificat Asociația de Proprietari – Comitetul Executiv și Comisia de Cenzori – hotărârea de renunțare la folosirea repartitoarelor și hotărârea de încetare a contractelor nr. 39/2005 și 60/2011.

Obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizat de reclamant este constatarea intervenirii rezilierii contractului nr. 60/2011, ca urmare a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a proprietarilor din data de 26.02.2011 și 19.11.2011.

Raportat la prevederile art. 111 C.proc.civ., instanța constată că acțiunea în constatare promovată de reclamanți este admisibilă, aceștia neavând posibilitatea formulării unei acțiuni în realizare, respectiv să solicite rezilierea contractului, întrucât nu sunt părți ale acestui contract.

În ceea ce privește modalitatea de convocare a Adunărilor Generale din data de 26.02.2011 și 19.11.2011, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 230/2007 „(2)Adunarea generală este alcătuită din toți proprietarii membri ai asociației de proprietari. (3)Adunarea generală ordinară se convoacă fie de președintele asociației de proprietari, fie de comitetul executiv. (4)Pentru situații speciale sau de maximă urgență, adunările generale extraordinare ale asociației pot fi convocate oricând de către comitetul executiv sau de către cel puțin 20% din numărul proprietarilor membri ai asociației de proprietari. (5)Proprietarii trebuie anunțați, prin afișare la loc vizibil sau pe bază de tabel nominal convocator, asupra oricărei adunări generale a asociației de proprietari, cu cel puțin 7 zile înainte de data stabilită, inclusiv cu privire la ordinea de zi a adunării generale. Ordinea de zi anunțată se poate completa prin hotărâre a adunării generale.”

Reclamanții arată în cererea de chemare în judecată faptul că cele două întâlniri s-au realizat în baza dispozițiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 230/2007, conform cărora „(3) În situații excepționale, hotărârile pot fi luate prin acordul scris al majorității proprietarilor unei scări sau unui . de proprietari, pentru probleme care îi vizează direct, pe bază de tabel nominal”.

Însă, instanța constată că art. 25 alin. 3 din Legea nr. 230/2007 se referă la modalitatea de luare a hotărârilor, în timp ce art. 23 se referă la condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se convoca o adunare, ordinară sau extraordinară. Astfel, chiar dacă legea prevede posibilitatea ca în situații excepționale majoritatea proprietarilor unei scări să adopte o decizie cu privire la probleme care vizează scara respectivă, pentru a putea adopta o hotărâre, adunarea trebuie să fie în prealabil convocată în mod legal.

Referitor la acest aspect, instanța constată că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 23 alin. 5 din legea nr. 230/2007, legea nefăcând distincție între adunările generale ordinare și cele extraordinare.

Pe de altă parte, și în ceea ce privește modalitatea de adoptare a hotărârilor, chiar dacă raportat la numărul de apartamente din scara C, aceștia au făcut dovada faptului că hotărârile au fost luate cu majoritatea proprietarilor (jumătate plus unu), prin probele administrate în cauză reclamanții nu au dovedit existența unor situații excepționale care au dus la adoptarea hotărârilor în această manieră, în contextul în care primul contract a fost încheiat în anul 2005, între cele două întâlniri a trecut o perioadă de aproximativ 9 luni, ia acest contract vizează întreaga asociație, și nu este o problemă care să vizeze în mod direct doar locatarii de la scara C.

Față de aceste considerente, instanța reține faptul că cele două adunări din data de 26.02.2011 și 19.11.2011 nu au fost în mod legal convocate, iar deciziile adoptate nu au fost luate conform prevederilor legale.

În ceea ce privește constatarea rezilierii contractului nr. 60/2011, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 4.1 din Contract, durata acestuia este de 10 ani, intrând în vigoare la data semnării sale.

Instanța reține de asemenea faptul că părțile nu au prevăzut în contract clauze referitoare la încetarea acestuia, astfel că sunt aplicabile prevederile generale ale Codului civil în vigoare la momentul încheierii contractului.

Rezilierea este o sancțiune care intervine în cazul neexecutării culpabile a unei obligații izvorâte dintr-un contract sinalagmatic, cu executare succesivă și constă în desfacerea contractului pentru viitor. Conform reglementărilor Codului civil din 1864 rezilierea poate fi convențională, atunci când părțile au prevăzut în contract anumite clauze referitoare la desființarea contractului în caz de neexecutare culpabilă a obligației asumate de oricare din părți (pacte comisorii), sau judiciară, caz în care trebuie îndeplinite o . condiții: să existe o neexecutare, chiar și parțială, dar suficient de importantă, a obligației asumate de către cealaltă parte a contractului sinalagmatic, neexecutarea să îi fie imputabilă debitorului ei iar debitorul acestei obligații să fi fost pus în întârziere.

Reclamanții au precizat expres faptul că nu solicită rezilierea contractului, ci doar să se constate că acesta este reziliat ca urmare a acordului lor de voință exprimat prin hotărârile din 26.02.2011 și 19.11.2011, astfel că rezilierea în acest caz nu poate fi decât cea convențională. Însă, așa cum s-a arătat și mai sus, contractul nr. 60/2011 nu conține niciun pact comisoriu care să prevadă posibilitatea unei rezilieri convenționale, și mai mult, aceștia nu ar putea solicita rezilierea unui contract în care nu au calitatea de parte.

Mai mult, instanța constată că reclamanții nu numai că nu au făcut dovada îndeplinirii condiției esențiale a rezilierii, respectiv o neexecutare culpabilă a unei obligații contractuale, dar nici măcar nu au invocat o astfel de neexecutare, singurul argument menționat fiind acela că în urma executării contractului nu au scăzut costurile utilităților, astfel cum s-au așteptat.

Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, va respinge ca neîntemeiată și cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată în cauză.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.proc.civ., reclamanții vor fi obligați la plata către pârât a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 278 din 07.12.2012 (f 34).

Deși a fost respinsă și acțiunea intervenienților accesorii, instanța nu îi va obliga și pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul a fost nevoit să facă o . cheltuieli numai pentru a combate susținerile intervenienților accesorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRAȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. A., J. R. I., D. G. și C. C. toți cu sediul ales in CONSTANTA, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI „L. 11C” cu sediul în CONSTANTA, L., nr. 8, ., ., ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de intervenienții G. M. cu domiciliul în CONSTANTA, L., nr. 8, ., ., A. E. cu domiciliul în CONSTANTA, L., nr. 8, ., ., B. G. cu domiciliul în CONSTANTA, L., nr. 8, ., . și M. F.-B. cu domiciliul în CONSTANTA, L., nr. 8, ., ., ca neîntemeiată.

Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.

M.M. 20 Decembrie 2013

Red. Jud. D.D.2ex/ 22.04.2014 Emis 9 comunicări, la data de 23.04.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA