Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1484/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1484/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 21833/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.1484
Ședința publică din data de 26.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-G. J.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul C. C., cu domiciliul în C., ., ..73, jud.C. în contradictoriu cu pârâta D. E., cu domiciliul în București, . B., nr.121A, sector 2, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal care se identifică cu CI . nr._, pârâta fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform disp.art.153 C.proc.civ..
S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefierul de ședință, după care,
Instanța reține că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură, la data de 17.09.2013 din partea pârâtei, întâmpinare, în dublu exemplar, care a fost comunicată și reclamantului, pentru a lua la cunoștință de conținutul acesteia, iar la data de 23.09.2013, din partea Primăriei C.–serviciul de autoritate tutelară, referatul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantului.
Reclamantul depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă. Precizează că dosarul de fond, apelul are termen de judecată la data de 01.11.2013.
Instanța se constată competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, conform disp.art.997 coroborat cu art.94 C.proc.civ.. Estimează durata procesului la o lună.
La interpelarea instanței, reclamantul apreciază faptul că în interesul superior al minorului, să se aibă în vedere doar elementele obiective, care pot fi probate. Față de înscrisurile prezentate, susține doar dispozițiile legale în vigoare în apărarea dreptului copilului. Mai arată faptul că i se interzice accesul la domiciliul minorului de către mama pârâtă. Cu privire la programul de vizită acesta să fie stabilit astfel: de la data de 1 la 15 ale lunii în anii impari, iar între 16 și 30 ale lunii în anii pari. Apreciază că este în interesul copilului să interacționeze cu tatăl. Se insistă în programul de vizită solicitat.
Instanța încuviințează în probațiune, atât pentru reclamant cât și pentru pârâtă, în temeiul disp.art.258 C.proc.civ., proba cu înscrisuri pe care le găsește legale, pertinente, concludente și utile cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri:
Reclamantul, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul stabilirii locuinței minorului la reclamant, întrucât programul îi permite să aibă grijă de copil și în subsidiar, stabilirea unui program de legături personale cu minorul, extins, așa cum a fost solicitat.
Instanța în temeiul disp.art.394 Cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.08.2013, sub nr._, reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâta D. E., a solicitat stabilirea domiciliului minorului Ș. T. C. la tatăl reclamant și a unui program de vizitare a minorului de către părintele nerezident, în mod provizoriu, până la soluționarea cererii având ca obiect divorț.
În motivarea în fapt, s-a arătat că prin s.c. nr.9213/2013 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea locuinței minorului rezultat din căsătorie la mama pârâtă, precum și încuviințarea unui program de legături personale cu tatăl.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin precizările formulate la data de 27.08.2013 s-a arătat că se solicită pentru părintele nerezident, respectiv pentru mamă, un program de vizitare a minorului timp de două săptămâni în fiecare lună, și anume de la data de 01-15 ale lunii în anii impari, iar între 16-30 ale lunii în anii pari. Reclamantul a arătat că mama își privează copilul de dreptul de a avea legături personale cu tatăl său, sabotând legătura afectivă tată-copil. Cu privire la acest aspect, a mai arătat reclamantul că timp de 1 an a stat în concediu de creștere a copilului, ocupându-se exclusiv de creșterea, îngrijirea și educarea fiului său.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedire, reclamantul a depus în copie certificatul de naștere al minorului, adeverință de venit, contract de vânzare-cumpărare imobil, anchetă psihosocială nr._/2013, decizia privind acordarea indemnizației de creștere a copilului.
Parata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că cererea nu este admisibilă întrucât nu protejează un drept care s-ar păgubi prin întârziere și nici nu previne o pagubă iminentă. A mai menționat pârâta că reclamantul a încercat să ia copilul cu forța la C., fiind formulată în acest sens și plângere penală.
La cerere au fost atașate înscrisuri reprezentând extras portal privind dosarul nr._/300/2012, adeverință de venit, adresa nr._/2012 a DGPM București.
În probațiune a fost administrată la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind efectuată din oficiu și ancheta psihosocială înregistrată sub nr._/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea introductivă s-a solicitat pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorului Ș.-T.-C. la tată reclamant până la soluționarea cererii de divorț, aflată în faza de apel, precum și stabilirea unui program de legături personale cu părintelui nerezident timp de două săptămâni în fiecare lună.
Cu privire la admisibilitatea cererii de ordonanța președințială, instanța constată că temeiul de drept al cererii rezidă în dispozițiile art.996 C.proc.civ.: „instanța va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea anumitor condiții speciale cumulative, precum urgența ce justifică folosirea acestei proceduri, caracterul vremelnic al măsurii luate de instanță și neprejudecarea fondului.
Examinând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma condițiilor restrictive enunțate de textul menționat, instanța este datoare sa stabilească dacă, într-adevăr, în raport cu circumstanțele cauzei și cu natura dreptului substanțial dedus judecății, măsura a cărei luare se solicită are un caracter urgent, iar efectele sale sunt vremelnice.
În cauză, în analizarea condițiilor privind luarea unei măsuri vremelnice cu privire la minor instanța trebuie să verifice, pe lângă condițiile impuse pentru ordonanța președințială, și interesul superior al acestuia.
În ceea ce privește una din cerințele ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ în vederea emiterii ordonanței președințiale, respectiv aceea a urgenței, instanța apreciază că aceasta nu este îndeplinită, tocmai prin raportare la interesul superior al minorului.
Astfel, din probele administrate rezultă că minorul se află în îngrijirea mamei, prin hotărârea de divorț pronunțată de instanța de fond locuința acestuia fiind stabilită la mamă. Climatul familial și afectiv în care s-a integrat minorul creează la acest moment stabilitatea emoțională de care copilul are nevoie, iar această stare de fapt nu trebuie afectată prin luarea unei măsuri provizorii, de natură a avea repercusiuni negative asupra dezvoltării sale viitoare. Pe de altă parte, având în vedere că minorul frecventează o grădiniță cu program prelungit, după cum însuși reclamantul afirmă, instanța apreciază că la acest moment nu este justificată urgența în schimbarea vieții cotidiene a minorului și înlocuirea cu un program scindat, în care nu se știe care este locuința stabilă (reclamantul solicită ca minorul că locuiască două săptămâni la mamă și două săptămâni la tată, alternativ).
Vârsta minorului și stadiul dezvoltării sale fizice si psihice recomandă, înainte de toate, o continuitate a mediului în care se află, cel puțin în mod provizoriu, până când se va stabili cu caracter definitiv părintele cu care va locui.
Prin urmare, instanța apreciază că soluția oportună în această cauză este de menținere a climatului familial și afectiv actual, în care minorul s-a integrat în mod stabil.
Instanța mai are în vedere că prin hotărârea de fond, pronunțată în dosarul nr._/300/2012, s-a stabilit locuința minorului la mamă, precum și un program de vizitare a copilului de către tată.
Așadar, legăturile personale ale tatălui cu minorul au fost stabilite pe cale judiciară și se desfășoară în prezent, chiar dacă modalitatea concretă stabilită de instanță nu îl satisface deplin pe reclamant. Pe cale de consecință, și din acest punct de vedere urgența în luarea măsurii de stabilire a unui program de vizitare nu este justificată.
Totodată, instanța apreciază că programul de legături personale solicitat de reclamant nu este unul benefic pentru minor, iar acesta deși îmbracă forma unui program de vizită reprezintă în realitate un mod deghizat de exercitare a custodiei comune, în care locuința minorului este stabilită alternativ la cei doi părinți. Această instituție este reglementată în legislația altor state, însă în dreptul civil român nu există noțiunea de custodie comună, ci doar de locuință a minorului și de autoritate părintească. Conform art.400 C.civ. locuința minorul este stabilită la unul dintre părinți, ținând seama de interesul său superior. Pe de altă parte, conținutul autorității părintești este definit de art.487 C.civ. și privește creșterea, dezvoltarea și educarea minorului, iar exercitarea în comun a drepturilor și obligațiilor părintești nu echivalează cu stabilirea unei locuințe alternative.
Prin urmare, minorul va avea o locuință statornică la mamă, iar părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, ținând cont de interesul acestuia din urmă, în cadrul unui program limitat, care să nu aducă atingere noțiunii înseși de locuință statornică a minorului.
Pe cale de consecință, având în vedere aceste aspecte, cât și faptul că stabilitatea actuală de care se bucură minorul trebuie menținută, instanța apreciază că este în interesul acestuia ca, până la soluționarea fondului pricinii, minorul să fie îngrijit de mama pârâtă, iar programul de vizitare exercitat în limitele stabilite de instanța de fond care a soluționat cererea de divorț.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul C. C., cu domiciliul în C., ., ..73, jud.C. în contradictoriu cu pârâta D. E., cu domiciliul în București, . B., nr.121A, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-G. J. D. Ș.
Red.jud.A.G.J./30.09.2013
Tehnoredact.D.Ș./4ex./15.10.2013
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4489/2013.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Hotărâre din 09-09-2013,... → |
|---|
