Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 7259/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 07.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul D. D. cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. A, . și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER C., cu sediul în C., având ca obiect plângere contraventionala CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru 30.09.2013, pentru data de 07.10.2013, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2013 sub nr._, petentul D. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ C. –Poliția Municipiului C. anularea procesului - verbal . nr._ din data de 27.02.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 27.02..2013, în jurul orei 11:00, în timp ce se deplasa cu auto cu nr. de înmatriculare_ pe ., a fost oprit de un agent de poliție și sancționat contravențional pentru că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina sa, petentul a susținut că nu a observat niciun pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal.
De asemenea, petentul a precizat că sancțiunea aplicată este prea aspră și a solicitat înlocuirea ei cu avertismentul.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și art. 194 și urm. C.proc.civ.
În dovedire, petentul a depus copie a procesului verbal contestat( fila 4).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, iar procesul verbal a fost în mod legal întocmit.
De asemenea, intimatul a depus documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal( filele 24-31), constând în: raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologică a aparatului radar, copie a certificatului de omologare a aparatului radar și atestatul operatorului radar. Intimatul a precizat că înregistrarea video a faptei a fost transferată pe un hard extern, care din cauza unei defecțiuni nu mai poate fi accesat. În plus, intimatul a depus și cazierul auto al petentului.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 și HG nr. 1391/2006. În temeiul art. 411 alin.(1) C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că nu există nicio altă probă exceptând procesul verbal contestat și a solicitat admiterea plângerii, subliniind că se află la prima abatere de acest gen.
În temeiul art. 258 C.pr.civ și art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Analizând înscrisurile dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din data de 27.02.2013, petentul D. D. sancționat contravențional cu amenda de 300 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, pentru că în data de 27.02.2013, în jurul orei 11:00, în timp ce conducea auto cu nr. de înmatriculare_ pe ., zona Piața Brotăcei, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal, faptă prevăzută și sancționată de art. 135 lit. h) din R.O.U.G. 195/2002, respectiv art. 100 alin.(3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 R.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De altfel, instanța reține că petentul nu invocă motive de nulitate a procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Susținerile petentului în sensul că a fost sancționat pe nedrept urmează a fi respinse pentru motivele de mai jos.
Instanța reține că potrivit art.135 lit. h din R.A.O.U.G. 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar conform art. 100 lit. b alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatului, chiar dacă fapta reținută în sarcina petentului a fost înregistrată și pe suport video, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, petentul a avut posibilitatea efectivă să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, însă acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, prezumție care își produce efectele chiar în absența altor probe depuse de către intimat. Astfel, instanța consideră că, contrar celor susținute de către petent, lipsa înregistrării video a faptei contravenționale analizate nu afectează în niciun mod prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat.
Având în vedere cele de mai sus arătate, instanța apreciază că procesul-verbal a fost legal și temeinic efectuat.
Sub aspect sancționatoriu, instanța reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
Analizând în concret sancțiunea aplicată petentului, instanța observă că, deși petentului i s-a aplicat minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina acestuia, cazierul auto impecabil al acestuia, care, deși în vârstă de 76 de ani, este la prima abatere, precum și atitudinea sinceră în fața instanței( petentul nu neagă vehement fapta, ci se apără susținând că nu a observat pietoni pe trecerea de pietoni), conduc la concluzia că pentru corijarea conduitei petentului este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să dispună înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul D. D. cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. A, . în contradictoriu cu intimata IPJ C.-SERVICIUL RUTIER cu sediul în C..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal . nr._/27.02.2013 întocmit de către intimată cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. M. D.
M.D. 21 Octombrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9432/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8965/2013.... → |
|---|
