Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 3159/212/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Sedinta publica din 13.09.2013
Completul compus din:
P.: C.-M. T.
Grefier: D. S.
Pe rol, solutionarea cauzei civile ce are ca obiect contestație la executare, privind pe petent I. V., domiciliat în C., ., nr. 7, jud. C., în contradictoriu cu intimat S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C.., cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 06.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.09.2013, când,
I N S T A N T A
I. Cererea formulată, apărările intimatului și procedura în fața instanței:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.04.2013 sub nr.3._, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 15.03.2013, contestatorul I. V., cu domiciliul în C., ., nr.7, județ C., a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu intimatul S. P. de Impozite și Taxe C., cu sediul în C., ., județ C., să dispună:
– anularea executării cu privire la suma de 1.093,00 lei solicitată cu titlul impozit pe mijloce de transport, așa cum este menționată în Adresa de înființare a popririi nr.B7107/20.02.2013, emisă în dosarele de executare nr. _/2007 și nr. A_ ;
– restituirea taxei judiciare de timbru.
În motivarea contestației, s-a arătat că autoturismul marca Moskvici 1500, având . șasiu_ și . motor_, pentru care se solicită plata impozitului, a fost înstrăinat încă din anul 1984, motiv pentru care nici nu a fost reținut ca bun mobil comun în acțiunea de partaj promovată în anul 1987, după desfacerea căsătoriei.
Se învederează totodată că, în condițiile în care de la data înstrăinării și până în anul 2012, contestatorului nu i-a fost notificată obligația achitării impozitului pentru autovehiculul menționat, S. P. de Impozite și Taxe C. a emis somația prin care aducea acestuia la cunoștință că datorează impozit pentru mijloace de transport persoane fizice, accesorii de întârziere și cheltuieli de executare.
Se mai arată că, în urma primirii somației, contestatorul s-a adresat Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor care, prin Adeverința nr._/04.07.2012, a confirmat că autovehiculul nu a fost și nu este înmatriculat pe numele acestuia.
Contestația nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri:
- Adeverința nr._/04.07.2012 emisă de Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (fila nr.14, din dosar);
- Sentința Civilă nr.133/1987 (filele nr.4 – 5, din dosar);
- Sentința Civilă nr.3912 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr.2663/1987, însoțită de încheierea de amânare a pronunțării (filele nr.6 – 9, din dosar);
- Somație nr.P65854/20.04.2012 emisă în dosar de executare nr. A_ (fila nr.10, din dosar);
- Somație nr._/23.12.2012 emisă în dosar de executare nr. A_ (fila nr.12, din dosar);
- Titlu executoriu nr.P20218 emis în dosar de executare nr. A_ (fila nr.11, din dosar);
- Titlu executoriu nr.P117473 emis în dosar de executare nr. A_ (fila nr.13, din dosar);
- Adresa de înființare a popririi nr.B7107/20.02.2013, emisă în dosarele de executare nr. _/2007 și nr. A_ (fila nr.21, din dosar);
- Proces Verbal nr.G238, emis în dosarele de executare nr. _/2007 și nr. A_ (fila nr.22, din dosar);
- Adresa nr.R-S51943/08.08.2012 emisă de S. P. de Impozite și Taxe C. (fila nr.15, din dosar);
- B.I. al contestatorului (fila nr.16, din dosar).
Cererea a fost legal timbrată conform dispozițiilor art.2 alin.2 din Legea nr.146/1997 și ale art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 90,44 lei, conform chitanței .. CT XWM_ (fila nr.20, din dosar), și timbru judiciar în valoare de 3,00 lei.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
La data de 10.06.2013, ca urmare a solicitării instanței, intimatul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. A_ , cuprinzând:
- Somație nr.P65854/20.04.2012 emisă în dosar de executare nr. A_ (fila nr.39, din dosar);
- Titlu executoriu nr.P20218/20.04.2012 emis în dosar de executare nr. A_ (fila nr.40, din dosar);
- Proces Verbal nr.G238/20.02.2013, pentru stabilirea cheltuielilor de executare în dosarele de executare nr. _/2007 și nr.A_ (fila nr.41, din dosar);
- Adresa de înființare a popririi nr.B7107/20.02.2013, emisă în dosarele de executare nr. _/2007 și nr. A_ (fila nr.42, din dosar);
- Anunț Colectiv (filele nr.43 – 45, din dosar);
- Proces Verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate (fila nr.46, din dosar).
La data de 08.08.2013, prin serviciul registratură, intimatul a depus precizări, la solicitarea instantei, arătând că mijlocul de transport pentru care a fost stabilit impozitul în dosarul de executare nr. A_ este autoturismul marca Moskvici, capacitate cilindrică 1500 cmc, ._ și ._ (fila nr.55, din dosar).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarele:
1. Asupra capătului de cerere privind contestația la executare:
Contestatorul a achiziționat autovehiculul marca Moskvici, capacitate cilindrică 1500 cmc, ._ și ._, la data de 02.12.1980, conform facturii nr._, și, la data de 05.12.1980, l-a declarat pentru a fi luat în evidențele fiscale (filele nr.57, nr.56, din dosar).
Art.261 alin.1 și alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prevede că persoana care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual denumit taxa asupra mijloacelor de transport, care se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
Contestatorul a invocat împrejurarea că a înstrăinat autovehiculul în anul 1984, astfel încât obligația fiscală prevăzută de textul legal precitat nu îi incumbă.
Instanța constată că prin Sentința Civilă nr.133/1987 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr.5378/1987, s-a dispus desfacerea căsătoriei contestatorului (filele nr.4 – 5, din dosar), acțiunea fiind urmată de partajul bunurilor comune care a făcut obiectul dosarul civil nr.2663/1987. De asemenea, instanța constată că autovehiculul nu figurează printre bunurile mobile reținute în masa partajabilă în Sentința Civilă nr.3912/30.06.1987, pronunțată în acest dosar (filele nr.6 – 9, din dosar) și, în plus, din Adeverința nr._/04.07.2012 emisă de S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor rezultă că autovehiculul nu a fost și nu este înmatriculat pe numele contestatorului (fila nr.14, din dosar). Însă, instanța reține că astfel de împrejurări nu sunt de natură a proba transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului, motiv pentru care nu poate reține apărarea formulată de contestator în sensul că nu mai deține bunul în proprietate.
Potrivit art. 264 alin.2 și alin.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal: (2) În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală. (4) Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.
Instanța reține că, într-adevăr, la data de 12.07.2012, contestatorul s-a adresat Serviciului P. de Impozite și Taxe C. pentru scoaterea din evidențele fiscale a mijlocului de transport, dar i s-a comunicat că efectuarea retroactivă a acestei operațiuni se poate realiza numai în baza sentinței civile pronunțate în acțiunea de partaj (fila nr.15, din dosar). Cum în Sentința Civilă nr.3912/30.06.1987 bunul nu figurează în masa partajabilă, acesta nu este radiat din evidențele fiscale.
Prin precizările formulate la solicitarea instanței, intimatul a arătat că mijlocul de transport pentru care a fost stabilit impozitul în dosarul de executare nr. A_ este autoturismul marca Moskvici, capacitate cilindrică 1500 cmc, ._ și ._ (fila nr.55, din dosar).
Art.141 alin.1 și alin.2 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede că: 1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu, astfel cum impune art.145 alin.1 din O.G. nr. 92 2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit Somației nr.P65854/20.04.2012 emise de intimat în dosarul de executare nr. A_, contestatorul urma a fi înștiințat că figurează în evidența fiscală cu un debit în valoare de 993,00 lei, constând din:
– 272,00 lei – impozit pe mijloace de transport persoane fizice;
– 5,00 lei – cheltuieli de executare;
– 158,00 lei – accesorii de întarziere la data de 20.04.2012;
– 558,00 lei – dosare de executare anterioare.
Executarea silită a fost pornită în temeiul tilulurilor executorii P20218/20.04.2012 și H64206/20.04.2012, obligatia bugetară cuprinzând impozit pe mijloace de transport persoane fizice, în valoare de 272,00 lei, la care s-au calculat accesorii de întârziere la data de 20.04.2012, în valoare de 158,00 lei (fila nr.11, din dosar).
Ulterior, prin Somația nr._/23.12.2012, contestatorulului i s-a notificat începerea executării silite în temeiul titlurilor executorii P117473/23.12.2012 și H137678/23.12.2012, în dosarul de executare nr. A_ (fila nr.13, din dosar), pentru un debit în valoare de 1.105,00 lei, constând din:
– 32,00 lei – impozit pe mijloace de transport persoane fizice;
– 5,00 lei – cheltuieli de executare;
– 3,00 lei – accesorii de întarziere la data de 23.12.2012;
– 1.065,00 lei – dosare de executare anterioare.
Potrivit Titlului executoriu nr.P20218 emis în dosarul de executare menționat, obligatia bugetară reprezintă impozit pe mijloace de transport persoane fizice, în valoare de 272,00 lei, la care s-au calculat accesorii de întârziere la data de 20.04.2012, în valoare de 158,00 lei (fila nr.11, din dosar).
În temeiul art.172 alin.1 și alin.3 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. … (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
În acord cu textul menționat, în speță se contestă Adresa de Înființare a Popririi nr.B7017/20.02.2013 (fila nr.21, din dosar), prin care S. P. de Impozite și Taxe C. a notificat Casei Județene de Pensii C. înființare a popririi asupra cotei de 1/3 din veniturile contestatorului, conform titlurilor executorii
–B11766/24.12.2007;
–P20218/13.04.2012;
–_/10.02.2009;
–H64206/20.04.2012;
–G238/20.02.2013;
pentru un debit în cuantum de 1.093,00 lei, compus din:
– 445,00 lei – impozit pe mijloace de transport persoane fizice;
– 20,00 lei – cheltuieli de executare;
– 628,00 lei – accesorii de întarziere la data de 20.02.2013.
Intimatul nu a depus la dosarul cauzei titlurile executorii B11766/24.12.2007 și _/10.02.2009.
Potrivit art.145 alin.1 din O.G. nr. 92 2003 privind Codul de procedură fiscală și art.265 alin.1 și alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal:: creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează. Impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora….
Pentru stabilirea scadentei în funcție de data comunicării devin incidente dispozițiile art.44 din O.G. nr. 92 2003 privind Codul de procedură fiscală, care dispune în sensul că: (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (21) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin.(2), actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. (22) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (21), aceasta se realizeazăprin publicitate. (3) …… În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35 (compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, n.n.), afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. (4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Prin Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în masura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevazute la art.44 alin.(2) lit.a) – d) din aceeași ordonanță. În considerentele deciziei, s-a reținut că interpretarea teleologică a acestor dispoziții legale, conduce la concluzia că enumerarea pe care o conțin nu este întâmplătoare, modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale fiind menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor.
În speța dedusă judecății, Somația nr. P65854/20.04.2012 nu a fost comunicatăcontestatorului potrivit modalităților de comunicare prevăzute de art.44 alin.2 lit.(a) – (c) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală (fila nr.46, rap. la fila nr.44, din dosar).
Prin înscrisul Proces Verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate (fila nr.46, din dosar), depus în probațiunea cauzei de intimat, se susține că somația ar fi fost afișată concomitent la sediul intimatului, dar și pe pagina de internet www.spit-ct.ro (fila nr.10, din dosar), însă intimatul nu produce nicio probă în sensul imposibilității care ar fi justificat utilizarea acestei modalități de comunicare.
Deși actele administrativ fiscale pot fi comunicate prin publicitate chiar și în cazul in care domiciliul contribuabilului este cunoscut, se impune ca, anterior recurgerii la această modalitate, să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevazută în art.44 alin. (2) lit.(a) – (c) din O.G. nr.92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară.
Instanța constată că, în speță, comunicarea prin publicitate nu este justificată printr-o imposibilitate obiectivă în realizarea procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art.44 alin.2. Concluzia instanței se întemeiază pe faptul că, la dosar nu există nicio dovadă privind încercarea de comunicare efectivă către contestator a titlurilor executorii, a somațiilor ori a adresei privind înființarea popririi.
Din actele de executare, inclusiv în adresa de înființare a popririi, rezultă că adresa cu care contestatorul figurează în evidențele fiscale este C., . (fosta Luntrei) nr.7, județ C. – adresă care figurează și în actul de identitate al contestatorului (fila nr.16, din dosar). Prin urmare, nu s-ar putea lua în considerație o eventuală schimbare a domiciliului contestatorului. De altfel, intimatul nu face nicio trimitere la împrejurarea că, anterior pretinsei comunicări prin publicitate, ar fi încercat să utilizeze celelalte moduri de comunicare reglementate la art. 44 Cod procedură fiscală.
Pe de altă parte, procedură de comunicare prin publicitate invocată este viciată întrucât, potrivit Procesului Verbal privind îndeplinirea procedurii, Anunțul nr.S46224/20.04.2012ar fi fost afișat la data de 20.06.2011 (fila nr.46, din dosar). Or, este de domeniul evidenței că o eventuală afișare realizată la data de 20.06.2011 nu putea fi aplicată unui anunț colectiv din 20.04.2012. Prin urmare, din pretinsa afișare prin publicitate a anunțului colectiv, instanța nu poate reține o dată exactă a comunicării somației către contestator.
Prin Decizia nr.667 din 30 aprilie 2009 publicată în M.Of. nr. 437 din 26 iunie 2009, Curtea Constituțională a statuat în sensul că instanța de judecată este competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.
Din componentele dosarului de executare nr. A_ instanța constată că procedura de comunicare prin publicitate colectivă a somației și a titlului executoriu nu a fost efectuată cur espectarea dispozițiilor art.44 alin.2 - 4 din OG 92/2003.
Întrucât realizarea comunicării prin publicitate a actelor administrativ fiscale este reglementată ca modalitate ultimă și subsidiară de comunicare, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective și față de împrejurarea că intimatul nu a probat astfel de motive, instanța constată că actele de executare, respectiv Somația nr.P65854/20.04.2012 și titlurile executorii menționate în adresa de înființare a popririi nu au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la modalitatea de comunicare a acestora conform art.44 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Sub denumirea marginală Opozabilitatea actului administrativ fiscal, art.45 din O.G. nr. 92 2003 privind Codul de procedură fiscală dispune în sensul că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii și, în ipoteza în care nu a fost comunicat potrivit art. 44, acesta nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
În speță nefiind îndeplinită condiția de opozabilitate a actelor administrative, urmează că acestea nu produc efecte.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art.172 alin.1 și art.174 alin.3 Cod procedură fiscală, instanța urmează a admite contestația la executare formulată de contestator I. V., cu consecința anulării Adresei de înființare a popririi nr.B7107/20.02.2013, emise de intimat S. P. de Impozite și Taxe C., în dosarul de executare nr. A_ .
2. Asupra capătului de cerere privind restituirea taxei judiciare de timbru:
În drept:
Art.23 alin.1 lit.(e) și alin.3 din Legea nr. 146/1997: sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, se restituie, la cererea petiționarului ….. când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă, iar conform alin 3 al aceluiași articol,. Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale”.
În speță:
Întrucât din textul precitat rezultă că data nașterii dreptului de a solicita restituirea sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru este data rămânerii irevocabile a hotărârii de admitere a contestației la executare, condiția irevocabilității hotărârii fiind una dintre condițiile necesare de admitere a cererii de restituire, instanța va respinge acest capăt de cerere ca prematur formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestator I. V., domiciliat în C., ., nr. 7, jud. C., în contradictoriu cu intimatul S. P. de Impozite și Taxe C., cu sediul în C., jud. C..
Anulează adresa de înființare a popririi nr. B7107/20.02.2013, emisă de intimată în dosarul de executare nr. A_ .
Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de contestator, ca prematur formulată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 13.09.2013.
P.,GREFIER,
C.-M. T. D. S.
Red.jud.C.M.T.
tehnored. D.S./27.09.2013
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8965/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria... → |
|---|
