Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 18715/212/2012*
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILA NR._
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 20.12.2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN :
P. – A. M. A.
GREFIER – E. R.
S-a luat in examinare cauza civila privind pe reclamant . VIENNA INSURANCE GROUP SA PRIN SUCURSALA CONSTANTA, cu sediul in mun. Constanta, ., .. Constanta, și pe pârât CN.A.D.N.R – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCURESTI, cu sediul in mun. București, .. 401A, sector 6, nr. Reg. Comerțului J_, CUI_, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta din data de 09.12.2013 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 16.12.2013 si la 20.12.2013, data la care a pronuntat urmatoarea solutie:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată din data de 10.04.2013, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. C., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2420 lei reprezentând despăgubiri acordate persoanei păgubite, precum, la plata dobânzii legale aferente debitului de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la momentul plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, la data de 22.04.2009, numitul M. P., care a condus auto cu nr. de înmatriculare_ ( asigurat Casco la societatea reclamantă), a acroșat o tijă metalică aflată pe carosabil, pe DN 1, în afara localității Comarnic, avariind autoturismul. Întrucât auto cu nr. de înmatriculare_ era asigurat CASCO prin contractul de asigurare . nr._, valabil la data producerii evenimentului rutier, reclamanta a achitat suma de 2420 lei reprezentând contravaloarea pieselor avariate și a manoperei.
În esență, reclamanta a susținut că, din cauza stării necorespunzătoare a drumului public, respectiv existența pe carosabil a unei tije metalice nesemnalizate, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de M. P., o avarie tehnică ce a avut nevoie de reparații auto, iar reclamanta a suportat cheltuielile ocazionate de repararea vehiculului.
În drept, au fost invocate dispozițiile conținute de art. 998-999 C.civ., art. 22 din Legea nr. 136/1995 și OG nr. 43/1997.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar următoarele înscrisuri:dosarul de daună nr. 320/J/CT/441/2009( filele 8-33).
Cererea a fost legal timbrată, conform Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, reclamanta achitând suma de 204,6 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și suma de 3 lei cu titlu de timbru judiciar.
La data de 13.09.2012, reclamata a depus prin Serviciul Registratură precizări privind cuantumul dobânzii legale solicitate, arătând că pârâta datorează dobândă legală în cuantum de 530,63 lei și a depus taxa judiciară aferentă acestui capăt de cerere.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că de la data producerii evenimentului rutier și până la data înregistrării prezentei cereri au trecut mai mult de doi ani.
Pe fond, în esență, pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv nu a fost dovedită culpa petentei și nici legătura de cauzalitate între prejudiciu și neîndeplinirea obligațiilor legale ce reveneau pârâtei. Mai mult decât atât, pârâta a precizat că nu s-a făcut nicio dovadă referitoare la împrejurările producerii evenimentului rutier, dosarul de daună a avut la baza doar declarația conducătorului auto( care este subiectivă), fără ca un agent de poliție să fie de față la locul producerii accidentului, pârâta nu a fost convocată nici la data și locul producerii evenimentului și nici la constatarea pagubelor, dosarul de daună fiindu-i inopozabil.
În drept, pârâta a invocat prevederile C.civ., OUG nr. 195/2002 și art. 115 C.proc.civ.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 21.01.2013, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat cadrul procesual pasiv, arătând că înțelege să se judece cu C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. București.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâtă, reclamanta a arătat că dreptul de a recupera despăgubirea acordată în baza contractului de asigurare se naște de la data plății și nu de la data producerii evenimentului rutier, termenul de prescripție de 3 ani nefiind îndeplinit în acest caz. De asemenea, reclamanta a susținut că termenul de prescripție a fost întrerupt, ca urmare a invitațiilor la conciliere efectuate în prealabil.
Prin sentința civilă nr. 4693/01.04.2013, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea ca prescrisă.
Prin decizia civilă nr. 839/24.10.2013, Tribunalul C. a admis recursul promovat de către reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4693/01.04.2013 și a trimis cauza pentru soluționarea pe fond.
La data de 08.11.2013, dosarul a fost din nou înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ .
În timpul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la cererea de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
La data de 22.04.2009, autovehiculul înmatriculat cu nr._ a fost avariat, necesitând reparații în sumă de 2420 lei conform înscrisurilor de la dosar. Suma de 2420 lei fost suportată de reclamantă (conform borderou nr._/26.05.2009) în calitate de asigurător casco al autovehiculului menționat pe poliță de asigurare . nr._ din 09.07.2008. Aceasta este situația de fapt afirmată de reclamantă și acestea sunt singurele elemente probate de reclamantă prin mijloace de probă opozabile pârâtei.
Data și locul producerii accidentului reies numai din declarația conducătorului auto (declarație M. P.-fila 30), pe baza căreia s-a încheiat document de introducere în reparație a vehiculului, nefiind de față la locul producerii accidentului nici un agent de poliție. Înscrisurile care provin de la reclamantă au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului reclamantei; ca atare nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise. Pentru ca un înscris sub semnătură privată să facă proba împotriva unei persoane, este necesar ca acesta să fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune, potrivit art. 1176 Cod civil. În caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singură probele necesare pentru a obliga o altă persoană la plata unor sume de bani. Mai mult, declarația conducătorului auto este subiectivă, dată fiind poziția sa de autor al reclamantei, aceasta dobândind dreptul dedus judecății prin subrogare legală în drepturile conducătorului auto.
Pentru a se fi reținut situația de fapt întocmai ca cea susținută de reclamantă, respectiv producerea avariilor la autovehiculul menționat din cauza unei tije în carosabilul uneia din străzile aflate în administrarea pârâtei, era necesar ca reclamanta să înfățișeze probe suplimentare, respectiv: planșe foto clare, datate, planșe foto panoramice sau de ansamblu și de detaliu din care să reiasă că la data de 24.04.2009 se găsea în carosabil tija invocată de reclamantă și asiguratul său, planșe ce urma a fi completate cu declarația unui martor care ar fi surprins incidentul rutier (avarierea autovehiculului în timpul traversării de către asiguratul reclamantei a străzii indicate). Or, pozele depuse de reclamantă nu întrunesc aceste calități; ar fi putut să fie realizate oricând, iar claritatea acestora este una foarte mică. D. coroborată cu aceste mijloace de probă, s-ar fi justificat reținerea situației de fapt întocmai cum a fost înfățișată de reclamantă.
În drept,
În soluționarea cauzei de față sunt incidente dispozițiile art. 998, 999, 1169 C.civ. de la 1864 (față de data producerii incidentului indicată de reclamantă), Legii nr. 136/1995, OUG nr. 195/2002, OG nr. 9/2000.
Raportând prevederile legale de mai sus la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, răspundere la care reclamanta face referire.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, în calitatea ei de administrator al drumului public (în temeiul OUG nr. 195/2002), ca urmare a neîndeplinirii obligației legale de diligență, pentru prejudiciul produs asiguratului reclamantei, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 999 C.civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în neglijența cu care a acționat.
În materia asigurării, Legea nr. 136/1995 (art. 22) stabilește existența unor raporturi juridice între asigurător și terța persoană vinovată de producerea prejudiciului, născute prin subrogare, raporturi juridice ce izvorăsc ex delictu. Conform art. 1169 C.civ., reclamantei îi revine sarcina de a proba existența raportului juridic dintre ea și pârâtă, respectiv întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Situația de fapt reținută de instanță în baza mijloacelor de probă administrate de reclamantă relevă că nu este îndeplinită o primă condiție necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, respectiv nu a fost dovedită o faptă ilicită a pârâtei. O asemenea faptă ilicită a pârâtei, respectiv o lipsă de diligență în administrarea drumurilor, o faptă de omisiune în înlăturarea unei tije metalice, ar fi fost probată fără urmă de tăgadă prin mijloacele de probă indicate mai sus. În lipsa unor astfel de probe, pe care doar reclamanta le-ar fi putut administra, preconstituindu-le imediat după producerea incidentului rutier, nu poate fi obligată pârâta la plata unei sume de bani, în favoarea acesteia activând prezumția că nu datorează nimic nimănui.
Chiar dacă ar fi probată o faptă ilicită a pârâtei (omisiunea de reparare a carosabilul), nu ar putea fi verificată legătura de cauzalitate. Pentru atragerea răspunderii administratorului drumului public este necesară demonstrarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită, constând în neîntreținerea corespunzătoare a carosabilului și prejudiciul materializat în avarierea autoturismului ale cărui costuri de reparație au fost achitate de către asigurătorul facultativ. Probele administrate în cauză (constând în declarația persoanei prejudiciate dată ulterior producerii incidentului în fața asigurătorului și fotografiile care nu demonstrează prin ele însele modul în care a avut loc avarierea autoturismului) emană exclusiv de la persoana care a suferit prejudiciul, în lipsă de coroborare a acestora cu alte probe, aceste documente nu sunt apte de a conduce la stabilirea legăturii de cauzalitate între lipsa de întreținere a carosabilului și avarierea autoturismului și implicit nici pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a administratorului și proprietarului drumului public pentru prejudiciul produs
În consecință, constatând că reclamanta nu a reușit să probeze existența cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva pârâtei C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. București. Pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, formulat de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. Românească – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., prin Sucursala C., cu sediul in mun. Constanta, ., .. Constanta, în contradictoriu cu pârâta CN.A.D.N.R – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul in mun. București, .. 401A, sector 6, nr. Reg. Comerțului J_, CUI_.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.12.2013.
PreședinteGrefier
A. M. A. E. R.
Red. jud. A.M.A./
Dact. R.E./23.12.2013
.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2013.... → |
|---|
