Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 20305/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 07.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: M. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. C. I., cu dom. ales CONSTANTA, ., nr. 6, ., ., jud. C. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în CONSTANTA, având ca obiect plângere contraventionala CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, pentru a da posibilitatea reprezentanților părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la 23.09.2013, la data de 30.09.2013, la data de 07.10.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.08.2012 sub nr._, petentul P. C. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ C. – Serviciul Rutier anularea procesului - verbal . nr._ din data de 23.07.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 23.07.2012, în jurul orelor 20:50, se deplasa împreună cu soția și prietenul său Țigaret D., cu auto marca Opel, pe .. Tomis, iar la ieșirea de pe bld. Tomis, înainte de trecerea de pietoni, la aproximativ doi metri, a auzit un impact ușor în partea lateral a mașinii și a oprit. A observat o femeie care lovea cu palmele mașina și striga că petentul nu a lăsat-o să traverseze. Petentul a precizat că a coborât din mașină și a întrebat-o dacă este bine și dacă dorește să meargă la spital, însă aceasta a plecat fără a lăsa vreo dată de contact.
De asemenea, petentul a arătat că, ulterior, a fost sunat de către un lucrător al poliției rutiere care l-a anunțat că fost preluat un apel de la 112, prin care cineva reclamase incidentul. D. urmare, petentul a fost sancționat contravențional, atât pentru neacordare de prioritate, cât și pentru fapta de a circula fără RCA. Petentul a constestat doar prima faptă contravențională reținută în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus copie a procesului verbal contestat( fila 3).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul, legal citat, nu a formulat, dar a depus documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal( filele 14-17).
În cauză a fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii Țigaret D. și O. E., ale căror depoziții au fost consemnate și atașate la dosar.
Analizând înscrisurile dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr. nr._ din data de 23.07.2012, petentul P. C. I. a fost sancționat contravențional pentru că, în data de 23.07.2012, în jurul orelor 20:50, a condus auto marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe bld. Tomis, zona . ieșirea de pe Aleea Daliei către . acordat prioritate de trecere unei persoane însoțită de doi copii, care se angajase în traversare pe marcajul pietonal din partea dreaptă a conducătorului auto, faptă prevăzută și sancționată de art. 135 lit. h) din R.O.U.G. 195/2002, respectiv art. 100 alin.(3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 R. De asemenea, petentul a fost sancționat, prin același proces verbal și pentru fapta de a circula fără RCA valabil, conform art. 48 din Legea nr. 136/1995.
Instanța reține că petentul contestă doar prima faptă contravențională reținută în sarcina sa.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data comunicării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De altfel, instanța reține că petentul nu invocă motive de nulitate a procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Susținerile petentului în sensul că a fost sancționat pe nedrept urmează a fi respinse pentru motivele de mai jos.
Instanța reține că potrivit art.135 lit. h din R.A.O.U.G. 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar conform art. 100 lit. b alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate, de către agentul constatator din cadrul intimatului, atât pe baza declarației petentului, cât și pe baza declarației martorului O. E., persoana care a făcut sesizarea la numărul unic de urgență 112. Astfel, instanța consideră că, chiar dacă agentul de poliție nu a constatat prin propriile simțuri fapta reținută în sarcina petentului, nefiind prezent la fața locului, iar procesul verbal a fost încheiat în urma cercetărilor efectuate după apelul la 112, procesul verbal contestat face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fie direct la momentul săvârșirii faptei, fie ulterior, în urma efecturării de cercetări, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, petentul a avut posibilitatea efectivă să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, însă acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Din probele administrate în cauză, cu precădere din probele testimoniale administrate, reiese că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat corespunde realității.
În acest sens, instanța constată că procesul verbal de contravenție se coroborează cu declarația martorului O. E., declarație pe care instanța o apreciază ca fiind obiectivă.
În ceea ce privește declarația martorului Țigaret D., instanța o înlătură ca urmare a contradicțiilor ce există în raport cu cele susținute de către petent. Astfel, deși petentul susține că a coborât din mașină și a purtat o discuție cu persoana implicată în evenimentul rutier, martorul infirmă acest acesta aspect. Mai mult decât atât, deși martorul neagă existența unui impact cu pietonul, petentul recunoaște că a auzit un impact ușor în partea lateral a mașinii.
Având în vedere cele de mai sus arătate, instanța apreciază că procesul-verbal a fost legal și temeinic efectuat.
Sub aspect sancționatoriu, instanța reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că petentului i s-a aplicat minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina acestuia, precum și atitudinea nesinceră în timpul procesului, instanța apreciază că pentru corijarea petentului nu este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/23.07.2012, de către petentul P. C. I. cu dom. ales CONSTANTA, ., nr. 6, ., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER cu sediul în CONSTANTA.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. M. D.
M.D. 16 Octombrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013.... | Pretenţii. Hotărâre din 11-11-2013, Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
