Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 9210/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. MERAL
GREFIER: Ș. F. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._, acțiune formulată de petenta P. C. domiciliată în C., ., . în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., ., nr. 246, județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, în prealabil, în conformitate cu disp. art. 131 Cod proc. civ., apreciază că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul disp. art. 255 și art. 258 Cod proc. civ., urmează să o încuviințeze.
În conformitate cu disp. art. 394 Cod proc. civ., constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2013 sub nr._, petenta P. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ C. –Serviciul Rutier anularea procesului - verbal . nr._/30.03.2013.
Plângerea nu a fost motivată în fapt sau în drept.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în vigoare la data formulării prezentei cereri, și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, și a depus la dosarul cauzei documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat, constând în: planșa fotografică, buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, certificatul de omologare a aparatului radar, precum și copia procesului- verbal contestat.
În temeiul art. 255-258 C.pr.civ și art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Analizând înscrisurile dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/30.03.2013 petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 A la km 20 dinspre C. spre O., cu viteza de 140 km/h, faptă sancționată de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002, art. 102 alin. 3 O.U.G. 195/2002 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat nici un caz de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul . nr._ montat pe auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video. Din buletinul de verificare rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice .
De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. În fotografiile de la filele 14-18 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petentă, respectiv_ , precum și viteza de 140 km/h.
Potrivit art. 102 alin.(3) constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul -verbal, iar petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere ori de înlăturare a caracterului contravențional al faptei instanța reține că acțiunea petentei, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea unui număr de 9 puncte de penalizare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, instanța îl va obliga pe contestatorul la plata sumei de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta P. C. domiciliată în C., ., .. E, . împotriva procesului-verbal . nr._/30.03.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. cu sediul în C., ., nr. 246, județul C..
Obligă petenta la plata sumei de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul C. secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MERAL Ș. F. C.
Red.Jud.B.M.4ex.
Tehnored.Ș.F.C.
2com.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
