Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 16586/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: B. A. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul Z. D. în contradictoriu cu intimatul C. L. AL ORAȘULUI O. PRIN PRIMAR având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 6 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.06.2013 sub nr._, petentul Z. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului O., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea proceselor verbale de contravenție . nr. 0057 și . Nr. 0058 încheiate la data de 21.05.2013 de către Poliție Locală a orașului O. și implicit exonerarea de la plata amenzii contravenționale cu care a fost sancționat.
În fapt, petentul reclamă că, la data de 21.06.2013, a fost sancționat contravențional prin cele două procese verbale contestate întrucât fiind nevoit să ajungă la o persoană fizică, coroborat cu faptul că se efectuau lucrări pe varianta localității O., a fost nevoit să traverseze o porțiune de drum unde este restricționat accesul autocamioanelor cu un tonaj mai mare de 3,5 t. În continuare petentul afirmă că imediat ce a intrat pe respectiva porțiune de drum și-a trimis băiatul să procure autorizația de acces, insă la scurt timp, de locul unde staționa s-a apropiat un agent al Poliției Locale, care i-a cerut documentele de identitate. Cum acestea se aflau la băiatul său, agentul de poliție l-a condus la sediul Poliției Locale, de unde după aproximativ 15 minute a părăsit incinta, întorcându-se după ce băiatul i-a înmânat înscrisul doveditor conform căruia a plătit taxa de acces, precum și actul de identitate. Ulterior, a primit prin poștă procesele verbale contestate, solicitând instanței anularea acestora, iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: dovada achitării taxei de autorizație restricție acces, copie a proceselor verbale . nr. 0057 și . nr. 0058.
La data de 24.07.2013, prin înscrisul depus la f.10, petentul a solicitat anularea procesului verbal si pentru că în acesta nu este menționată posibilitatea achitării a jumătate din amenda aplicată în termen de 48 de ore.
În drept cererea a fost motivată prin invocarea dispozițiilor O.G. 2/2001.
În apărare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata nu a depus întâmpinare însă a anexat la dosar mai multe înscrisuri după cum urmează: raport al agentului constatator (f.13-f.14), dovada comunicării proceselor verbale, copie a Hotărârii Consiliului L. nr. 108/30.09.2009, adresă a CNADNR.
Prin înscrisul depus la data de 21.08.2013 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care menționa că cele consemnate de agentul constatator in raport sunt neadevărate acuzând totodată un comportament abuziv al agentului de poliție.
La termenul din data 04.10.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar din oficiu proba testimonială cu martorul asistent semnatar al procesului verbal. Totodată la același termen de judecată a fost audiat petentul.
La termenul din data de 06.12.2013 având in vedere că nici după citarea cu mandat de aducere martorul incuviințat nu s-a prezentat instanța a pășit la judecată.
La dosar au fost depuse fotografiile efectuate cu ocazia constatării contravențiilor.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 21.05.2013 prin procesele verbale de contravenție . nr. 0057 și . nr. 0058 a fost sancționat petentul Z. D., reținându-se în sarcina sa faptul că nu a respectat indicatorul de circulație privind limitarea de tonaj pătrunzând cu autocamionul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ în incinta orașului O.. Totodată acesta a fost sancționat întrucât refuzat să ofere relații în vederea stabilirii identității sale.
În ceea ce privește legalitatea proceselor-verbale contestate, instanța reține că acestea au fost legal întocmite, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art.9 pct. 16 a Anexei nr. 1 din H.C.L. 108/2009 constituie contravenție nerespectarea indicatoarelor de circulație privind limitarea de tonaj, precum și circulația pe raza orașului O. fără eliberarea permisului de liberă trecere pentru mașini mai mari de 3,5 t, sancționându-se cu amendă cuprinsă între 400 și 800 de lei.
Totodată conform art. 3, pct. 31 și art. 4 din Legea 61/2007 se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 100 de lei și 500 de lei, refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale.
Astfel referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrările juridice date faptelor prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, sunt corecte, iar sancțiunile aplicate se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Analizând temeinicia actelor constatatoare, instanța reține că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 Convenției. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a stabili că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și drepturile procesuale recunoscute și garantate de acest articol inclusiv cele specifice în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementarea în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României, cauză în care statul a fost condamnat pentru nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție)
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzațiile aduse petentului au o natură penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptelor de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul. Astfel prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei, motiv pentru care instanța trebuie să găsească un echilibru între scopul urmărit de autorități de a nu lăsa nepedepsite astfel de fapte, cât și cel principiului aflării adevărului, ce are la bază respectarea dreptului la apărare a celui sancționat.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă în condițiile în care persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Astfel procesele verbale încheiate de pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, o interpretare contrară fiind de natură a face excesiv de oneroasă obligația statului de proba veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului
Cu privire la procesele verbale încheiate de către organele poliției comunitare la data de 21.05.2013, instanța reține că în genere, fiind întocmite de un agent al statului aflat în exercițiul funcției, respectiv de un lucrător al poliției comunitare pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Astfel instanța reține drept situație de fapt, împrejurarea că, în data de 21.05.2013 petentul circula cu autocamionul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe . orașului O., încălcând indicatoarele rutiere de mare tonaj, când fiind oprit de un agent al poliției comunitare a refuzat să prezinte relații in vederea stabilirii identității sale.
Având în vedere jurisprudența CEDO, respectiv hotărârea A. contra României, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul a fost greșit înțeleasă de acesta în sensul în care, răsturnarea sarcinii probei în dreptul organului constatator, nu înseamnă că este suficient ca cel sancționat să conteste legalitatea sau temeinicia unui proces verbal pentru ca acțiunea să îi fie admisă, ci acesta trebuie să propună probe prin care să conteste în mod pertinent situația de fapt reținută instanța având obligația de a-i asigura în mod real mijloacele procesuale pentru a face acest lucru.
Pentru aceste motive instanța consideră că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, motiv pentru care consideră drept neîntemeiată cererea de anulare a proceselor verbale.
În continuare instanța va examina proporționalitatea dintre gravitatea faptei comise și sancțiunea aplicată, respectiv cea de nerespectare a indicatorului ce interzice pătrunderea in orașe cu vehicule de depășesc un anumit tonaj și cea de refuz de legitimare raportat la sancțiunile aplicate, în analizarea căreia instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale petentului cât și cele reale ale modului în care a fost comisă contravenția.
Principiul enunțat mai sus este prezent atât de Constituția României, cât și în jurisprudența CEDO stabilindu-se clar că orice măsură punitivă luată împotriva unui particular trebuie să fie necesară într-o societate democratică și proporțională cu gradul de periculozitate a faptei comise. Analizarea acestuia are loc atât în momentul aplicării sancțiunii fiind făcută de agentul constatator, cât și în fața instanței, atunci când se contestă temeinicia sau legalitatea unui proces verbal. În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere atât circumstanțele personale ale contravenientului, cât și cele reale astfel încât raportat la cazul de fața instanța constată că normele încălcate au un caracter represiv, în sensul în care sancționează solicitarea in mod nejustificat a autorităților publice. Contravenții săvârșite sunt unele de rezultat dar care au totodată și un puternic caracter preventiv prin care s-a dorit disciplinarea prin puterea exemplului a celorlalți indivizi.
Astfel instanța reține că ambele sancțiuni au fost orientate spre minimul legal prevăzut de lege, că faptele săvârșite prezintă un pericol social abstract, dar si unul concret, petentul motivând înlocuirea amenzii prin prisma salariului mic pe care îl obține, afirmație de altfel neprobată în niciun fel.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru încălcarea art.9 pct. 16 a Anexei nr. 1 din H.C.L. 108/2009 instanța reține că petentul a recunoscut săvârșirea acestei fapte, atât in fața organului constatator, cât și în timpul procesului de judecată. Totodată, la dosar a fost depus un înscris din care rezultă că ulterior constatării contravenției, petentul a dorit să repare prejudiciul produs, prin achitarea taxei de acces, fapt care denotă o înțelegere a de către petent a caracterului periculos al faptei, motiv pentru care instanța consideră că înlocuire sancțiunii amnezii in cuantum de 400 de lei aplicată prin procesul verbal . nr. 0058 încheiat la data de 21.05.2013 de Poliția Locală O., cu cea a avertismentului este întemeiată.
Analizând sancțiunea aplicată de agentul constatator prin procesul verbal . nr. 0057 încheiat la data de 21.05.2013 de Poliția Locală O. instanța consideră că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive. Într-o societate democratică, respectul datorat autorităților publice atunci când ele acționează în temeiul conferit de actele normative este de netăgăduit, iar refuzul petentului de a oferi date cu privire la identitatea acestuia nu poate fi justificat in nicio împrejurare. Atitudinea petentului față de agentul de poliție este una periculoasă care necesită un răspuns concret din partea autorităților publice in vederea sancționării si îndreptării acestui comportament, instanța considerând că amenda aplicată în cuantum de 200 de lei este una justificată, dacă nu prea mică față de pericolul social concret al contravenției săvârșite.
Pentru motivele enumerate anterior instanța va admite în parte plângerea numitului Z. D., formulată în contradictoriu cu intimata orașul O. prin Primar, împotriva proceselor verbale . nr. 0057 și . Nr. 0058 încheiate la data de 21.05.2013 și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 400 de lei aplicată prin procesul verbal . Nr._ cu cea a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Z. D., domiciliat în Suceava, com. Grănicești, ., CNP_ în contradictoriu cu intimata orașul O. prin Primar, împotriva proceselor verbale . nr. 0057 și . Nr. 0058 încheiate la data de 21.05.2013 de către Poliție Locală a orașului O..
Dispune înlocuirea sancțiunii amnezii contravenționale în cuantum de 400 de lei aplicate prin procesul verbal . Nr. 0058 încheiate la data de 21.05.2013 cu cea a AVERTISMENTULUI.
Menține sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal . nr. 0057 încheiat la data de 21.05.2013 de către Poliția Locală a orașului O..
Atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă respectarea dispozițiilor legale.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
Președinte,Grefier,
D. B. AlexandruSilica P.
Red. și tehnored. Jud. B.
Gref. S. P.
Ex. 4/13.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 7980/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
