Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 6154/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr._/2013
Ședința publică din 27.11.2013
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S. F. și pe intimat I. C.- SECTIA 2 POLITIE, având ca obiect plângere contravenționala .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 20.11.2013, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 394 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 27.11.2013 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la 26.02.2013, înregistrată sub nr. 6154, petentul contestator Ș. F. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.06.2012 întocmit de intimata I. C. prin care a fost amendat cu 630 lei.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că a aflat de existența procesului verbal de contravenție în momentul în care a primit de la Primăria O. – Serviciul de impozite și taxe.
Întrucât nu i-a fost comunicat niciodată procesul verbal în modalitatea prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/201, petentul apreciază actul contestat ca fiind nul.
Se mai arată că procesul verbal nu respectă prevederile art. 19 din OG nr. 2/2002, nefiind semnat de niciun martor.
Totodată, petentul arată că nu a săvârșit nicio contravenție și nu a călcat niciun marcaj, agentul constatator făcând un abuz și încheind procesul verbal fără nicio dovadă.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
La data de 17.06.2013 petentul a depus răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2013, instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii contravenționale pentru considerentele reținute în cuprinsul acestei încheieri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 18.06.2012, ora 10:45, petentul a fost amendat cu suma de 630 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . efectuat viraj stânga pe . longitudinal continuu, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 102 din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent, instanța are în vedere considerentele Deciziei nr. 22/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat de P. de pe lângă ÎCCJ în raport de care situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor înscrise în art. 19 din OG nr. 2/2001 atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Pe cale de consecință încălcarea acestor prevederi poate duce la anularea procesului–verbal doar sub condiția dovedirii vătămării produse și a faptului că această vătămare nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului–verbal de contravenție în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Nu s-a făcut dovada existenței vreunei vătămări de către petent.
În ceea ce privește motivul referitor la necomunicarea procesului verbal de contravenție în termen de 1 lună, instanța reține că acest aspect nu ține de legalitatea actului contestat. Comunicarea procesului verbal în termenul legal și conform modalităților prevăzute de actul normativ produce consecințe în ceea ce privește executarea sancțiunii contravenționale.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu a săvârșit nicio contravenție și nu a călcat nici un marcaj nu au fost dovedite, acesta rezumându-se la a face o simplă afirmație în acest sens.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Nu există niciun motiv pentru care instanța să înlocuiască amenda cu avertismentul, întrucât petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nici nu a invocat și dovedit circumstanțe personale de natura celor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 pentru ca instanța să poată aprecia asupra posibilității înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul.
In temeiul art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va obliga petentul la plata către stat a cheltuielilor judiciare in cuantum de 50 lei.
Pentru motivele arătate, în temei art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petentul S. F. domiciliat in loc. O., POIANA, nr. 116A, jud. C. in contradictoriu cu intimat I. C.- SECTIA 2 POLITIE, ca neîntemeiată.
In temeiul art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, obliga petentul la plata catre stat a cheltuielilor judiciare in cuantum de 50 lei.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la data comunicării.
Pronuntata, astazi, 27.11.2013, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ..
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 31.01.2014 /4.ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
