Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 4910/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 22 august 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: M. F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala CP_, cerere formulată de petentul C. S. I. cu domiciliul în TECHIRGHIOL, .. 18, Județul C. în contradictoriu cu intimatul I. DE POILIȚIE AL JUDEȚULUI C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.08.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 16.08.2013 și la data de 22.08.2013, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2013 sub nr._, petentul C. S. I., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul IPJ C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 11.02.2013, exonerarea de la plata amenzii contravenționale cu care a fost sancționat și implicit revocarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În fapt, petentul reclamă că cele reținute în procesul verbal de contravenție nu sunt adevărate invocând prezumția de nevinovăție, art. 6 din Convenția pentru Drepturile Omului, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, petentul și-a întemeiat cerere pe dispozițiile art. 5 alin.5, art. 7 alin.2 și 3 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
La data de 21.03.2013 intimatul a depus întâmpinare (f.11) prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică atașând la dosar mai multe înscrisuri doveditoare, după cum urmează: raport al agentului constatator (f.10), transcrierea mecanică a procesului verbal contestat (f.11), fotografiile surprinse de aparatul radar cu ocazia presupusei contravenții (f.13-18), adresă a Biroului Român de Metrologie Legală (f.23), atestat al agentului constatator (f.19), buletin de verificare metrologică (f.20), certificat de aprobare model (f.21).
La data de 09.05.2013 petentul a solicitat comunicarea copiilor de pe materialul probator invocat de intimată motivând că acesta nu i-a fost comunicat.
La data de 08.05.2013 a fost comunicat copie a procesului verbal contestat semnat de petent (f.28).
La termenul din data de 10.05.2013 (f.30) instanța a dispus aplicarea amenzii judiciare a petentului pentru neîndeplinirea obligației ce îi revenea precum și emiterea unei adrese către intimat pentru a depune, pe suport digital, imaginile surprinse de aparatul radar cu ocazia constatării contravențiilor contestate.
La data de 13.06.2013 petentul a revenit cererea adresată anterior (f.13), iar intimata a răspuns adresei instanței fiind în imposibilitatea de a depune imaginile video din cauza unei defecțiuni tehnice.
La termenul de judecată din 14.05.2013 instanța a încuviințat pentru petent cât și pentru intimat proba cu înscrisuri, iar din oficiu proba testimonială cu martorul asistent semnatar al procesului verbal, probă ce a fost administrată la termenul din 09.08.2013 declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 11.02.2013, numitul C. S. I. a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contestat, întrucât ar fi depășit limita legală de viteză permisă in timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CT-66-ASTîn localitatea Agigea. Totodată s-a reținut în sarcina sa faptul că ar fi efectuat manevra de depășire a unui alt autoturism într-un loc nepermis și că nu ar fi purtat centura de siguranță.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal evocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu, și pe cale de consecință constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform procesul verbal CP, nr._ din data de 11.02.2013 petentul a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale faptă prevăzută de art. 121 alin1. din Ra OUG 195/2002, pentru efectuarea manevrei de depășire a unui alt autovehicul încălcând astfel linia dublă continuă ce despărțea sensurile de mers faptă prev. de art. 120 alin.1 lit. i din Ra OUG 195/2002 și pentru că nu purta centură de siguranță în timpul efectuării deplasării faptă prev. de art. 36 alin.1 din OUG 195/2002.
Astfel instanța constată că, referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunile aplicate se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementare în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României, cauză în care statul a fost condamnat pentru nerespectarea principiului prezumiei de nevinovăție)
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficează de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul.
Cu privire la procesul verbal încheiat de către organele de poliție la data de 11.03.2013, instanța reține că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, respectiv de un lucrător al poliției rutiere pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeincia celor sancționate.
Totodată prin imaginile fotografice depusă la dosar deși neclare se observă cum un autoturism marca Renault in al cărui nr. de înmatriculare nu poate fi descifrat circulă în ziua de 11.02.2013 in jurul orei 1642 având viteza de 87 km/h. Din procesul verbal încheiat și semnat de petent rezultă că acesta a fost sancționat contravențional in aceeași zi la ora 1644 , astfel chiar dacă numărul de înmatriculare din imaginea fotografică nu se distinge instanța constată că, având in vedere perioada scurtă dintre momentul înregistrării radar și cel al sancționării petentului este foarte scurt astfel incat este indubitatbil faptul că masina surprinsă în imaginile fotografie este cea a petentului.
Totodată fiind audiat martorul D. L. D. a susținut cele reținute în procesul verbal, respectiv faptul că în anul 2013, în timp ce se deplsa pe ruta Agigea Techirghiol, a fost depășit cu încălcarea liniei continue ce despărțea sensurile de mers, de un autoturism a cărei culoare nu o poate preciza, arătând totodată faptul că acesta circula cu viteză . limita legală întrucât el rula cu 50 de km/h deoarece anterior a fost sancționat contravențional de un echipaj de poliție ce se staționa pe acea porțiune de drum.
În ceea ce privește sancționarea pentru neportul centurii de siguranță, instanța reține că și aceasta a fost constatată în mod direct de agentul constatator, în plus intimatul a recunoscut săvârșirea aceste contravenții prin mențiunea din procesul verbal.
Pentru aceste motive, instanța consideră că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petentul trebuie să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța va analiza dacă numitul C. S. a îndeplinit obligația ce îl incumbă.
Având în vedere jurisprudența CEDO, respectiv hotărârea A. contra României, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul a fost greșit înțeleasă de acesta în sensul în care, răsturnarea sarcinei probei în dreptul organului constatator, nu înseamnă că este suficient ca cel sancționat să conteste legalitatea sau temeinicia unui proces verbal pentru ca acțiunea să îi fie admisă, ci acesta trebuie să propună probe prin care să conteste în mod pertinent situația de fapt reținută instanța având obligația de a-i asigura în mod real mijloacele procesuale pentru a face acest lucru.
Astfel petentului i-au fost încuviințate probele cerute iar instanța din oficiu a procedat la citarea martorului asistent dispunând emiterea unui mandat de aducere și procedând la audierea acestuia. Având in vedere jurisprudența Curții Europene, cum a fost stabilită prin hotărârea N. G. c. României, prezumția de nevinovăție a petentului nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru aș demonstra nevinovăția, iar instanța a oferit petentului toate garanțiile privitoare la apărare și la un proces echitabil acesta insă mulțumindu-se să depună pe tot parcursul înscrisuri prin care solicita comunicare copiilor depuse de intimat deși conform întâmpinării acestea au fost depuse in dublu exemplar care nu se mai află la dosarul cauzei. În același timp petentul putea lua la cunoștiință de întâmpinare din actele dosarului în măsura în care nu a solicitat în nici un moment judecare în lipsă. Totodată instanța constată că și cu ocazia depunerii cererii de reexaminare (f.42) petentul a afirmat că nu ia fost comunicat procesul verbal de sancționare a contravenției, lucru ce s–a dovedit ulterior a fi fals, această procedură a fost îndeplinită cu ocazia întocmirii acestuia prin semnarea actului chiar de către petent. În concluzie instanța reține că, conform dovezilor cerere petentului de comunicare a actelor este neîntemeiată, având drept singur scop tergiversarea judecății și prelungirea în mod artificial a duratei procesului din cauza exclusivă a reclamantului, iar în lumina prevederilor art. 96 alin 1 din OUG 195/2002 care stabilește că sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, interpretează pasivitatea petentului ca o renunțare tacită și neechivocă la garanțiile oferite de legislație, numitul C. S. I. asumându-și riscul ca plângerea lui să fie respinsă.
Totodată una din garanțiile CEDO o reprezintă proporționalitatea dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată, respectiv cea de sancționare cu amendă contravențională și cu suspendarea dreptului de a conducere, în analizarea căreia instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale petentului cât și cele reale ale modului în care a fost comisă contravenția. Astfel instanța reține că petentul este nu este șofer profesionist, iar suspendarea dreptului de a conduce se răsfrânge asupra confortului său, acesta nedesfășurând o activitate lucrativă care să fie în interdependență cu dreptul de a conduce, astfel încât, având în vedere gradul de culpabilitate al reclamantului, a consecințelor ce se puteau produce și a periculozității faptei, instanța consideră că sancțiunea aplicării amenzii contravenționale cât și suspendarea dreptului de conducere sunt necesare în vederea disciplinării rutiere a petentului pentru înlăturarea stării de pericol pe care numitul C. S. o reprezintă față ceilalți participanți la trafic cât și față de pietoni.
Astfel instanța observă că petentul nu a putut demonstra prin probe pertinete concludente și utilă o altă stare de fapt decît cea reținută prin procesul verbal de constatre a contravenției, iar pentru aceste motive va resplânge plângerea drep neîntemeiată și va menține procesul verbal drept legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ formulată de petentul C. S. I. cu domiciliul în TECHIRGHIOL, .. 18, Județul C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. B. A. M. F.
Red. D.B.A./19.09.2013
tehnored.M.F./20.09.2013
emis 2 comunicări..
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5438/2013.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-10-2013,... → |
|---|
