Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-07-2013 în dosarul nr. 2441/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR:_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.07.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal de contravenție . nr._/26.01.2013, acțiune formulată de petentul C. D. cu domiciliul în C., .. 111, ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. cu sediul în C., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință.
Prezenta acțiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 36 din OG 2/2001.
Instanța constată că prin Serviciul de registratură s-a depus de către intimat transcrierea mecanică a procesului verbal de contraventie.
În temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă instanța încuviințează atât pentru petent cât și pentru intimat proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2013, petentul C. D. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de intimata I. P.J. C..
In motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 26.01.2013, aflându-se la volanul autoturismului proprietate personală pe .. C. având ca sens de deplasare dinspre podul de butelii spre zona I. II, fiind înscris pe banda de circulație nr. 3, era flancat de două autovehicule, unul pe banda de circulație nr. 2, altul pe banda nr. 4. În momentul în care a trecut de sensul giratoriu, a fost oprit de un agent de poliție, care i-a pus în vedere că nu a acordat prioritate unui pieton. Mai arată petentul că nu a văzut niciun pieton care să se fi angajat în traversare, iar dacă ar fi fost așa, atunci agentul ar fi trebuit să oprească și autoturismul care se deplasa pe banda din dreapta sa și care era încadrat în același aliniament.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
In dovedire, petentul nu a solicitat încuviințarea de probe.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 19.09.2008, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât petentul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa
In drept, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal (fila 13 și urm.)
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 26.01.2013 s-a constatat că petentul a încălcat prevederile de art. 135 lit. h) din O.U.G. nr. 195/2002, ce se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, faptă sancționată conform disp. art. 100 alin. 3 lit. b din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,.
Prin acest proces-verbal, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 280 lei, pentru fapta reținută drept contravenție, sancțiune ce reprezintă minimul prevăzut de lege și anume echivalentul a 4 puncte amendă, precum și a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii. Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției. Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988). Mai mult, Curtea a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101). Făcând aplicarea jurisiprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil. De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată. De altfel, petentul nu invocă nici un motiv de nelegalitate a procesului verbal contestat.
B. De asemenea, prin prisma celor prezentate mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular a plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 1169 C.civ.
În cauza de față, însă, petentul nu a făcut dovada nelegalității procesului-verbal de constatare a contravenției, prin plângerea formulată neinvocând niciun motiv de nulitate relativă a procesului verbal.
C. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută tot de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 1169 C.civ.
În cauza de față însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Astfel, prin plângerea formulată, petentul a arătat că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității și solicită ca intimata să dovedească prin probe foto sau video vinovăția sa. Din analiza planșelor foto depuse de către intimată la dosar, rezultă că petentul nu a acordat prioritate pietonului care era deja angajat pe trecerea de pietoni (a se vedea fila 15). Așadar, ținând cont și de considerentele de mai sus, instanța reține că acesta de face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 republicată.
Reținând culpa petentului în săvârșirea contravenției și având în vedere că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate, atât pe cea principală (amenda contravențională de 280 lei), cât și pe cea complementară (reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile).
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. D. cu domiciliul în C., .. 111, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE cu sediul în C., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.07.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. M. P.
Red. L.F./Tehn. M.P.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9561/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria... → |
|---|
