Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 6579/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 19.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V. M.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent J. I. PFA PRIN A DMINISTRATOR J. I. prin administrator J. I., cu sediul in mun Constanta, ., . A, ., camera 2, jud Constanta ,și pe intimat I. T. DE munca CONSTANTA cu sediul in mun Constanta, . C, jud . Constanta, având ca obiect plângere contraventionala CT_/18.02.2013.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.11.2013 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Deiberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea precizata înregistrata pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._ petenta J. I. PFA prin administrator J. I. a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/18.02.2013 întocmit de intimatul I. T. de Munca Constanta.
În subsidiar a solicitat reexaminarea măsurii dispuse prin procesul verbal de contravenție și inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul .
In motivarea în fapt a plângerii, petenta a învederat în esență faptul ca procesul verbal întocmit este nelegal si netemeinic, situația de fapt reținută în conținutul acestuia necorespunzând adevărului.
Susține petenta că la inceputul lunii februarie 2013 a infiintat societatea, situatie in care in spatiul inchiriat si unde urma sa fie desfasurata activitatea comerciala a inceput activitatea de modernizare .
Astfel, la data de 13.02.2013 a organizat interviuri in vederea angajarii a doua persoane pentru postul de cosmeticiana si manehiurista . Urmare a interviului efectuat si calitatilor cele selectate, activitatea urma sa se desfasoare incepand cu data de 15.02.2013 .
La data efectuarii controlului si dupa sustinerea interviului si acceptarea celor doua persoane - acestea au fost lasate sa faca un necesar de materiale pentru desfasurarea activitatii – fara insa a ramane acolo – plecand in vederea realizarii altor activitati specifice societatii .
Se mai invedereaza ca imediat dupa plecarea sa din spatiul inchiriat s-au prezentat inspectorii ITM si sub presiunea autoritatii pe care o reprezentau au luat declaratii celor doua persoane care au declarat ca desfasoara activitate curenta, desi activitatea acestora urma sa inceapa la data de 15.02.2013 .
Mai arata petenta ca activitatea curenta a societatii a inceput abia la data de 25.02.2013, cand a fost emis si primul bon fiscal .
In drept, dispozitiile din Codul Muncii, art 260 si urm .
In dovedire: proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorele Z. M. si M. M. .
In temeiul art 201 alin 1 cu ref la art 205 NCPC, intimata a formulat si depus întimpinare( f 24 ) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale motivând, in esență, ca procesul verbal de contravenție contestat este legal si temeinic întocmit. A arătat că obligația angajatorului de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, în limba română, înainte de începerea raporturilor de muncă, este instituită și supusă unui regim sancționator, de prevederile imperative ale art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare. Intimata a mai învederat faptul că cele două prestau muncă pentru și sub autoritatea petentei începând cu data de 13.02.2013 fără a avea încheiate în formă scrisă contracte individuale de muncă anterior începerii activității.
Pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt si de drept necesare aflării adevărului si justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeana pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale si în baza art.254 cu ref la art 255 rap la art 260 si urm, 288 si urm NCPC si art 254 cu ref la art 309 si urm NCPC ., instanța a administrat toate probele admise de lege și ale căror pertinentă, concludentă și utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității și al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfasurarii procesului în conditii de echitate.
Astfel, a fost incuviintata proba cu inscrisurile depuse de parti, si incuvintat si administrata in favoarea petentei proba testimoniala cu martorele Z. M. si M. M., declaratiile acestora fiind consemnate in scris, semnate si atasate la dosar (f61,62)
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, respectiv art.1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
Analizând materialul probator administrat in cauza instanța retine următoarea situație de fapt:
În data de 18.02.2013 în urma unui control defășurat în teren la data de 13.02.2013, ce a avut ca obiective identificarea si constatarea cazurilor de munca fără forme legale, potrivit Legii nr. 53/2003, Legii nr. 108/1999 si HG nr.1377/2009 și ale Convenției OIM nr.81/1947, I. T. de Munca C. a întocmit procesul-verbal de control nr._/18.02.2013 (f4), la J. I. – PFA, ocazie cu care s-a solicitat persoanelor găsite la locul de munca completarea fisei de identificare nominala, constatându-se, după verificările din baza de date a ITM C., precum si a consultării registrului general de evidenta salariați în format electronic, ca numitele Z. M. si M. M. nu figurează ca având încheiat in forma scrisa si înregistrat la ITM C., contract individual de munca, asa cum prevede art.16 alin 1 din Legea 53/2003 rep.
Prin Anexa nr. 2 la Procesul–verbal de control au fost stabilite masurile obligatorii ce trebuiau întreprinse de petenta si termenul de remediere a deficientelor constate.
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/18.02.2013 întocmit de organul constatator I. T. de Muncă Constanta, societatea petentă ea a fost sancționata cu amenda contravenționala in cuantum de 20.000 lei, reținându-se în sarcina acesteia săvârșirea contravenției prev. de art. 260 al.1 lit.e, din Legea nr.53/2003 Rep.
În descrierea faptica a contravenției agenții constatatori au reținut în urma unui control efectuat pe data de 13.02.2013 ora 12:30 la sediul J. I. _ PFA din mun Constanta, ., . 2, jud Constanta, în baza fisei de identificare completata si semnata de persoanele gasite la punctul de muncă și ulterior verificarilor efectuate in baza de date a ITM C. si a consultarii registrului general de evidenta salariati in format electronic, s –a constatat ca cele doua persoane identificate desfasurau activitate în folosul societatii fără a avea incheiate forme legale de angajare asa cum prevede art. 16 alin 1 din Legea nr. 53/2003. Pentru persoanele gasite a fost stabilita in sarcina petentei sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 20.000 lei .
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent este întemeiată pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalitatii procesului – verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art 17 din OG 2/2001 cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, iar faptei i s –a dat incadrarea juridica corecta .
Astfel, potrivit art 17 din OG 2/2011: » Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau asemnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului – verbal … « .
Din cuprinsul procesului – verbal de contraventie contestat se poate observa ca agentul constatator a facut toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute .
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constitutia României, face parte din dreptul intern si are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala. Instanta are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente. Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta. Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii. În ceea ce priveste primul criteriu, în dreptul intern derularea de raporturi de munca cu încalcarea prevederilor Legii nr.108/1999 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. Însa în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei). Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei.
Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii. Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Verificând existenta acestui element în cauza, instanta constata ca Legea nr.108/1999 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor persoanelor juridice care au calitatea de angajatori, iar ratiunea urmarita de legiuitorul român în incriminarea faptei retinute în sarcina petentei o constituie protejarea angajatilor împotriva abuzurilor angajatorilor. Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate. În cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentând pericol social pentru derularea raporturilor de munca. În ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei). Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savârsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sanctionator. În aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6. Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie în materie penala " sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricaruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie însa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci când analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei).
Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentei în prezenta cauza reprezinta o "acuzatie în materie penala". Mai mult, Curtea a stabilit în cauza Blum contra Austria, hotarârea din 03.02.2005, ca în procedura de solutionare a unei plângeri împotriva modului în care petenta a fost sanctionata de catre inspectorii de munca, sunt aplicabile garantiile art.6 CEDO.
Consecintele calificarii faptei imputate petentei de catre instanta în prezenta cauza drept acuzatie în materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului. Însa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte. În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei.
D. fiind ca analiza se plaseaza într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.
O cauza semnificativa în jurisprudenta Curtii este Salabiaku împotriva Frantei, în care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt. În aceasta cauza instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca într-o maniera rezonabila, tinând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.
De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata în concret reclamantului într-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Frantei). Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza împotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie. Nu trebuie uitat ca, în dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plângere contraventionala este reglementata în mare parte de Codul de procedura civila (art.47 din O.G.nr.2/2001) si ca procesul-verbal de contraventie este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de drept si de fapt, chiar si în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).
Este unanim acceptat astfel ca procesul-verbal de contraventie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatari beneficiaza de o prezumtie relativa de legalitate si veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste conditii, cum prezumtia poate fi rasturnata, nu este în nici un fel încalcat dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit ca folosirea prezumtiilor nu este contrara jurisprudentei sale.
Transpunând aceste principii în speta, instanta constata ca petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.
In drept, potrivit art.16 alin 1 din Legea nr. 53/2003 :”Contractul individual de munca se încheie în baza consimtământului părților, în forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Angajatorul persoana juridica, persoana fizica autorizata sa desfasoare o activitate independenta, precum si asociatia familiala au obligatia de a incheia, in forma scrisa, contractul individual de munca anterior inceperii raporturilor de munca”.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1999,contractele individuale de munca vor fi înregistrate in termen de 20 de zile de la data încheierii lor la inspectoratele teritoriale de munca, fiind caracterizata drept contravenție conform art.16 al.(1) din Legea 53/2003, prestarea activității fără existenta unui contract individual de munca.
Instanta constata ca în plângerea formulata petenta prin administrator a declarat ca la data controlului cele doua pesoane nu prestau activitate curenta, ci se aflau acolo pentru eventualitatea realizarii unui contract urmare a probei de aptitudini si a celorlate conditii salariale ce urmau sa fie discutate .
Din depozitiile martorelor – si care sunt de fapt cele doua persoane gasite de inspectorii ITM la sediul societatii, instanta va retine ca, desi pot fi catalogate subiective, la momentul luarii depozitiei acestea nu mai au raporturi de subordonare, incetand contractul de munca incheiat la data de 14.02.2013( f 38-41), astfel ca declartiile lor vor fi privite ca fiind obiective si in concordanta cu situatia existenta la momentul efectuarii controlului de catre inspectorii ITM .
Astfel, din cele doua depozitii se va avea in vedere ca la data de 13.02.2013 se aflau in incinta sediului unde urma sa munceasca si venisera pentru sustinerea unui interviu si a aprecierii ca activitatii lor prin prisma posturilor pe care urmau sa le ocupe a modalitatii practice in care presatu aceasta activitate .
Se va mai retine ca activitatea efectiva de munca urma sa se desfasoare incepand cu data de 15.02.2013 – deci la o zi dupa incheierea contractului de munca, iar activitatea efectiva incepand la data de 25.02.2013 dupa ce spatiul a fost dotat cu aparatura si necesarul aferent specificului societatii – unitate de frizerie, coafura, manehiura si cosmetica .
Astfel din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin prisma susținerilor contestatoarei, rezulta fără nici un echivoc faptul ca între societatea amendată contravențional si persoanele nominalizate în procesul verbal, nu au fost încheiate contracte individuale de muncă întrucât aceștia nu au fost niciodată salariați ai societății petente, nefiind îndeplinită condiția legală pentru încheierea contractului de muncă din motivul lipsei consimțământului acestora la încheierea unui contract de muncă.
Așadar, instanța constată că petenta a fost sancționată pentru o contravenție pe care nu a săvârșit-o, din probele administrate nereieșind că persoanele amintite mai sus ar fi desfasurat la data controlului sau anterior acestei date activitati de natura contractuala si de la care societatea sa se fi sustras prin neangajarea lor si neaducerea la cunostinta intimatei in sistemul REVISAL a contractelor individuale de munca .
Prin urmare, față de aceste considerente, petenta nefăcându-se vinovată de cele imputate prin procesul verbal de contravenție contestat, instanța apreciază întemeiată plângerea contravențională formulată, urmând a o admite și a dispune anularea procesului verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plangerea formulata de petenta J. I. PFA prin administrator J. I., cu sediul in mun Constanta, ., . A, ., jud Constanta, inregistrata la ORC sub nr J_ , CUI_ in contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA,cu sediul in mun Constanta, . C, jud . Constanta .
Anuleaza procesul – verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr_ din 18.02.2013 intocmit de intimat si exonereaza de la plata amenzii in cuantum de 20.000 lei .
Ia act ca petenta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Numai cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare la Judecatoria Constanta .
Pronuntata în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
L. V. M. SELMA Z.
Red.jud.L.V.M./6.12.2013/ 4 ex.
Tehnoredact./S.Z./13.01.2014/4ex.
Emis 2 comunicări azi,14.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 4809/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
