Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-07-2013 în dosarul nr. 791/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 26.07.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petent C. I. cu domiciliul în C., .. 34, jud. C. în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. BIROUL RUTIER cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 19.07.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 26.07.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2013 sub nr._, petentul a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul IPJ C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 18.12.2012, exonerarea de la plata amenzii contravenționale cu care a fost sancționat și implicit radierea celor două puncte penalizatoare aplicate.
În fapt, petentul reclamă că, la data de 18.12.2012, a fost sancționat contravențional prin procesul verbal contestat, întrucât ar fi depășit limita legală de viteză permisă in timp ce se deplasa cu autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare TX2169XK pe .. C..
Astfel reclamantul afirmă faptul că procesul verbal de sancționare a contravenției este nul deoarece agentul constatator nu este lucrător al MAI, pentru că a refuzat să consemneze observațiile aduse de el, nu a fost menționat sediul emitentului iar sancțiunea a fost aplicată pe motive rasiale deoarece singurul șofer care a fost sancționat contravențional este petentul. În continuare acesta invocă forța majoră susținând că avea vitezometrul defect astfel încât s-a aflat in imposibilitatea de a aprecia viteza cu care se deplasa.
În drept, cererea nu a fost motivată
În apărare a solicitat încuviințarea probei cu martori și înscrisuri
La data de 08.03.2013 intimatul a depus întâmpinare (f.8) prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică atașând la dosar mai multe înscrisuri doveditoare, după cum urmează: raport al agentului constatator (f.10), transcrierea mecanică a procesului verbal contestat (f.11), fotografie surprinsă de aparatul radar in data de 18.12.2012, adresă a Biroului Român de Metrologie Legală (f.13), atestat al agentului constatator (f.15), buletin de verificare metrologică (f.16), certificat de aprobare model (f.17).
Martorul asistent deși a fost citat cu mandat de aducere nu a putut fi audiat de instanța.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 18.12.2012, prin procesul verbal ., nr._, în temeiul art. 108 alin. 1, lit.c, pct. 3, a fost sancționat petentul C. I., reținându-se că acesta a circulat cu viteza de 88 Km/h în timp ce se deplasa pe .> În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 108 alin. 1, lit.c, pct. 3, depășirea cu 31–40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic este interzisă și se sancționează contravențional.
Astfel instanța constată că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a stabili că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale specifice în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementare în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României, cauză în care statul a fost condamnat pentru nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție)
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficează de toate drepturile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul stabilindu-se si limita rezonabila pana la care poate opera o prezumție, totodată fiind necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Cu privire la procesul verbal încheiat de către organele de poliție la data de 18.12.2012, instanța reține că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcției, respectiv de un lucrător al poliției rutiere pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Totodată prin imaginea fotografică depusă la dosar deși neclară se observă cum un autoturism marca Renault in al cărui nr. de înmatriculare se află inscripția ,,TX 169X” circulă în ziua de 18.12.2012 in jurul orei 1554 având viteza de 88 km/h. Din procesul verbal încheiat rezultă că petentul a fost sancționat contravențional in aceeași zi la ora 1600 , astfel chiar dacă numărul din imaginea fotografică nu se distinge in totalitate instanța constată că, având in vedere constatarea personală a agentului personal cât și perioada scurtă de timp dintre momentul înregistrării radar și cel al sancționării petentului este indubitabil probat faptul că mașina surprinsă în imaginile fotografie este cea a petentului. De asemenea instanța ia act că petentul nu a contestat in nici un moment cele consemnate in procesul verbal in ceea ce privește situația de fapt reținută.
Pentru aceste motive, instanța consideră că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petentul trebuie să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța va analiza dacă numitul C. I. a îndeplinit obligația ce îl incumbă.
Motivele invocate de pârât vor fi respinse pentru următoarele considerente:
- chiar dacă agentul constatator nu i-a permis să consemneze observațiile aduse procesului verbal acesta nu reprezintă un motiv de nulitate absolută deoarece petentul a avut posibilitatea de a le adresa instanței in totalitatea lor.
- forța majoră invocată de petent și înțeleasă de instanță drept o cauză ce înlătură răspunderea contravențională nu este aplicată in cauză deoarece dacă ar fi existat defecțiunea vitezometrului așa cum susține petentul, acesta pe lângă îndatorirea de a-l repara, trebuia să aibă o conduită prudentă tocmai pentru a nu depăși viteza legală. Forța majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil condiții ce nu se regăsesc in cauza de față
- faptul că agentul constatator este lucrător MAI și are aptitudinea necesară de a constata contravenții folosind aparatul radar este probat de înscrisurile de la dosar respectiv de atestatul de la fila 15.
- în ceea ce privește susținerea că petentul a fost singurul sancționat dint-un număr mai mare de persoane care au încălcat legea nu îl face pe acesta mai puțin vinovat de contravenția comisă.
Astfel instanța observă că petentul nu a putut demonstra prin probe pertinente concludente și utile o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției, iar pentru aceste motive va respinge plângerea formulată ca neîntemeiată și va menține procesul verbal acesta fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I. cu domiciliul în C., .. 34, jud. C. în contradictoriu cu IPJ C. cu sediul în C., jud. C., ca neîntemeiată
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. B. A. L. S.
Red.Jud.D.B.A./06.08.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/07.08.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5764/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria... → |
|---|
