Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 3487/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 30.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. M., cu domiciliul în .. D., .. 4 B și pe intimat I. C., cu sediul în C., având ca obiect plângere contravențională . nr._.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2013, apoi la data de 30.09.2013, iar, după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.02.2013, sub nr.3._, petentul C. M., cu domiciliul în ..4B, județ C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., județ C., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.01.2013, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii aplicate prin actul sancționator.
În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat că, la data 25.01.2013, fiind oprit de agenții constatatori în timp ce se deplasa pe direcția . B., petentul a prezentat acestora permisul de conducere, talonul autovehiculului și copia poliței de asigurare RCA ./07/R7/YD, nr._, valabilă în perioada 24.11.2012 – 23.05.2013.
Se învederează instanței că petentul nu deținea originalul poliței de asigurare întrucât asigurarea fusese încheiată on-line, petentului fiindu-i remisă o copie pe adresa de poștă electronică.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: Proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.01.2013 (fila nr.4, din dosar); polița de asigurare RCA ./07/R7/YD, nr._ (fila nr.5, din dosar).
În temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ., petentul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.2, din dosar).
Față de data înregistrării prezentei cauze, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare cu cel puțin cinci zile înainte de termenul stabilit pentru judecată și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: raportul agentului constatator (fila nr.10, din dosar); adresa nr.386/28.01.2013 emisă de Secția 2 Poliție Rurală M. K. (fila nr.11, din dosar); Proces Verbal încheiat la data de 25.01.2013 (fila nr.12, din dosar); declarație întocmită olograf, semnată de numitul P. A. (fila nr.13, din dosar).
La termenul de judecată din data de 22.04.2013, în temeiul art.167 C.proc.civ., instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială (martor P. A.), apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente și utile justei soluționări a cauzei. La același termen de judecată, în temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ. raportat la art.33 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, instanța a încuviințat din oficiu proba testimonială a martorului asistent Brăcanu V., al cărui nume figurează în procesul verbal de contravenție contestat.
La termenul de judecată din data de 16.09.2013, constatând imposibilitatea audierii martorilor P. A. și B. V., instanța a făcut aplicare dispozițiilor art.188 alin.3 C.proc.civ..
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 25.01.2013, petentul C. M. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu amendă în cuantum de 1.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.48 rap. la art.64 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 25.01.2013, a condus autoturismul marca Cielo, cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea N. Bălcesu, fără a deține poliță de asigurare RCA.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.48 din Legea nr.136/1995, text legal care prevede că persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, ….. au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum ……..
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.64 din Legea nr.136/1995 – dispoziție legală potrivit căreia încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 ….. constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (reținut de instanță față de data înregistrării cauzei pe rolul instanței), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, în raport cu cea din cauza A. vs. România, dar și specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Pentru a verifica conformitatea și valabilitatea poliței de asigurare RCA ./07/R7/YD, nr._, invocate de petent ca fiind aferentă autoturismului cu numărul de înmatriculare_, la termenul de judecată din data de 10.06.2013, instanța a dispus emiterea unei adrese către S.C. Alianz Ț. Asigurări S.A., pentru a se comunica o copie conformă cu originalul. La data de 05.08.2013, prin serviciul registratură, S.C. Alianz Ț. Asigurări S.A. a depus la dosarul cauzei copia certificată pentru conformitatea cu originalul a poliței de asigurare RCA ./07/R7/YD, nr._, precizând că aceasta a fost emisă pentru autovehiculul marca DAEWOO Cielo, cu numărul de înmatriculare_, aparținând S.C. Nikitas Prod S.R.L. (filele nr.33 – 34, din dosar).
Din analiza conținutului poliței, instanța reține valabilitatea acesteia de la data de 24.11.2012, până la data de 23.05.2013.
Față de împrejurarea că la data constatării faptei contravenționale, respectiv 25.01.2013, pentru autovehiculul marca DAEWOO Cielo, cu numărul de înmatriculare_ polița de asigurare RCA ./07/R7/YD, nr._ era valabilă, rezultă că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.48 din Legea nr.136/1995. Întrucât elementul material al laturii obiective prevăzut de norma de incriminare face trimitere la obligația încheierii și menținerii valabilității contractului de asigurare pentru cazurile de răspundere civilă și întrucât în speță s-a probat îndeplinirea acestei obligații, rezultă că fapta nu putea fi reținută în sarcina petentului, întrucât nu a fost săvârșită în materialitatea ei de către petent. Pe cale de consecință, nici sancțiunea prevăzută de art.64 din legea nr.136/1995 rep. nu putea să îi fie aplicată petentului.
3Reținând că petentul a probat o altă situație de fapt decât cea reținută în actul sancționator, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03.04.2012), instanța constată netemeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează a admite plângerea formulată petentul C. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., și a dispune anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.01.2013, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.00,00 lei aplicate prin actul atacat.
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul C. M., cu domiciliul în .. D., .. 4 B în contradictoriu cu intimatul I. C., cu sediul în C..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/25.01.2013 și exonerează petentul de sancțiunile aplicate prin acesta.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09.2013.
P. GREFIER
D. C. L. A.
Red. Jud. C.D. / 17.12.2013;
Tehnored. Grf. A.L. /19.12.2013 / 4 exp.
Comunicat 2 exp. / 19.12.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 16/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 17/2013.... → |
|---|
