Plângere contravenţională. Sentința nr. 3229/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3229/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 25092/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3229
Ședința publică din data de 06.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. MERAL
GREFIER: Ș. F. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta S. L. domiciliată în C., ., .. 1, județul C. în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat avocat substituent C. D., conform delegației de substituire depuse la dosarul cauzei, lipsind petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra formulării de probe.
Reprezentanta intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri solicitată de intimat, prin reprezentant, este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul disp. art. 167 Cod proc. civ., o încuviințează. Acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta intimatului arată că este de acord cu cererea subsidiară formulată de petent, în sensul de a se dispune înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul. Cu cheltuieli de judecată.
În conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ., instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.10.2012 sub nr._, petenta Ș. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul P. M. C. anularea procesului -verbal de contravenție . nr._/19.09.2012, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că nu se face vinovată se săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât în ziua respectivă era însoțită de o persoană cu handicap, pe care a transportat- o la spitalul județean C. în vederea examinării.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie proces- verbal, decizia privind acordarea pensiei de invaliditate., decizia medicală asupra capacității de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare, iar în cadrul documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat a depus copie a procesului- verbal, planșă fotografică.
În temeiul art. 167 C.pr.civ instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține in fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.09.2012, petenta a fost sancționată cu amendă de 200 lei, reținându- se în sarcina sa faptul că în data de 19.09.2012 ora 15.25 a staționat cu auto_ pe locurile destinate persoanelor cu handicap, marcate și semnalizate corespunzător, faptă sancționată de art. 100 lit. f din Legea nr. 448/2006.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Potrivit art. 100. lit. f din Legea nr. 448/2006, constituie contravenție parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv.
Procesul- verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus - „cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatei, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile petentei în sensul că în ziua în care a fost sancționată contravențional era însoțită de către o persoană cu handicap, întrucât din înscrisurile depuse- înscrisuri reprezentând decizia de acordare a pensiei de invaliditate pentru numitul A. T. M., nu reiese că în data de 19.09.2012 petenta era însoțită de către acesta.
Având în vedere că din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului- verbal, iar petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere ori de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, instanța constată că procesul- verbal contestat este temeinic.
În concluzie, acțiunea petentei, constând în staționarea cu auto_ pe locurile destinate persoanelor cu handicap, constituie contravenție potrivit art. 100 lit. f din Legea nr. 448/2006.
Cu toate acestea, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța reține că amenda contravențională aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Așadar, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta Ș. L. domiciliată în C., ., .. 1, județul C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. cu sediul în C., ., județul C..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei aplicată petentei prin procesul- verbal de contravenție . nr._/19.09.2012 cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MERAL Ș. F. C.
Red.Jud.B.M.4ex.11.03.2013
Tehnored.Ș.F.C.20.03.2013
2com.20.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 12-08-2013,... | Sechestru asigurător. Sentința nr. 24/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
