Plângere contravenţională. Sentința nr. 4135/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4135/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 17597/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4135
Ședința publică din data de 21.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. TRANTU
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, formulată de petent . SRL cu sediul procesual ales în C., .. 181A, ., jud. C. în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCA cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 21.03.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2012, petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCA, a solicitat instanței anularea procesului-verbal . nr._/22.06.2012.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina societății petente faptul că a primit la muncă o persoană fără a-i încheia și respectiv înregistra corespunzător un contract individual de muncă.
De asemenea, s-a arătat că, la data de 22.06.2012, în urma unui control efectuat în Centru Comercial Tom, inspectorii de muncă ar fi identificat la punctul de lucru aparținând societății petente pe numita R. A., care a arătat că este angajata societății petente, că se află în probe, că are un program de lucru de 8 ore/zi și un salariu de 600 lei + comision din încasări, dar că nu are încheiat un contract individual de muncă cu societatea petentă.
Petenta a mai arătat că numita R. A. a lucrat la societatea petentă în perioada 01.05.2009 – 27.05.2011, iar în momentul de față nu lucrează la societatea petentă, urmând să preia spațiul societății.
De asemenea, petenta a precizat că, la data controlului, numita R. A. nu presta muncă pentru societatea petentă, ci pentru ea însăși, în calitate de asociat, însă neexistând un contract de subînchiriere, a ascuns inspectorilor de muncă adevărul și le-a prezentat acestora o situație neadevărată. Iar, ulterior controlului, aceasta a primit acceptul de la proprietarul spațiului pentru a-l subînchiria și s-a înființat și societatea comercială în care R. A. are calitatea de asociat, sens în care a încheiat cu această societate contractul de închiriere.
Petenta a precizat că marfa pe care numita R. A. o vindea, nu era a societății petente, ci a ei, potrivit înscrisurilor contabile.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul R. A., fiind atașate în copie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, proces-verbal de control, înștiințare de plată, anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă.
Potrivit art. 36 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit.i din Legea nr. 145/1997 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii și a tardivității introducerii plângerii, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiate, cele arătate în procesul-verbal fiind conforme realității.
Intimatul a precizat că, în contextul desfășurării unui control general privind identificarea cazurilor de muncă nedeclarată de către agenții economici, la data de 20.06.2012, la punctul de lucru unde își desfășoară activitate petenta situat în C., ., DN 2A, incinta centrul comercial Tom, a fost identificată numita R. A., care a menționat faptul că prestează muncă pentru petentă, în funcția de lucrător comercial, de la data de 15.06.2012, fără a fi semnat contract de muncă, fiind în probe și așteptând răspunsul pentru a ști dacă este angajată, lucrând cu normă de 8 ore/zi, cu un program de la 09.00 la 17.00, 15.00 – 22.00, primind un salariu de 600 lei plus comision.
Intimatul a menționat că, din verificările inspectorilor de muncă în registrul de evidență al salariaților listat la data de 20.06.2012, nu rezultă înregistrarea și transmiterea contractelor de muncă pentru persoana menționată la momentul controlului.
De asemenea, intimatul a arătat că acest control a continuat în data de 22.06.2012, la sediul Inspectoratului T. de Muncă C., încheindu-se în acest sens procesul-verbal de control nr._/22.06.2012. Astfel, din conținutul fișei de identificare, a rezultat fără echivoc prestarea muncii pentru și sub autoritatea petentei, persoana identificată menționând: funcția, data angajării, programul de lucru; toate acestea întrunind elementele constitutive ale contractului individual de muncă potrivit art. 10 din Legea nr. 53/2003.
Intimatul a arătat că obligația de a încheia contractul individual de muncă incumbă angajatorului înainte de începerea raporturilor cu salariatul, acesta fiind sensul dat redactării articolului 16 din Legea nr.53/2003.
Totodată, s-a mai susținut că, în cadrul activității, intră și perioada de probă care potrivit articolului 31-33 din Codul Muncii, reprezintă o etapă care aparține executării contractului individual de muncă.
De asemenea, intimatul a solicitat instanței să aibă în vedere regimul sancționator aspru prevăzut de lege în aplicarea principiului protecției salariaților care guvernează întreg sistemul legislației muncii din România atunci când este pusă în cauză angajarea fără contract individual de muncă în formă scrisă.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele din C.proc.civ.
Intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: extras ONRC, fișa de identificare, verificarea din registrul de evidență al salariaților listat la data de 20.06.2012, înștiințarea din data de 21.06.2012, nota de relații dată de R. V., procesul-verbal de control nr._/22.06.2012, anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă, plan de măsuri, procesul-verbal contestat, înștiințarea de plată.
La termenul din data de 08.11.2012, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile nulității cererii și tardivității introducerii plângerii contravenționale pentru motivele menționate în încheierea de ședință.
De asemenea, în temeiul art. 167 C.proc.civ., considerând-o utilă, pertinentă și concludentă cauzei, instanța a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, iar petentei și a probei testimoniale cu martorul R. A., acesta fiind audiat în ședința publică din data de 14.03.2013.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.06.2012, petenta S.C. A. L. DISTRIBUTION S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C. cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).
În fapt, s-a reținut că petentul a primit la muncă o persoană, respectiv pe numita R. A., fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă încălcând astfel prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
De asemenea, instanța constată că, prin plângerea contravențională, petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate a procesului-verbal, formulând critici referitoare doar la temeinicia procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că, plecând de la prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art.1171 Cod civil, se reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în temeiul art.1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă cerința referitoare la sarcina probei, care aparține celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice aceasta, dar, în materie penală, obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, instanța constată că, potrivit art. 31-36 din OG nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea prezumției de nevinovăție și dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în cauza de față, instanța apreciază că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, în sensul că petenta a primit la muncă o persoană, respectiv pe numita R. A., începând cu data de 15.06.2012, fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității.
Temeinicia situației de fapt reținute prin procesul-verbal reiese din fișa de identificare completată de R. A. la data de 20.06.2012 (fila 24). Astfel, cu ocazia controlului, aceasta a declarat pe proprie răspundere că prestează activitate în funcția de lucrător comercial, începând cu data de 15.06.2012, cu o normă de 8 ore/zi și cu program de lucru de la ora 9.00 - 17.00, 17.00 – 22.00, primind un salariu de 600 lei plus comision și că nu a semnat contract de muncă, fiind în probe așteptând răspunsul în ziua respectivă pentru a afla dacă este angajată.
Situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat este susținută și din extrasul din registrul electronic al salariaților aflat la fila 25 din dosar, din care reiese că pentru numita R. A. nu a fost înregistrat contract individual de muncă la data controlului – 20.06.2012.
De asemenea, din declarația martorului R. A. dată în fața instanței, reiese că acesta presta muncă în favoarea petentei, aceasta menționând că „ m-am înțeles cu societatea petentă să activez pe societatea acesteia până la momentul în care vor fi gata documentele pentru societatea la care urma să fiu administrator”.
Instanța apreciază că faptul că martorul activa „pe societatea petentă” echivalează cu muncă prestată în favoarea acesteia din urmă.
Această situație de fapt mai este confirmată și de încheierea contractului individual de muncă nr. 25, la data de 20.06.2012, între societatea petentă și martorul R. A., având ca dată de început a activității data de 21.06.2012 și fiind încheiat pentru o perioadă nedeterminată, fără a se face dovada că acesta contract de muncă a încetat la momentul judecării cauzei.
Instanța nu poate reține apărările societății petente în sensul că, la data controlului – 20.06.2012, nu exista acord de subînchiriere din partea societății de la care petenta a închiriat spațiul în condițiile în care, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese că respectiv societate și-a dat acordul pentru subînchiriere înainte de momentul controlului.
Astfel, potrivit acordului nr. 1/18.06.2012 la contractul de închiriere nr. 1 din data de 01.02.2007 (fila 60 din dosar), părțile au convenit ca locatarul, respectiv societatea petentă, să poată subînchiria obiectul contractului, și anume chioșcul nr. 3 localizat în fața magaziunului Ilotti, din Centrul Comercial Tom către S.C. D. NOI DOI S.R.L., administrator R. A., pe perioada de un an de zile.
În consecință, rezultă că petenta avea acordul locatorului încă din data de 18.06.2012.
De asemenea, instanța mai reține că inclusiv contractul de subînchiriere exista la momentul controlului, acesta fiind încheiat la data de 18.06.2012 (fila 61).
Instanța reține că nota de relații dată de R. V., administratorul petentei, la sediul ITM, la data de 22.06.2012, nu se coroborează cu situația de fapt ce rezultă din înscrisurile menționate anterior. Astfel, acesta a arătat că, „referitor la doamna R. A., acesta nu are încheiat contract de muncă deoarece așteptam răspunsul de la Carrefour pentru a subînchiria locația tip chioșc”.
Or, atât la momentul controlului – 20.06.2012, cât și la momentul prezentării la sediul ITM – 22.06.2012, exista deja acordul din partea locatorului pentru subînchirierea spațiului, potrivit acordului nr. 1/18.06.2012 la contractul de închiriere nr. 1 din data de 01.02.2007 (fila 60 din dosar).
De asemenea, instanța nu poate reține apărările petentei în sensul că, „neexistând contract de subînchiriere, martorul R. A. a ascuns inspectorilor de muncă adevărul și le-a prezentat acestora o situație neadevărată”.
Astfel cum s-a arătat anterior, la data de 20.06.2012, între societatea petentă și martor exista contractul de subînchiriere, acesta fiind încheiat la data de 18.06.2012 (fila 61).
Cu toate acestea, acest aspect nu a fost menționat nici în fișa de identificare completată de martorul R. A. și nici în nota de relații dată de R. V., administratorul petentei, la sediul ITM, la data de 22.06.2012, și, implicit acesta nici nu a fost prezentat inspectorilor ITM, fiind depus doar la dosarul cauzei la al patrulea termen acordat în cauză, respectiv la data de 28.02.2013, împreună cu alte înscrisuri.
În ceea ce privește activitatea pe care martorul R. A. ar fi prestat-o la momentul controlului pentru societatea S.C. D. NOI DOI S.R.L., al cărei administrator era, instanța reține că, la data de 20.06.2012, această societate nu era înființată în mod legal, astfel încât nu putea efectua activitate.
Astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, cererea de înregistrare a acestei societăți a fost depusă la Oficiul Național al Registrului Comerțului la data de 25.06.2012 (deci ulterior datei de 20.06.2012, respectiv 22.06.2012), fiind înregistrată sub nr._.
Examinând această cerere, persoana desemnată din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. a dispus admiterea acesteia, autorizarea constituirii și înregistrarea în registrul comerțului a S.C. D. NOI DOI S.R.L., prin rezoluția nr._/28.06.2012.
În consecință, S.C. D. NOI DOI S.R.L. a fost legal înființată la data de 28.06.2012, dobândind capacitate de folosință începând cu această dată, potrivit art. 205 alin. 1 din Codul civil.
Referitor la contractul de subînchiriere nr. 51/18.06.2012 încheiat între societatea petentă și S.C. D. NOI DOI S.R.L. și procesul-verbal de predare-primire din data de 18.06.2012, instanța apreciază că acestea au fost încheiat în temeiul art. 205 alin. 3 din Codul civil care prevede că: „cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. 1 pot, chiar de la data actului de înființare, să dobândească drepturi și să își asume obligații, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil”.
Or, contractul de subînchiriere a fost încheiat tocmai pentru ca S.C. D. NOI DOI S.R.L. să își poată constitui un punct de lucru având sediul la spațiul subînchiriat, astfel cum reiese din rezoluția nr._/28.06.2012 pronunțată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C..
Prin urmare, la data de 20.06.2012, S.C. D. NOI DOI S.R.L. nu avea capacitate de folosință nefiind înregistrată în mod legal, astfel încât petenta nu poate invoca în apărarea sa starea de nelegalitate a acestei societăți pentru a justifica munca prestată de martorul R. A..
În continuare, instanța nu poate reține susținerile martorului în sensul că nu a înțeles ceea ce au întrebat-o inspectorii de muncă pentru că au vorbit încet și că a observat că pe fișa de identificare scrie ITM C. abia după ce a completat-o și după ce i s-a comunicat înștiințarea întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Iar, pe de altă parte, instanța reține că martorul avea alte mijloace legale pentru a invoca nulitatea acestui înscris dacă ar fi considerat că cele consemnate au fost date sub presiunea inspectorilor de muncă, fără a fi menționată situația conformă realității.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că, în mod temeinic, s-a reținut, prin procesul-verbal contestat, în sarcina petentei, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).
Procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
La individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere împrejurarea că fapta contravențională a fost constatată în urma unui control care viza identificarea cazurilor de muncă nedeclarată de către agenții economici, din această perspectivă, rezultând că sancțiunea aplicată este proporțională cu pericolul social al faptei, angajarea de persoane fără contract de muncă fiind privită ca o faptă de gravitate crescută, ceea ce este atestat și de modificările legislative care au mărit cuantumul amenzii, precum și încadrarea faptei de primire la muncă a mai mult de 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă, ca infracțiune, potrivit art. 264 alin. 3 din Codul muncii, întrucât asemenea practici afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat și regimul asigurărilor sociale institut în beneficiul salariatului, având de asemenea efecte în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.
De asemenea, instanța mai reține că petenta nu a adus dovezi în sensul că fapta săvârșită este de gravitate redusă, astfel încât sancțiunea amenzii este necesară pentru corectarea pe viitor a conduitei contravenientei în derularea activității de angajator, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă în atenționarea petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.06.2012 formulată de petenta S.C. A. L. DISTRIBUTION S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Constanță, menținând actul atacat ca fiind legal și temeinic întocmit, precum și sancțiunea aplicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.06.2012 formulată de petenta S.C. A. L. DISTRIBUTION S.R.L. cu sediul procesual ales în C., .. 181A, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Constanță cu sediul în C., ., jud. C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. TRANTU L. S.
Red.Jud.M.T./29.04.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 419/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6115/2013.... → |
|---|
