Plângere contravenţională. Sentința nr. 5610/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5610/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 386/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.5610
Ședința publică din data de 16.04.2013
Instanța constituită din:
Președinte: F. N.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. G., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., jud C., în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA - POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C., ., jud C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent av. C. G. și se constată lipsa intimatului.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate art. 85 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul pe probe, apărătorul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În baza art 167 Cod procedura civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ca fiind utilă, concludentă și pertinentă în soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de propus, instanța consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fond, apărătorul petentului solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în sensul anulării procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată. Arată că la data amendării petentului era instituit cod portocaliu de ninsori. La acea data petentul nu a staționat ci doar își repara ștergătoarele, aspect observat și de agentul de poliție.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.01.2013, sub numărul_, astfel cum a fost precizată ulterior, petentul N. G. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 20.12.2012, de intimatul P. M. C., solicitând anularea acestuia și în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele reținute în procesul-verbal de contravenție sunt nereale. Astfel, acesta a arătat că circula pe . a oprit în sensul că ar fi parcat autoturismul, ci a oprit pentru a coborî din autoturism pentru a repara ștergătoarele, deoarece unul dintre acestea se blocase și nu mai avea vizibilitate deloc pe partea șoferului.
Petentul a arătat că a staționat doar două minute, nu s-a îndepărtat de autoturism și a plecat după ce a reparat ștergătorul.
În probațiune petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001.
Intimatul nu a depus întâmpinare, a depus însă documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/20.12.2012, petentul N. G. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum total de 560 lei (140 lei plus 420 lei) și două puncte de penalizare în temeiul art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 147 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 adoptat prin HG nr. 1391/2006 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi oprit voluntar autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_ pe banda 1 de circulație a . circa 12 metri de marcajul pietonal din dreptul S.C. TAVY - SHOES S.R.L. - Tomis 2, în raza de acțiune a indicatorului rutier „oprirea interzisă”, precum fapta de a nu avea asupra sa cartea de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.
Conform dispozițiilor normative indicate în procesele-verbale de contravenție:
Art. 142 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002: lit. a) Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”.
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri. Astfel, sub aspectul temeiniciei, în condițiile în care fapta este percepută de agentul constatator prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție se coroborează cu planșa foto depusă la dosar de către intimat, unde se poate observa autoturismul cu nr. de înmatriculare_ oprit pe banda 1 a .> Petentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, acesta susținând că, în conformitate cu aspectele reținute în cauza A. c. României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sarcina probei revine în exclusivitate intimatului.
Instanța reține că într-adevăr în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din CEDO, fiind vorba de o acuzație în materie penală în accepțiunea acestui articol, aspect stabilit recent de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza decizia I. P. contra României (decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În aceeași cauză însă Curtea, în aplicarea art. 6 referitor la prezumția de nevinovăție, nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus respectarea echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție. Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59). A mai reținut Curtea că, esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Raportând aceste considerente la prezenta cauză, instanța reține faptul că petentul a avut posibilitatea să propune probe în susținerea afirmațiilor sale, astfel că a fost respectat echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, și în consecință garanțiile oferite de art. 6 din CEDO.
De altfel, instanța reține că petentul a recunoscut că a oprit autoturismul, acesta motivând că a fost constrâns să facă acest lucru din cauza defectării unui ștergător și lipsei vizibilității. Aceste susțineri sunt însă contrazise de planșa foto depusă de intimat, unde se poate observa că parbrizul autoturismului era foarte curat, astfel că petentul se putea lipsi de ștergătorul „defect” până ajungea într-o zonă unde oprirea era permisă.
În ce privește cealaltă faptă reținută în procesul-verbal de contravenție contestat, anume faptul că petentul nu a avut asupra sa cartea de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului, contravenție prevăzută de art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, petentul nu a făcut dovada contrară, conform art. 1169 C.civ., celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
În fine, verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii principale, instanța constată că sancțiunea amenzii a fost stabilită la nivelul minimului special, ceea ce reprezintă o justă individualizare în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, petentul a blocat cu un autoturism de dimensiuni mari una din cele două benzi de circulație a . acestei contravenții este unul sporit de condițiile de circulație nefavorabile, poleiul ce se observă în planșa foto și de lăsarea nopții.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptelor reținute în sarcina petentului este dovedită, că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat și că sancțiunile au fost legal și proporțional aplicate, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petentul N. G. urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere că a căzut în pretenții, în sensul art. 274 C.proc.civ., prin respingerea plângerii, petentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 117/04.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul N. G. cu domiciliul procesual ales în C., ., ., jud C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.12.2012, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., ., jud C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata către intimat a sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. NemethAlina S.
Red jud. F.N./26.07.2013
Tehnored.gref. A.S./2com/27.08.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5611/2013.... → |
|---|
