Plângere contravenţională. Sentința nr. 8447/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8447/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2777/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. - SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8447/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind procesul verbal . / 200 nr._ din data de 14.01.2013, acțiune formulată de către petenta . cu sediul ales în Hațeg, ., jud. Hunedoara în contradictoriu cu intimatul A. N. A VAMILOR - DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CONSTANTA BIROUL VAMAL CONSTANTA SUD cu sediul în C. Sud Agigea, Clădirea Social Administrativă Rădăcina Mol l, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 22.05.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea la data de 29.05.2013 iar apoi, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.06.2013 și la data de 10.06.2013, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională promovată și înregistrată la data de 31.01.2013 pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr. 2777 petenta ., în contradictoriu cu Directia Regionala Vamală Constanta Biroul Vamal Constanta Sud, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională ./200 nr._ din 14.01.2013, apreciat ca fiind nelegal si netemeinic. În subsidiar, petenta solicită transformarea sancțiunii cu amendă în avertisment.
În motivarea în fapt a cererii sale, a arătat că în data de 14.01.2013, Biroul Vamal C. Sud prin agent constatator mai sus arătat a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 17 alin. 1, litera a) din Legea nr. 344/2005, după o constatare unilaterală, actul fiindu-le comunicat în 18.12.2012. Motive de anulare invocate de petentă:
I. Potrivit art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 344/2005, constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează „fapta declarantului/destinatarului/deținătorului mărfurilor de a introduce sau scoate de pe teritoriul României mărfurile stabilite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală”. Din actele comunicate de Biroul Vamal C. Sud rezultă că fapta s-a produs în 16.01.2012 iar conform art. 13 din OG nr. 2/2001 privind contravențiile, coroborat cu art. 18 din Legea nr. 344/2005 ce trimite la ordonanță, fapta se prescrie în termen de 6 (șase) luni de la săvârșirea ei, între data săvârșirii faptei și data întocmirii procesului verbal de contravenție a trecut mai mult de un an (12 luni). Termenul de 6 luni nu s-a suspendat deoarece nu există condiții de suspendare. Rezoluția Parchetului invocată de Biroul Vamal C. Sud ca fiind comunicată la 03.10.2012 nu este relevantă deoarece nu s-a dispus începerea urmării penale, din contră, se afirmă că s-a dispus neînceperea urmării. Or numai începerea urmării penale suspendă termenele de prescripție, conform Codului civil și de procedura civilă.
II. Agentul constatator a încălcat prevederile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile în sensul că nu li s-a permis să facă obiecțiuni la abaterea încălcată, luându-li-se dreptul fundamental la apărare în data de 14.01.2013, data întocmirii procesului verbal, cu privire la fapta săvârșită și încadrarea ei în prevederile legale, or aceste obiecțiuni se pot face doar de împuternicitul societății, sub sancțiunea nulității. De asemenea, împuternicitul societății are dreptul să fie asistat de un apărător legal - consilier juridic, avocat, expert, după caz.
III. Pe de altă parte, marfa la care face referire Biroul Vamal C. a fost reținută în 12.01.2012 chiar de agenții din cadrul Biroului Vamal astfel că în nicio situație marfa nu a fost introdusă de R. SRL în țară, pentru că aceeași marfă nu poate în același timp și în tară și sechestrată în afara țării în zona liberă, de regim vamal. . atestă prin ștampila aplicată de vamă, or pentru produsele în cauză nu există nicio atestare a organului vamal ca intrate în țară, ci de reținere. Procesul verbal de custodie a fost semnat de R. A. din cadrul . - comisionar, persoană care nu ne-a comunicat acest proces verbal, reținându-l, la fel și organul vamal.
IV. Pentru același transport, intimata a aplicat două amenzi 3000 lei și 3000 lei, or pentru aceeași faptă nu se aplică două amenzi, măsura fiind, evident, abuzivă și aplicată cu rea credință.
V. Faptele invocate rezultă din actele dresate de agentul constatator din cadrul Biroului Vamal C., care a procedat cu rea credință la întocmirea procesului verbal mai sus arătat, existând în practica acestor organe tendința de a folosi dispozițiile legale ca un instrument de presiune împotriva agențiilor economici, având interese personale în procesul de import al mărfurilor, cunoscute în mod public precum portalul instanțelor de judecată, comunicate de presă DNA, anchete ale jurnaliștilor, articole de specialitate pe site-urile juridice, etc.
VI. Procesul verbal contravențional are o forță probantă relativă, intimata având obligația de a proba situațiile invocate prin actele aflate la dosarul dresat.
Au fost anexate: Adresa nr. 392/14.01.2013 a Biroului Vamal C. Sud, Procesul verbal de constatare și a sancționarea contravențiilor ANV/200 nr._ din 14.01.2013 cu anexele sale,C. după plicul B.V. C., din 23.01.2013., Rezoluția Parchetului din 03.10.2012, Decizia I.C.C.J. nr. XXII/2007.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C., în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor dar și în nume propriu, conform art. 1 și 4 pct. 21 din H.G. ni 110/2009 și în baza Ordinului Circular nr. 4990/2011, a formulat întâmpinare prin care a arătat, în esență:
I. Cu privire la prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, în cauza de față sunt incidente prevederile art. 30, alin. 2 și 3 din din O G. nr_ privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cu care „(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanță că ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii. (3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancțiunea”. În speță, termenul de prescripție curge începând cu data de 7.11.2012, data comunicării Rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria C.. În ipoteza în care instanța va aprecia că sunt incidente prevederile art. 13, alin. 3, teza a 2-a din O.G. nr. 2/2001, invocă faptul că prescripția aplicării sancțiunii nu poate fi imputabilă autorității vamale deoarece Rezoluția Parchetului de pe Lângă Judecătoria C. a fost comunicată autorității vamale, respectiv Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. 1 Biroul Vamal C. Sud în data de 07.11.2012 înregistrată sub nr._, Procesul-verbal de contravenție nr. 5 a fost încheiat în data de 14.01.2013, iar data săvârșirii/constatării faptei înscrisă în actul sancționator este data de 16.01.2012. Prin urmare, în situația de față., termenul de prescripție prevăzut de lege curge de la data constatării faptei, respectiv data de 16.01.2012 și se încheie la data de 16.01.2013, iar sancțiunea a fost aplicată la data de 14.01.2013, practic, înainte de a se împlini termenul de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei.
II. Fată de excepția de nulitate a procesului verbal de contravenție încheiat invocată, arată că dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 se referă doar la situația în care contravenientul a fost prezent la încheierea procesului verbal de contravenție. Or, în speța de față, contravenienta nu a fost prezentă la data de 16.01.2012, data încheierii procesului verbal de contravenție, acesta întocmindu-se în lipsă la sediul Biroului Vamal instanța Sud.
III. Referitor la aspectul ridicat de petentă cu privire la aplicare a două amenzi contravenționale, câte 3000 lei pentru aceeași faptă săvârșită, arată că, potrivit art. 10. alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, „dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție” iar potrivit alin. 2, „Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității”. Astfel, apreciază că în mod corect în actul sancționator au fost consemnate două contravenții ce au aceeași natură, sunt de același fel, cu aceeași normă de sancționare, comise de aceeași persoană, fiecare contravenție fiind sancționată cu amendă de 3.000 lei, rezultând astfel o amendă contravențională în cuantum total de 6.000 lei,
În concluzie, pentru motivele arătate, solicită respingerea excepției nulității procesului verbal de contravenție ca nefondată și, de asemenea, respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a și alin. (2) din Legea 344/2005, reținându-se în sarcina sa că a introdus în țară, 11.01.2012, mărfuri ce aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește apărarea petentei referitoare la faptul că agentul constatator a încălcat prevederile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile în sensul că nu li s-a permis să facă obiecțiuni la abaterea încălcată, aceasta nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal în discuție, pentru motivele care urmează: Potrivit acestui text de lege, „(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni“, sub sancțiunea nulității procesului-verbal”. Din chiar recursul în interesul legii invocat de către petentă, Decizia nr. XXII/2007, rezultă că „atâta vreme cât neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se considere că o atare omisiune nu ar putea să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții. Ca urmare, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției”. Or, în speță, petenta nu a arătat care este vătămarea, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate are posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.
Mai mult, procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei, la sediul Biroului Vamal C. Sud, situație care este prevăzută și permisă de lege (din interpretarea art. 19 din O.G. nr. 2/2001). Din interpretarea art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, rezultă în mod indubitabil că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenția. Or, în speța de față, în raport de specificul faptei contravenționale deduse judecății, petenta nu era prezentă, prin reprezentantul legal, la momentul încheierii procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție:
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” iar conform alin. 3 „Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.”
Potrivit art. 17 alin. 3 din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire „termenul de prescripție pentru aplicarea sancțiunii în cazul acestor contravenții curge de la data la care se stabilește, în condițiile prezentei legi, că mărfurile aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.” Conform art. 17 din Legea nr. 344/2005 „Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: lit. a) fapta declarantului/destinatarului/deținătorului mărfurilor de a introduce sau scoate de pe teritoriul României mărfurile stabilite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală;”.
În speță, mărfurile ce aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală au fost reținute la data de 16.01.2012, potrivit adeverinței . nr._ întocmită de Biroul Vamal C. în temeiul art.4 alin. 1 din Legea nr. 344/2005 (fila 28).
În urma notificării, la data de 20.01.2012 a titularilor drepturilor de proprietate intelectuală, potrivit art.4 alin. 2 din Legea nr. 344/2005, aceștia, cu adresele înregistrate la DRAOV C. sub nr. 2610/31.01.2012 și respectiv nr. 2431/27.01.2012 (filele 46-47), au confirmat că mărfurile sunt contrafăcute și au solicitat distrugerea acestora, potrivit dispoz. art. 10 din Legea nr. 344/2005.
În speță, declarantul sau deținătorul mărfurilor nu a contestat și nu s-a opus măsurii reținerii și nu s-a opus distrugerii mărfurilor, potrivit art. 10 alin. 5 din Legea nr. 344/2005.
Din interpretarea dispoz. art. 10 și 11 din Legea nr. 344/2005, instanța reține că, în speță, momentul stabilirii că mărfurile că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, este reprezentat de datele înregistrării la DRAOV C. sub nr. 2610/31.01.2012 și, respectiv, nr. 2431/27.01.2012, a adreselor prin care titularii drepturilor de proprietate intelectuală au confirmat că mărfurile sunt contrafăcute și au solicitat distrugerea acestora, potrivit dispoz. art. 10 din Legea nr. 344/2005, nemaifiind astfel aplicabilă procedura prev. de dispoz. art. 11 din Legea nr. 344/2005.
Se reține astfel că termenul de prescripție prev. de art. 13 alin. 3 din OG nr. 2/2001, 1 an de la data săvârșirii, respectiv al constatării faptei, aplicabil în speță, se calculează de la momentul stabilirii că mărfurile aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, respectiv de la data de la care a primit ultima notificare, 31.01.2012.
În speță, nu sunt aplicabile dispoz. art. 30 alin. 2 din OG nr. 2/2001. Potrivit art. 30 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „(1) Dacă persoana împuternicită să aplice sancțiunea apreciază că fapta a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, constituie infracțiune, sesizează organul de urmărire penală competent. (2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanță că ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii. (3)Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancțiunea.” În cazul de față, sesizarea organului de urmărire penală nu s-a făcut de persoana împuternicită să aplice sancțiunea contravențională, plângerile penale fiind formulate de titularii drepturilor de proprietate intelectuală; acest fapt se deduce din actul de sesizare sau de constatare a faptei, respectiv din adeverința seria_ întocmită de Biroul Vamal C. în temeiul art.4 alin. 1 din Legea nr. 344/2005 prin care mărfurile ce aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală au fost reținute la data de 16.01.2012, de unde nu rezultă că s-ar fi sesizat organele de urmărire penală pentru urmărirea faptei ca infracțiune.
Chiar dacă în speță faptele au fost urmărite ca infracțiune, în dosarul nr. 2041/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., iar prin rezoluția din data de 3.10.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorul societății (fila 44), aceste aspecte atrag aplicabilitatea dispoz. art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, care prevăd suspendarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale pe perioada desfășurării cercetărilor penale, respectiv între data formulării plângerilor penale de către titularii drepturilor de proprietate intelectuală și data soluționării cauzei de către procuror, dar nu înlătură aplicabilitatea alin. 3 al aceluiași articol, care instituie termenul limită de 1 an de aplicare a sancțiunii contravenționale calculat de la data stabilirii că mărfurile că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, respectiv, de la data de 31.01.2012 și 27.01.2012, potrivit art. 17 alin. 3 din Legea nr. 344/2005 .
Se constată, așadar, că în speță nu a fost depășit termenul limită de 1 an, față de niciuna dintre datele de mai sus, întrucât procesul verbal a fost încheiat la data de 14.01.2013.
Nici faptul că au fost aplicate două amenzi nu este de natură să atragă nelegalitatea sau netemeinicia procesului verbal, întrucât potrivit art. 10 din O.G. nr. 2/2001, dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate prin același proces-verbal, sancțiunea se aplică pentru fiecare în parte, iar apoi acestea se cumulează, dar fără a putea depăși limitele indicate la alin. 2. Este deci necesar ca mai întâi să se individualizeze sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă în parte și doar apoi acestea se pot cumula. Numai procedând de această manieră se poate verifica ulterior dacă sancțiunile au fost aplicate în cadrul limitelor legale, precum și dacă la individualizarea sancțiunilor s-au respectat prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001. Cum petenta a săvârșit două contravenții de aceeași natură, fiind încălcate drepturi de proprietate intelectuală asupra a două mărci diferite (MONOPOLY și FORMULA1/F1), având titulari diferiți, în mod corect cele două sancțiuni au fost individualizate în cuprinsul procesului verbal. Totodată, sancțiunile aplicate respectă limita inferioară impusă de art. 17 alin. 2 din Legea nr. 344/2005.
În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de contravenție, deși O.G. 2/2001 nu conține dispoziții exprese în acest sens, fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, or, în cauza de față, societatea petentă nu a putut prezenta motive de natură să răstoarne prezumția de legalitate a procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta . cu sediul ales în Hațeg, ., jud. Hunedoara în contradictoriu cu intimatul A. N. A VAMILOR DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CONSTANTA BIROUL VAMAL CONSTANTA SUD cu sediul în C. Sud Agigea, Clădirea Social Administrativă Rădăcina Mol l, jud. C., împotriva Procesului verbal de stabilire și sancționare a contravențiilor ./200 nr._ din 14.01.2013 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. M. P.
Red. Jud. L.F./Tehn. M.P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4729/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 8333/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
