Pretenţii. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 29765/212/2012
Dosar nr. 29._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civila Nr.
Ședința publică de la 18 aprilie 2o13
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. S.
GREFIER: A. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . pe pârât F. P., având ca obiect: pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic P. C., pentru societatea reclamantă, în baza delegaței depusă la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 85 și urm. C.pr.civ.
Acțiunea este legal timbrată cu taxa timbru în cuantum de 51, 12 lei conform chitanțelor atașate și timbru judiciar de 0, 2 lei, anulate la dosar. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Reprezentantul societății reclamante depune la dosar întrebările ce formeaza interogatoriul, solicitând aplicarea dispozițiilor art 225 Cod procedura civilă
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanta constata terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul partilor, pe fondul cauzei, pentru dezbateri
Reprezentantul societății reclamante, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și timbru judiciar
.
In temeiul disp.art 150 Cod procedura civila instanta constată cauza în stare de judecată si ramane in pronunțare
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.11.2012, sub nr. _, reclamanta S.C. R. S.A. a chemat în judecată pârâtul F. P., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 406,36 lei, reprezentând contravaloarea întreținerii aferente facturilor de apă și canalizare în perioada aprilie-iunie 2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului nr. 1211/20.04.2012 încheiat cu pârâtul, a furnizat acestuia apă potabilă și a preluat apa uzată și meteorică, dar acesta nu a achitat un debit în valoare de 406,36 lei, aferent perioadei aprilie-iunie 2012.
De asemenea, s-a susținut faptul că, pârâtul a fost convocat la conciliere directă, însă acesta nu s-a prezentat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, art. 11,1270, 1350, 1469, 1527 și următoarele din Codul civil și art. 720 Cod proc. civilă.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: contract nr. 1211/20.04.2012, invitație la conciliere directă, dovada de comunicare a invitației, proces-verbal de conciliere directă, facturi fiscale aferente perioadei aprilie-iunie 2012 și situații analitice privind debitul.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 41,63 lei, potrivit art. 2 lit. c din Legea nr.146/1997 și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, conform art.3 alin. 2 din O.G. nr.32/1995.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală și a solicita probe în apărare.
În ședința publica din data de 28.02.2013, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, considerându-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, precum și interogatoriul pârâtului.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamanta S.C. R. S.A. și pârâtul F. P. s-a încheiat contractul nr. 1211/20.04.2012 privind furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, acest contract fiind însușit de pârât prin semnătură.
În baza acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă și canalizare, pentru care a emis facturi fiscale aferente perioadei aprilie-iunie 2012, pentru suma de 406,36 lei, facturile fiind acceptate de pârât, în conformitate cu prevederile contractului și cele ale codului comercial, dar neachitate la scadență.
Conform art. 6 alin. 2 pct. 4 din convenția părților, reclamanta s-a obligat să presteze pârâtului serviciul de apă și de canalizare, iar potrivit art. 6 alin. 1 pct. 3 din aceeași convenție, să factureze și să încaseze lunar contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare furnizate, iar pârâtul, în calitate de consumator, s-a obligat potrivit art. 7 alin. 2 pct. 8 coroborat cu art. 13 alin. 2 din contract să achite contravaloarea serviciilor, inclusiv penalitățile de întârziere în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.
Dovada executării propriilor obligații o face reclamanta prin facturile fiscale emise, factura fiind un înscris sub semnătură privată ce atestă tocmai executarea operațiunii despre care face vorbire în cuprinsul ei.
Odată dovedită existența obligației de plată, pârâtului îi revine sarcina probei privind executarea acestei obligații, iar atâta vreme cât nu face dovada executării ei sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere (caz fortuit, forță majoră sau culpa reclamantei), instanța apreciază că există o neexecutare culpabilă din partea pârâtului a propriilor obligații contractuale.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitățile publice, factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, utilizatorii fiind obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, iar data emiterii facturii și termenul de scadență trebuie să fie înscrise pe factură.
În privința pârâtului care a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, instanța a făcut aplicabilitatea art. 225 din Codul de procedura civila care prevede urmatoarele: “Daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogator sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice.”
Față de cele expuse mai sus, instanța, reținând că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin probele administrate în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, în temeiul art. 969 din Codul civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, urmează să admită acțiunea și să oblige pârâtul la plata către reclamată a sumei de406,36 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă și canal, aferentă perioadei aprilie-iunie 2012.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă în cuantum de 43.14 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . sediul in Constanta .- 24, formulată în contradictoriu cu paratul F. P. cu domiciliul în loc. Murfatlar, . jud. C..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 406,36 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă și canal, aferentă perioadei aprilie-iunie 2012.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 43.14 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.04.2013.
PREȘEDINTE,pt. GREFIER,
E. S. A. A.
Conform art.261 alin.2 C.proc.civ. Semnează grefier șef secție M. Ț..
Red. E.S./15.05.2013
2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria... → |
|---|
