Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9790/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9790/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 10421/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9790
SEDINTA PUBLICA DIN 02.07.2013
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect revendicare imobiliară/ pretentii, actiune formulata de reclamantele T. O., T. N. L. și R. M. M. cu domiciliul ales în Constanta, . A, ., ., în contradictoriu cu pârâtii T. R. și T. C. cu domiciliul procesual ales Constanta, . A, ., J. C. și chematii în garantie G. S. și G. F. cu domiciliul în Constanta, ., ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronuntării la data de 25.06.2013 și ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 02.07.2013.
INSTANȚA
Asupra prezentei cauze civile:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 21.04.2011, sub nr._ , reclamanții T. O., T. N. L. și R. M. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții: T. R. și T. C. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâților în principal: să se lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 78,13 mp, situat în C., . A, în subsidiar: despăgubiri pentru această suprafață, pe care le estimează la 32.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat în esență că, imobilul din C., . (devenită ulterior . A) a aparținut la origine proprietarului I. Mierla și se compune dintr-un teren în suprafață de 372 mp-reprezentând lotul 19, careul 324. La data de 17.12.1936, I. Mierla vinde lui M. I. D. un teren în suprafață de 108 mp cu construcția aflată pe dânsul și suprafața de 78,13 mp ce face parte din lotul nr. 19, careul 324, la fundul curții,învecinat cu…, cu mențiunea că vânzarea se face cu obligativitatea cumpărătorului să lase liberă trecerea la restul imobilului, pe o porțiune de 2 ml de-a lungul lotului nr. 20, de asemenea, proprietara restului lotului nr. 19 să lase liberă trecerea la restul suprafeței de 78,1 ml din restul terenului, tot pe o latură de 2 ml, de-a lungul lotului 20.
În continuare, la decesul cumpărătoarei M. I. D., în data de 06.09.1954, la succesiunea acesteia a venit fiul său, M. G., însă în certificatul de moștenitor s-a trecut doar suprafața de 108 mp, omițându-se suprafața de 78,13 mp. De la M. G., decedat la data de 20.12.1967, succesiunea s-a transmis soției sale, M. F., menținându-se aceeași omisiune a suprafeței de 78,13 mp. Prin contractul de vânzare-cumpărare din 27.0.1991, M. F. vinde imobilul soților T. O. și I.. În urma decesului lui T. I., la succesiunea acestuia au venit soția supraviețuitoare și fiicele, ceea ce justifică pentru reclamante calitatea procesuală activă.
Arată reclamantele că pe filiera pârâților, transmisiunile s-au succedat astfel: în urma actului de vânzare din 28.07.1936, vânzătorului D. I. i-a rămas suprafața de 186 mp, situație rezultată din certificatul de moștenitor nr. 12.09.1968, pentru succesiunea acestuia, pe care a dobândit-o soția supraviețuitoare, D. Zaharenia. La decesul acesteia din urmă, s-a emis certificatul de moștenitor nr. 24/1980, succesiunea revenind lui T. E. și R. O., însă dintr-o evidentă eroare, se menționează suprafața de 269 mp.
Mai arată reclamantele faptul că eroarea de mai sus cu privire la întinderea suprafeței de teren rămasă de pe urma autorului D. I. s-a perpetuat, astfel încât, în actul de vânzare-cumpărare din data de 06.08.1982, T. E. și R. O. au vândut suprafața indiviză de 269 mp din totalul suprafeței de 72 mp către cumpărătorii M. S. și M. N.. După decesul lui M. N., întreg imobilul a revenit lui M. S. care l-a înstrăinat lui G. A. C. prin contractul de vânzare-cumpărare din 21.0.1998.
În continuare, aceștia au înstrăinat imobilul lui G. Ș. și F., prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1410/25.07.2002 și încheierea de rectificare nr. 5124/19.08.2002, ca, în cele din urmă, aceștia să înstrăineze către pârâții din prezenta cauză la data de 25.07.2006.
Reclamantele arată că, în evoluția legilor în timp (legea nr. 58/1974), terenul a intrat în proprietatea statului, suprafața de 269 mp a fost atribuit în proprietatea lui G. A. C. și A. prin Ordinul Prefectului nr. 82/29.09.1998.
La data de 25.07.2002 s-a încheiat între G. A. C. și A. și M. S., pe de o parte, și T. I. și T. O., pe de altă parte, un contract de partaj voluntar fără sultă prin care părțile au ieșit din indiviziune prin loturi de 272,31 mp (269 mp în acte) și de 108,23 mp, recunoscându-se și servitutea de trecere în favoarea lui T. I. și O..
Prin sentința civilă nr._/10.11.2010 a fost admisă acțiunea în grănițuire promovată de pârâții T. R. și C., pronunțată în dosarul nr._/212/2008.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 și urm.
În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, interogatoriu și expertiză topografică.
Părâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată că dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C., ., compus din teren în suprafață de 269 mp conform actelor de proprietate (respectiv 272,31 mp conform măsurătorilor) și construcție (casă de locuit) a fost transmisă, după cum urmează:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 874/19.07.2006, aceștia au cumpărat imobilul de la vânzătorii G. Ș. și G. F., dreptul lor de proprietate fiind intabulat prin încheierea nr._/30.09.2006 emisă de OCPI C..
La rândul lor, vânzătorii G. Ș. și G. F. au cumpărat imobilul de la soții G. A.-C. și G. A., dreptul de proprietate al acestora fiind intabulat prin încheierea nr._/30.09.2002. Proprietarilor G. A.-C. și G. A. li s-a constituit dreptul de proprietate prin Ordinul Prefectului nr. 182/29.09.1998 pentru suprafața de 269 mp, suprafață indiviză. La data de 25.02.2002 a fost încheiat contractul de partaj voluntar fără sultă, autentificat sub nr. 1408, prin care G. A.-C. și G. A., pe de o parte, și T. I. și T. O. pe de altă parte,și-au recunoscut reciproc limitele proprietăților și au hotărât ieșirea din indiviziune.
G. A.-C. și G. A. au cumpărat de la M. S. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1178/29.03.1998 imobilul situat în C., ., compus din construcție având 2 (două) camere, bucătărie, cameră, hol, iar terenul aferent, în suprafață indiviză de 269 mp este proprietate de stat și urmează regimul juridic prevăzut de art. 36 pct. 3 din Legea nr. 18/1991.
M. S. și M. N. au cumpărat imobilul compus din casă de locuit și teren în suprafață de 269 mp aflat în proprietatea statului, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7178/06.08.1982 de la R. O. și T. E..
Vânzătorii R. O. și T. E. au dobândit, prin certificatul de moștenitor nr. 124/29.02.1980 un imobil compus din casă de locuit și teren în suprafață de 269 mp, teren de construcții și o locuință de cărămidă, acoperită cu țiglă, de la D. Zaharenia.
D. Zaharenia a moștenit de la defunctul ei soț D. I. prin certificatul de moștenitor nr. 514/12.09.1968 suprafața de 186 mp teren, ce face parte din lotul 19, careul 324 împreună cu construcția situată în fundul curții, situate în ..
Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, motivat de faptul că acestea sunt succesoarele în drept ale unui dobânditor cu titlu particular, respectiv T. I., care împreună cu soția sa, T. O., au dobândit imobilul prin contract de vânzare-cumpărare, nu prin moștenire de la M. F.. Arată pârâții că întinderea dreptului de proprietate al reclamantelor este cea arătată în actul de proprietate al autorului lor, T. I., respectiv suprafața de 180 mp, nicidecum cea pe care a dobândit-o prin moștenire M. F..
Pârâții mai arată că ei sunt terți dobânditori de bună credință și cu titlu oneros, iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin care au dobândit imobilul, dreptul de proprietate al vânzătorilor G. figura intabulat în Cartea funciară încă din data de 30.09.2002 și era transcris în Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni Imobiliare încă din anul 1998, reclamantele intabulându-și dreptul de proprietate asupra imobilului compus din 108 mp și construcția de pe acesta în anul 2008.
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60-63 cod pr. civ.
Pârâții au formulat și cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu chemații în garanție G. Ș. și G. F., arătând că aceștia sunt foții proprietari ai imobilului în litigiu, de la care au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 874/19.07.2006.
Chemații în garanție au formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, precum și respingerea cererii principale.
Prin încheierea din data de 27.03.2012 instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor T. O., T. N. și R. M. M..
Prin încheierea din data de 08.05.2012 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topografică, având ca obiective: identificarea suprafeței de teren de 372 mp situat în C., . A (fost .), conform actului de proprietate inițial; conform titlului de proprietate din 17.12.1936, să se identifice suprafata de 108 mp și 78,13 mp înstrăinate, precum si diferenta rămasă; să se măsoare si să se delimiteze întreaga suprafată de teren de 186,13 mp ce a făcut obiectului contractului de vânzare-cumpărare din 17.12.1936 între I. M. si M. ion D.; să se stabilească ce perimetru din acest teren ( de 186,13 mp) este ocupată de reclamante și ce suprafată este ocupată de pârâti; să se stabilească dacă o parte din terenul total de 186,13 mp este ocupată de constructii si care este surpafata cu constructii ce nu ar mai putea fi lăsată în proprietatea și posesia reclamantelor; identificarea imoblelor aflate în proprietatea reclamantelor și pârâtilor în functie de actele de proprietate ale acestora după cum urmează: pentru reclamante conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întretinere autenficat sub nr. 5428/27.03.1991; pentru pârâtii T. R. si T. C. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 874/19.07.2006, contractul de vânzare-cumpărare autenficat sub nr. 1410/25.07.2002 și Ordinul Prefectului nr.182/29.09.1998 – pentru suprafata de 269 mp, suprafată indiviză, precum si actul de partaj voluntar 1408/25.07.2002; în functie de actele mentionate, să se constate dacă există vreo suprafată de teren ocupată în mod nelegal de vreuna dintre părti din suprafata de teren a celeilalte părti, unde este localizată și care este întinderea acesteia.
Prin încheierea din data 11.06.2013 instanța a respins administrarea probei cu expertiză evaluatorie care să stabilească valoarea suprafeței de teren, proprietatea reclamantelor, ocupată de construcțiile pârâților, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor T. O., T. N. și R. M. M., instanța reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, peremptorie și absolută. Calitatea procesuală activă este una din condițiile de exercitare a acțiunii civile și presupune existenta unei identități între reclamant și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Imobilul din C., . (devenită ulterior . A) a aparținut la origine proprietarului I. Mierla și se compune dintr-un teren în suprafață de 372 mp-reprezentând lotul 19, careul 324.
La data de 17.12.1936, I. Mierla vinde lui M. I. D. un teren în suprafață de 108 mp cu construcția aflată pe dânsul și suprafața de 78,13 mp ce face parte din lotul nr. 19, careul 324, la fundul curții,învecinat cu…, cu mențiunea că vânzarea se face cu obligativitatea cumpărătorului să lase liberă trecerea la restul imobilului, pe o porțiune de 2 ml de-a lungul lotului nr. 20, de asemenea, proprietara restului lotului nr. 19 să lase liberă trecerea la restul suprafeței de 78,1 ml din restul terenului, tot pe o latură de 2 ml, de-a lungul lotului 20.
În continuare, la decesul cumpărătoarei M. I. D., în data de 06.09.1954, la succesiunea acesteia a venit fiul său, M. G., însă în certificatul de moștenitor s-a trecut doar suprafața de 108 mp, omițându-se suprafața de 78,13 mp. De la M. G., decedat la data de 20.12.1967, succesiunea s-a transmis soției sale, M. F., menținându-se aceeași omisiune a suprafeței de 78,13 mp.
La rândul ei, M. F. vinde imobilul mai sus descris soților T. O. și T. I., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5428/27.03.1991.
M. F., decedată la data de 22.08.2000 a lăsat prin testament reclamantei T. O. întreaga avere mobilă și imobilă ce se găsea în patrimoniu la data decesului (f. 106).
În urma decesului lui T. I., la succesiunea acestuia, vin soția supraviețuitoare și fiicele, reclamantele din prezenta cauză.
Reținând că reclamantele au făcut dovada calității de moștenitoare precum și calitatea de proprietari a autorilor săi asupra imobilului revendicat, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a acestora.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește acțiunea în revendicare, aceasta este definită ca fiind acțiunea în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Conform dispozițiilor normative invocate în cauză:
Art. 480 C. civ. „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege.”
În cadrul judecății acțiunii în revendicare, în măsura în care ambele părți invocă existența unui titlu de proprietate cu privire la imobil, instanța trebuie să verifice mai întâi validitatea titlurilor invocate de fiecare dintre părți, pentru ca apoi (în cazul în care constată validitatea ambelor titluri invocate) să compare cele două titluri, urmând să dea câștig de cauză părții al cărei titlu este mai bine caracterizat și al cărei drept este preferabil.
În cauza de față, titlul reclamantelor, constă în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 5428/27.03.1991 prin care T. I. și T. O. au dobândit nuda proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 108 mp și construcția situată pe acesta, cu destinația de locuință.
Reclamantele însele au solicitat intabularea dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 108 mp, situat în C., ., așa cum rezultă și din extrasul de carte funciară.
Titlul pârâților T. R. și T. C. constă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 874/19.07.2006, prin care aceștia au cumpărat imobilul de la vânzătorii G. Ș. și G. F., dreptullor de proprietate fiind intabulat prin încheierea nr._/26.09.2006 emisă de OCPI C..
La rândul lor, G. Ș. și G. F. au cumpărat imobilul de la soții G. A.-C. și G. A., dreptul de proprietate al soților G. fiind intabulat prin încheierea nr._/30.09.2002.
Proprietarilor G. A.-C. și G. A. li s-a constituit dreptul de proprietate prin Ordinul Prefectului nr. 182/29.09.1998 pentru suprafața de 269 mp, suprafață indiviză.
Prin contractul de partaj voluntar fără sultă, autentificat sub nr. 1408/25.07.2002, încheiat între soții G. (proprietarii terenului în suprafață de 269 mp, actualmente proprietatea pârâților T.) și soții T. (proprietarii terenului în suprafață de 108 mp) părțile și-au recunoscut reciproc atât întinderea dreptului de proprietate, cât și limitele imobilelor ai căror proprietari erau la data semnării actului autentic.
Instanța apreciază că reclamanta T. O. nu a făcut dovada dreptului ei de proprietate asupra suprafeței de 78 mp. Aceasta susține că prin testamentul autentificat sub nr. 4700/05.10.199, acesteia i-a fost transmis dreptul de proprietate pentru suprafața de 78 mp.
Astfel, instanța reține că din cuprinsul testamentului mai sus menționat nu se regăsește individualizată suprafața de teren în litigiu (f.106); mai mult, nici prin certificatul de moștenitor nr. 65/19.08.2005, emis de BNP Ciprin A. la cererea reclamantei T. O., nu s-a constatat că de pe urma defunctei M. a rămas ca avere succesorală suprafața de teren în litigiu.
În același timp, instanța reține că, potrivit raportului de expertiză, efectuat în cauză de expert G. A., și a lămuririlor date instanței și părților de către expert la termenul din data de 07.05.2013 (f. 56 vol. II), suprafața de teren de 78 mp revendicată de reclamante nu coincide cu suprafața 78 mp de teren vândută pin actul de vânzare-cumpărare din data de 17.12.1936, suprafața identificată de expert fiind poziționată în partea opusă față de cea indicată de reclamante.
În același timp, instanța reține că, deși reclamantele au indicat ca punct de plecare al acțiunii lor în revendicare, Actul de vânzare-cumpărare din 17.12.1936, încheiat între D. I. și M. I. D., acestea nu au prezentat Actul de vânzare-cumpărare, ci doar transcrierea acestuia în registrul de proprietate imobiliară (f. 10). La moartea sa, M. I. D. a transmis doar suprafața de 108 mp către moștenitorul său, suprafață care s-a transmis ulterior către M. F. și care a vândut, la rândul său, suprafața de 108 mp către reclamante.
Pentru aceste considerente reținute mai sus, instanța apreciază că reclamantele nu au făcut dovada calității de proprietar pentru suprafața de 78 mp revendicată și pe cale de consecință va respinge cererea în revendicare, ca neîntemeiată.
Reținând că pârâții nu stăpânesc fără drept nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantelor, instanța va respinge, ca neîntemeiat, și capătul de cerere cu privire la obligarea pârâților la plata despăgubirilor în cuantum de 32.000 lei.
Respingând cererea principală, instanța va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de pârâți, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor T. O., T. N. L. și R. M. M., ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamantele T. O., T. N. L. și R. M. M. cu domiciliul ales în Constanta, . A, ., ., în contradictoriu cu pârâții T. R. și T. C. cu domiciliul procesual ales Constanta, . A, ., J. C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâții T. R. și T. C. în contradictoriu cu chemații în garanție G. Ș. și G. F. cu domiciliul în Constanta, ., ., ., J. C., ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2013.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud.MVM.
Tehnoredact.D.R./17.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9793/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
