Acţiune în constatare. Sentința nr. 7519/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7519/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 3975/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7519
Ședința publică din data de 04.07.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, acțiune formulată de reclamanta COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR R. SUD-EST (G.) – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C., cu sediul în C.,m . Bis, jud. C., în contradictoriu cu pârâta B. ROMÂNIA S.A. – SUCURSALA MAMAIA C., cu sediul în București, sector 3, .. 5, și intervenientul în interes propriu B. M., domiciliată în C., .. 10, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 20.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.06.2014 și la data de 04.07.2014, când,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 08.02.2013, reclamantul COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C. a înaintat procesul verbal . nr._/29.01.2013 încheiat în urma cercetării pârâtei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. – Sucursala C., prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 193/2000 prin clauza înserată la pct. 5 din contractul de credit nr._/18.04.2008, solicitând stabilirea existenței clauzelor abuzive și aplicarea sancțiunii.
În motivare reclamanta a arătat că în urma reclamației nr. 3025/20.12.2012 au fost efectuate cercetări fiind încheiat procesul verbal . nr._/29.01.2013 prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 193/2000 prin clauza înserată la pct. 5 din contractul de credit nr._/18.04.2008.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 193/2000.
În probațiune, reclamanta a depus în copie procesul verbal . nr._/29.01.2013, reclamația nr. 3025/20.12.2012, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/18.04.2008, contract de ipotecă nr._A/18.04.2008, iar la data de 09.04.2013 a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal . nr._/29.01.2013.
Prin întâmpinare, pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, anularea procesului verbal . nr._/29.01.2013 cu cheltuieli de judecată; s-a arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată după termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei, respectiv de la momentul încheierii contractului de credit, faptă care nu are un caracter continuu, iar procesul verbal a fost întocmit de agenți ai Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor C., structură desființată prin efectul HG nr. 700/2012.
Prin notele scrise înregistrate la data de 08.04.2013, pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale și implicit a calității procesual active a reclamantei Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C., precum și excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei Banca Comercială Română – Sucursala C. și implicit a calității sale procesual pasive.
La termenul din 10.04.2013 a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către Baluța M. prin care a solicitat constatarea caracterului abuziv a clauzelor prevăzute la art. 5, 7 și 8 referitor la modul de stabilire a dobânzii variabile, art. 6 referitor la dobânda variabilă și modul de calcul, art. 9 privind comisioanele variabile și comisionul de administrare și art. 19 referitor al trimiterile la anexe, din contractul de credit, precum și art. 2. art. 3, art. 4 alin. 4.3, 4.9, 4.11, art. 6 alin. 6.1, art. 7 alin. 7.4 lit. f, g, h, art. 8 alin. 8.3 și art. 10 din Condițiile generale.
Prin întâmpinarea la cererea de intervenție în interes propriu, pârâta a invocat nulitatea cererii pentru nerespectarea cerințelor impuse de art. 112 din Codul de procedură civilă, excepția lipsei de obiect, excepția lipsei de interes și excepția prescripției dreptului la acțiune; totodată a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat adaptarea contractului în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii variabile propus respectiv valoarea indicelui de referință EURIBOR la 6 luni plus marja formată din valoarea diferenței dintre dobânda de referință aplicabilă în baza prevederilor contractuale și indicele EURIBOR la 6 luni plus marja fixă din contract (EURIBOR GM + 9,26pp).
Prin precizările depuse pentru termenul din 14.05.2013, pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu, iar în subsidiar a solicitat disjungerea cererii de intervenție de cererea principală și soluționarea separată.
Prin Încheierea din 15.05.2013 a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu, a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu și a fost respinsă cererea de disjungere a cererii de intervenție de cererea principală.
Prin Încheierea din 28.02.2013 s-a constatat că, față de soluția de admitere a excepției lipsei capacității de folosință a reclamantului Comisariatul Județean C. (motivat de lipsa răspunsului privind însușirea acțiunii principale de către Comisariatul Regional G.) și scoaterea din cauză a reclamantului, nu se mai impune analizarea excepțiilor lipsei calității procesual active a reclamantei Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C., excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei Banca Comercială Română – Sucursala C. și implicit a calității sale procesual pasive, invocate de pârât față de cererea principală.
Prin aceeași încheiere s-a constatat că instanța este investită cu cererea de intervenție, a cărei admisibilitate în principiu a fost admisă, cerere față de care au fost invocate și nesoluționate excepțiile nulității cererii pentru nerespectarea cerințelor impuse de art. 112 din Codul de procedură civilă, a lipsei de obiect, a lipsei de interes și excepția prescripției dreptului la acțiune.
De asemenea, s-a constatat că instanța este investită și cu cererea reconvențională formulată de către pârâtă la cererea de intervenție în interes propriu, față de care reprezentantul convențional al pârâtului a arătat că solicitarea referitoare la adaptarea contractului de credit este formulată doar în subsidiar, în funcție de soluția dată cererii de intervenție.
Prin aceeași încheiere, instanța a luat act de precizarea reprezentantului convențional al pârâtului cu privire la faptul că cererea formulată de către pârât în cadrul întâmpinării la acțiunea principală, de anulare a procesului verbal . nr._/29.01.2013 a rămas fără obiect odată cu admiterea excepției lipsei capacității de folosință a reclamantului COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C. și scoaterea acestuia din cauză.
Prin încheierea din 07.03.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția nulității cererii de intervenție în interes propriu, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în interes propriu, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect a cererii de intervenție în interes propriu, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune a cererii de intervenție în interes propriu.
Prin încheierea din 25.04.2014 a încuviințat pentru intervenient și pârât proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește cererea principală, față de soluția dată, prin încheierea din 28.02.2013, de admitere a excepției lipsei capacității de folosință a reclamantului COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C., va respinge cererea formulată de reclamant ca nefondată.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes personal, instanța reține următoarele:
Cererea de intervenție are ca și solicitare principală constatarea caracterului abuziv a clauzelor prevăzute la art. 5, 7 și 8 referitor la modul de stabilire a dobânzii variabile, art. 6 referitor la dobânda variabilă și modul de calcul, art. 9 privind comisioanele variabile și comisionul de administrare și art. 19 referitor al trimiterile la anexe, din contractul de credit, precum și art. 2. art. 3, art. 4 alin. 4.3, 4.9, 4.11, art. 6 alin. 6.1, art. 7 alin. 7.4 lit. f, g, h, art. 8 alin. 8.3 și art. 10 din Condițiile generale, fiind formulate și capete de cerere privind anularea/modificarea/înlocuirea clauzelor și stoparea executării și recalcularea sumelor datorate, ca și efecte ale soluționării capătului de cerere principal.
Se constată că la data de 18.04.2008 între intervenientul B. M., in calitate de împrumutat și pârâta B. SA, in calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._, având ca obiect acordarea unui împrumut in cuantum de 33.000 euro reprezentând maxicredit cu ipoteca cu dobânda fixă pe 1 an pentru nevoi personale pe o perioadă de 300 luni.
Potrivit art. 5 din contract la data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 6,95% pe an și este fixă in primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 7 și 8. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,5.
Potrivit art. 2.10.a din Condițiile generale de creditare – anexe la contractele de credit bancar pentru persoane fizice pentru creditele cu dobândă variabilă, pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate.
Potrivit art. 2.10.b din Condițiile generale de creditare: pentru creditele cu dobândă variabilă stabilite în funcție de un indice de referință LIBOR/EURIBOR, nivelul dobânzii se poate modifica în funcție de evoluția acestuia
Potrivit art. 2.11.a din Condițiile generale de creditare – anexe la contractele de credit bancar pentru persoane fizice noul procent de dobândă de referință va fi afișat la sediul băncii la data intrării in vigoare a modificării, iar dobânda rezultată se va aplica la soldul creditului existent la data modificării. În cazul liniilor de credit, împrumutatul va lua cunoștință de modificarea dobânzii anuale, precum și de graficul de rambursare actualizat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire/extras de cont eliberat împrumutatului în mod gratuit, la ghișeele băncii. In cazul in care, in urma modificării nivelului dobânzii de către bancă, împrumutatul nu va rambursa restul de credit angajat și dobânzile aferente in termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii.
Potrivit art. 12, prezentul contract poate fi modificat și/sau completat numai cu acordul ambelor părți, prin acte adiționale.
Potrivit art. 20, in cazul in care intre condițiile generale anexate și clauzele din contractul de credit există diferențe, se aplică dispozițiile din prezentul contract de credit.
Instanța constată că dispozițiile contractuale supuse analizei intră sub incidența Legii 193/2000.
Conform definițiilor date de art. 2 din Legea nr. 193/2000 termenilor de comerciant și consumator, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
Prin urmare, având în vedere faptul că, la momentul încheierii contractelor de credit, intimatul este o societate comercială care a acționat în scopul comercializării serviciilor sale de creditare, iar împrumutații sunt persoane fizice care au acționat în scopuri personale (necomerciale), cele două părți au calitatea de comerciant și, respectiv, consumatori, fiindu-le aplicabile în consecință dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Aceste prevederi legale sunt conforme cu Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementare și administrative ale Statelor membre in materie de credit destinat consumului.
Pentru a stabili caracterul abuziv al clauzelor contractuale anterior menționate, instanța reține:
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comerciant și consumator, care de altfel a și transpus Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate între comercianți și consumatori, orice contract încheiat între comerciant și consumator pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, iar potrivit alin. 2 din același text de lege, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
Potrivit art. 5 din Legea 193/2000, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte.
Conform art. 1 din Anexa la Legea 193/2000, sunt considerate clauze abuzive: acele prevederi contractuale care dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale (lit. g); acele prevederi contractuale care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului (lit. b).
În momentul în care a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice consumatorii reclamanți au acționat de pe o poziție inegală, în raport cu banca.
Contractul în litigiu este de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Consumatorul nu a avut posibilitatea să negocieze nici o clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către bancă.
Un argument pentru a susține ideea contractului de adeziune forțată este dat de modul în care este redactată clauza de la art. 2.11.a din Condițiile generale de creditare: în cazul in care, în urma modificării nivelului dobânzii de către bancă, împrumutatul nu va rambursa restul de credit angajat și dobânzile aferente in termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii.
Potrivit art. 4 al. 2 din Legea 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care evaluarea globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 5 lit. b din Legea 193/2000, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează in funcție de toți factorii care au determinat încheierea contractului.
Pârâtul s-a apărat și a susținut că, în speță, contractul de credit bancar și condițiile speciale au fost negociate cu consumatorul, căruia i-au fost remise contractele în integralitatea lor pentru a se informa în faza precontractuală.
Or, lecturarea de către consumator a contractelor de credit înainte de a le semna nu reprezintă o negociere a condițiilor contractuale, sens în care instanța reține că prevederile contractuale analizate mai sus nu au fost negociate direct cu consumatorul în sensul dispozițiilor legale anterior menționate, având in vedere că aceste contracte sunt preformulate standard, iar eventualele mici diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienții.
Prin necircumstanțierea în nici un mod, în cadrul contractelor, a elementelor care îi permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea nici unui criteriu care să îi dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, aceste clauze încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator.
Potrivit dispozițiilor art. 4 al. 1 din Legea 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prevederile dispozițiilor art. 1 lit. a din Anexa la Legea 193/2000 nu se opun clauzelor in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată consumatorului sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Clauza prevăzută în art. 5 pune probleme sub aspectul echilibrului contractual in sensul că oferă băncii dreptul de a revizui oricând rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind să fie doar înștiințat.
Chiar și modalitatea de înștiințare a consumatorului apare ca fiind abuzivă, banca alegând varianta să afișeze la sediu dobânda de referință variabilă ceea ce nu permite verificarea aducerii efective la cunoștința consumatorului a nivelului acesteia.
Conform art. 1 lit. a din Anexa la Legea 193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii in mod unilateral nu este abuzivă cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, care să fie prevăzut și în contract, iar nu ca în speța de față, în baza intervenirii unor schimbări pe piața monetară.
Prin motiv prevăzut in contract, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă care să ofere clientului posibilitatea să știe de la început că, dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Or, in contractele litigioase, nu există în mod clar descrisă o astfel de situație. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, bine determinat pentru ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica temeinicia acelui motiv de mărire a ratei dobânzii.
Evoluția pieței financiare, costul resurselor de creditare nu poate reprezenta „motivația temeinică” la care face referire art. 1 lit. a din Anexa la Legea 193/2000, deoarece tocmai lipsa de temeinicie și de obiectivitate a acestui criteriu permite băncii să majoreze dobânda
Lipsa informării consumatorului asupra indicatorilor care au fost avuți in vedere de către bancă, pentru a putea face verificări dacă acea majorare este legală, demonstrează in mod clar caracterul abuziv al clauzei menționate în art. 5 din contract referitor la dobânda variabilă, art. 2.10.a
Prin această posibilitate de a modifica unilateral clauzele contractuale fără a fi avute în vedere anumite criterii obiective care să fi fost acceptate și de consumator se ajunge practic la încălcarea principiului consensualismului și la posibilitatea pentru comerciant de a nesocoti acordul de voință intervenit la încheierea contractului, motiv pentru care dezechilibrul creat este făcut evident în defavoarea consumatorului și cu încălcarea cerințelor bunei-credințe în raporturile de drept.
Armonizarea legislației României cu directivele comunitare privitoare la creditul destinat consumului se înscrie în cadrul general de asigurare a protecției juridice a consumatorilor români la nivel comunitar, cadru concretizat prin edictarea anumitor acte normative care asigură protecția consumatorilor, ca rezultat al alinierii legislației României la normele comunitare:
Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori:
- alin. 19 din preambul – pentru a putea lua decizii in deplină cunoștință de cauză, consumatorii ar trebui să primească înaintea încheierii contractului de credit informații adecvate pe care consumatorul le poate lua cu el și reflecta asupra lor, cu privire la condițiile și costul creditului precum și la obligațiile care le revin. Pentru a asigura cel mai înalt grad de transparență și comparabilitate a ofertelor, astfel de informații ar trebui să cuprindă in special dobânda anuală efectivă aferentă creditului.
- alin. 20 din preambul – costul total al creditului pentru consumator trebuie să cuprindă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de onorarii pe care consumatorul trebuie să le plătească.
- alin. 31 – contractul de credit ar trebui să cuprindă toate informațiile necesare într-un mod clar și concis.
- alin. 32 – pentru a asigura o transparență deplină consumatorului ar trebui să i se ofere informații cu privire la rata dobânzii aferente creditului, atât in stadiul precontractual, cât și la încheierea contractului de credit.
Capitolul II – art. 5 alin. 1 Informații precontractuale:
- lit. f – rata dobânzii aferente creditului, condițiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului și unde este cazul, orice indice sau rată de referință aplicabilă ratei inițiale a dobânzii aferente creditului, ca și termenele, procedurile sau condițiile in care variază rata dobânzii aferente creditului; in cazul in care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului in circumstanțe diferite, informațiile sus menționate privind toate ratele aplicabile;
- lit. g – dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator, ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care menționează toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective.
- Capitolul IV – art. 10 alin. 2 Informații care trebuie menționate in contractele de credit:
- lit. f – rata dobânzii aferente creditului, condițiile care guvernează aplicarearatei dobânzii aferente creditului și unde este cazul, orice indice sau rată de referință aplicabilă ratei inițiale a dobânzii aferente creditului, ca și termenele, procedurile sau condițiile in care variază rata dobânzii aferente creditului; in cazul in care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului in circumstanțe diferite, informațiile sus menționate privind toate ratele aplicabile;
- lit. g – dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator, ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care menționează toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective.
Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22.12.1986 cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementare și administrative ale Statelor membre in materie de credit destinat consumului care are următoarele obiective:
- instituirea dispozițiilor care determină elementele din conținutul publicității și al ofertei contractului de credit, astfel încât consumatorul să fie informat corect și complet asupra condițiilor creditului, in special asupra costului creditului, exprimat sub forma dobânzii anuale efective globale.
- instituirea dispozițiilor care prevăd obligativitatea încheierii unui înscris constatator al contractului de credit și remiterea de către împrumutător a unui exemplar consumatorului.
- reglementarea unor drepturi ale consumatorilor destinate să garanteze un echilibru contractual între părțile contractului de credit.
Obiectivul Directivei 87/102/CEE este dublu: de a proteja consumatorii împotriva condițiilor abuzive de creditare și de a favoriza creditul transfrontalier și libera circulație a bunurilor și serviciilor finanțate prin credit, prin intermediul armonizării informației furnizate de către împrumutători, iar politica de protecție a consumatorilor vizează să corijeze dezechilibrul de informare dintre consumatori și vânzători prin reglementarea informațiilor furnizate, caută să garanteze acordarea către consumator a unei informații ușor comprehensibile și comparabile, informarea constituind, de altfel, un principiu fundamental in reglementările care asigură protecția consumatorilor.
Directiva 90/88/CEE a Consiliului din 22.02.1990 de modificare a Directivei 87/102/CEE introduce o metodă matematică unică la nivel comunitar pentru calculul dobânzii anuale efective globale.
Dobânda este un element esențial într-un contract de credit bancar, orice clauză nelegală cu incidență asupra dobânzii afectând însăși normala derulare a raporturilor contractuale. Aceasta trebuie să fie însă legală și calculată prin raportare la un indice de referință cuantificabil public, obiectiv și precis pentru a putea asigura o transparență deplină și pentru a nu permite operatorului bancar modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale.
Modificarea ar trebui să poată fi făcută în așa fel încât să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, cuantumul modificării să varieze in baza unei formule clare, cunoscută de consumator.
Față de argumentele expuse rezultă că, în cauză, clauza inserată la art. 2.10 a: pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate în referire la art. 5 din contractul de credit pentru persoane fizice: După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,5. constituie clauză abuzivă în sensul legii, acestea încălcând prevederile art. 4 din Legea 193/2000.
În ceea ce privește comision de administrare, instanța apreciază că acest comision perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului. Se observă că acest comision este calculat si perceput la valoarea inițială a creditului, și nu la soldul acestuia, ceea ce va face, în cazul creditelor ipotecare, acordate pe mai mult de 25 de ani, ca dobânda (aplicata la soldul creditului) să ajungă să fie chiar mai mică decât comisionul (care se va aplica la suma inițială împrumutată, indiferent de valoarea din credit rambursată deja la un moment dat). În această situație este evident dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe, care conduce la lezarea intereselor economice ale consumatorului. În plus, trebuie subliniat faptul că acest comision este prohibit în mod expres de art. 15 din Legea nr. 190/1999 care indică in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit imobiliar/ipotecar: „În sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit si constituirii ipotecii și garanțiilor aferente”.
Aceste clauze contravin și legislației comunitare, încălcând prevederile art. 3 și 4 din Directiva 87/102/CEE, ale art. 5 al. 1, art. 10 al. 2, art. 20, 31, 32 din Directiva 2008/48/CE.
Față de toate acestea, instanța constată că dispoziția „După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,50 p.p.” prevăzută la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat între reclamant și pârât, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
Totodată, instanța constată că și dispoziția „Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.” prevăzută la pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare anexă la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat între reclamant și pârât, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
De asemenea, și dispoziția „Pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar bancare: (…) b. comision de administrare de 16,50 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1;” prevăzută în pct. 9 lit. b din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007 încheiat între reclamant și pârât, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
În ceea ce privește capetele de cerere referitor la constatarea ca abuzive a pct. 7 și 8 referitor la modul de stabilire a dobânzii, se constată că acestea fac trimitere la pct. 5 din contract, însă nu sunt prin ele însele clauze abuzive.
De asemenea, în ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea ca abuzive a următoarele puncte: pct. 6 referitor la dobânda anulată efectivă, pct.. 9 lit. a, c și d, referitor la comisionul de rambursare anticipată, comisionul de acordare credit și comisionul de transformare, pct. 19 din contractul de credit referitor la trimiterea la condițiile generale, puncte din contractul de credit nr._, precum și pct. 2.1- 2.9 referitoare la dobândă (2.10.d și 2.11.b nefiind aplicabile în speță), pct. 3 referitor la comisioane, pct. 4.3 referitor la autorizarea băncii la debitarea automată, pct. 4.9 referitor la înregistrarea în contul de „credite restante”, pct. 4.11 referitor la stabilirea exigibilității debitului, pct. 6.1 referitor la obligațiile de asigurare ale împrumutatului, pct. 7.4 lit. f, g, h, referitoare la drepturile băncii privind executarea silită, anularea plafonului de credit, declararea scadenței debitului, pct. 8.3 referitor la notificarea împrumutatului și pct. 10 referitor la cesiune, puncte din Condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit bancar nr._, se constată că aceste puncte contractuale nu sunt prin ele însele abuzive, textele sunt clare, fără echivoc, nu dau dreptul exclusiv comerciantului la interpretarea clauzelor contractuale și nu pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea ca abuzive a punctelor 6, 9 lit. a, c și d, pct. 19 din contractul de credit nr._, și pct. 2.1- 2.9, 2.10.d, 2.11.b, pct. 3, pct. 4.3, pct. 4.9, pct. 4.11, pct. 6.1, pct. 7.4 lit. f, g, h, pct. 8.3 și pct. 10 din Condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit bancar nr._.
Relativ la cererea privind obligarea pârâtei la modificarea/înlocuirea clauzelor constatate ca fiind abuzive, instanța reține următoarele:
In ce privește consecințele caracterului abuziv al clauzelor contractuale, sancțiunea aplicabilă în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze instanța are în vedere că potrivit - art.6 din L.nr.193/2000 – Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 6 din Directiva nr. 93/13 /CEE.
Prin urmare, instanța nu poate aplica sancțiunea nulității chiar parțiale a acesteia și să reducă, astfel, clauza, ci aceasta urmează să nu își producă efectele până la modificarea ei de către comerciant.
În acest context, instanța constată că această clauză abuzivă nu își mai produce efecte sancțiunea specifică dreptului consumatorului fiind ineficacitatea.
În același sens este și Hotărârea CJCE din 14.06.2012 în cauza C-618/10 privind pe Banco Espannol de Credito SA și Joaquin Calderon Camino conform cărora atunci când constată existența unei clauze abuzive, instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei astfel de clauze pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia .
Astfel, legislația din domeniul protecției consumatorilor prevede o sancțiune specifică pentru clauzele abuzive stipulate de comercianți în contractele încheiate cu consumatorii, anume aceea că respectivele clauze nu produc efecte față de consumator.
Pentru aceste considerente instanța va respinge ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la modificarea sau înlocuirea clauzelor constatate ca fiind abuzive
În ceea ce privește capetele de cerere privind stoparea executării, recalcularea sumelor datorate, emiterea unui nou scadențar și comunicarea acestuia, se constată că acestea nu au fost motivate în fapt și drept, suspendarea executării, în situația existenței unei executări silite, putând fi solicitată în cadrul unei contestații la executare, iar recalcularea sumelor datorate și emiterea unui nou grafic de rambursare urmând a fi efectuate de către bancă, în situația în care, contractul se poate derula în continuare, cu acordul consumatorului, dacă după eliminarea clauzelor constatate ca abuzive, contractul mai poate continua, conform art. 6 din Legea nr. 193/2000.
În ceea ce privește cerere reconvențională, formulată de către pârât, prin care a solicitat adaptarea contractului în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii variabile propus respectiv valoarea indicelui de referință EURIBOR la 6 luni plus marja formată din valoarea diferenței dintre dobânda de referință aplicabilă în baza prevederilor contractuale și indicele EURIBOR la 6 luni plus marja fixă din contract (EURIBOR 6M + 9,26pp), instanța reține următoarele:
Astfel, prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat instanței să adapteze contractul părților în sensul luării în considerare a unei formule de calcul (a ratei dobânzii variabile) neclare care depinde in mod evident de dobânda de referință afișată la sediile B.. Dobânda curentă variabilă propusă consumatorului urmează a fi formată prin însumarea valorii indicelui EURIBOR cu o marjă fixă, compusă din marja fixă existentă în contract și valoarea diferenței dintre dobânda de referință afișată la sediile B. și indicele EURIBOR. Or, instanța a arătat deja că dobânda de referință B. aplicabilă in baza prevederilor contractuale este abuzivă. Din formula propusă de pârât rezultă în mod clar faptul că marja de X p.p. puncte procentuale nu este de fapt o marjă fixă, așa cum susține pârâtul. Numărul de puncte procentuale se va modifica o dată la șase luni în funcție de indicele EURIBOR, dar și în funcție de dobânda de referință a B..
Astfel de clauze creează in mod evident in detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile părților, astfel încât sunt abuzive din perspectiva art. 4 al. 1 din Legea 193/2000. Practic, in loc ca eventuala creștere a costurilor băncii cu creditul acordat să fie suportată de bancă sau, cel mult, riscul să fie împărțit intre bancă și client, acesta din urmă este obligat să acopere toată suma.
Pentru toate acestea, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârât.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, constată că pârâtul a efectuat cheltuieli în cuantum de 12.016,31 lei constând în onorariu de avocat, iar intervenientul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată. Prin urmare, față de soluțiile date capetelor de cerere respinse, instanța va obliga interenientul la plata către pârât a sumei de 6008,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamant COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR R. SUD-EST (G.) – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C., cu sediul în C.,m . Bis, jud. C., în contradictoriu cu pârâta B. ROMÂNIA S.A. – SUCURSALA MAMAIA C., cu sediul în București, sector 3, .. 5, și intervenientul în interes propriu B. M., domiciliată în C., .. 10, jud. C., ca nefondată față de soluția de admitere a excepției lipsei capacității de folosință a reclamantului COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C. soluționată prin Încheierea din 28.02.2013.
Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenient.
Constată că dispoziția „După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,50 p.p.” prevăzută la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat între reclamant și pârât, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
Constată că dispoziția „Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.” prevăzută la pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare anexă la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat între reclamant și pârât, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
Constată că dispoziția „Pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar bancare: (…) b. comision de administrare de 16,50 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1;” prevăzută în pct. 9 lit. b din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat între reclamant și pârât, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea ca abuzive a punctelor 6, 9 lit. a, c și d, pct. 19 din contractul de credit nr._, și pct. 2.1- 2.9, 2.10.d, 2.11.b, pct. 3, pct. 4.3, pct. 4.9, pct. 4.11, pct. 6.1, pct. 7.4 lit. f, g, h, pct. 8.3 și pct. 10 din Condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit bancar nr._.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind stoparea executării, recalcularea sumelor datorate, emiterea unui nou scadențar și comunicarea acestuia.
Respinge ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la modificarea sau înlocuirea clauzelor constatate ca fiind abuzive.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârât.
Obligă intervenientul la plata către pârât a sumei de 6008,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. D. S.
Red.jud.L.M./08.07.2014
tehnored. D.S./16.07.2014
Emis 3 comunicări, la data de 16.07.2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5971/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 619/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
