Acţiune în constatare. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 04/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 11945/212/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică din data de 04.11.2014

Instanța constituită din:

Președinte: D. G.

Grefier: M. O.

Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. C. PRIN PRIMAR, N. I., N. R. și P. M. G..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la 21.10.2014, ulterior la data de 31.10.2014 si respectiv 04.11.2014, iar după ce a deliberat, instanța a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.04.2013 sub număr unic de dosar_, reclamanta D. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. al Mun. C., M. C. prin Primar, N. I., N. R. și P. M. G., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului-construcție compus din construcția cu destinație de locuință în suprafață de 38,03 mp și construcție anexă cu destinația de magazie în suprafață de 12,76 mp, precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției în suprafață de 141,20 mp, imobil situat în intravilanul mun. C., .. 53, jud. C..

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin actul de vânzare autentificat sub nr._/13.10.1938 numiții M. Lască și P. Lască au cumpărat un lot de casă în suprafață de 442 mp, situat în cartierul I.C.B. din C. – lotul nr. 403, careul litera R din planul de parcelare a lotului mare nr. 36/1884 – având în prezent adresa stradală .. 53, mun. C.. Pe această suprafață de teren, L. P. a construit două corpuri de casă, fără a deține autorizație de construire.

La data de 27.05.1974, reclamanta împreună cu soțul acesteia, D. I., a cumpărat de la soții Lască, prin chitanță sub semnătură privată, un corp de casă – respectiv cel situat în partea stângă, cum privești din stradă, împreună cu suprafața de 137 mp, pentru care a achitat integral prețul convenit. Construcția este compusă din corpul de casă cu destinația de locuință, executată în anul 1958, în suprafață de 38,03 mp, și construcția cu destinație de magazie,executată în anul 1964, în suprafață de 12,76 mp.

La data de 13.11.1978, întreaga suprafață de teren care a aparținut soților Lască a fost preluată în proprietatea statului, în temeiul Legii nr. 58/1974 și Legii nr. 59/1974, după cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 1248/13.11.1978 eliberat de Fostul notariat de Stat Județean C. eliberat de pe urma defunctului L. P. și din certificatul de moștenitor nr. 92/16.10.2000 eliberat de BNP G. P. de pe urma defunctei L. M..

Reclamanta a mai învederat că, împreună cu soțul său, a dobândit un drept de folosință asupra terenului aferent locuinței, în suprafață de 141,20 mp, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.

În ceea ce privește vânzarea care a intervenit între reclamantă și soțul acesteia, pe de o parte, și soții Lască, pe de altă parte, reclamanta a învederat că nu s-a procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică întrucât construcția a fost edificată de soții Lască fără să aibă autorizație de construire, care nu era însă necesară la momentul edificării corpurilor de casă, dar care era prevăzută de lege la momentul intervenirii vânzării.

Reclamanta a mai învederat că la data de 30.05.1985 a intervenit decesul soțului său, numitul D. I., iar prin certificatul de moștenitor nr. 594/16.05.1986 întocmit de Notariatul de Stat al Județului C., întregul bun imobil (teren și construcție) a revenit reclamantei.

S-a mai învederat că prin declarația autentificată sub nr. 9574/14.10.1976, L. P. și L. M. au lăsat prin testament autentificat sub nr. 5294/15.06.1977 (L. M.) și, respectiv nr. 5293/15.06.1977 (L. P.) către N. I. și N. E. întreaga masă succesorală ce urma să fie găsită în patrimoniul acestora la momentul deschiderii succesiunii. Urmare a decesului lui P. L., intervenit la 03.06.1978 și al numitei L. M., intervenit la 29.11.1978, soții N. I. și E. au intrat în posesia părții de imobil rămase după întocmirea chitanței de mână din 27.05.1974, respectiv suprafața de teren de 301,61 mp (din suprafața totală de 442 mp pe care soții L. îl cumpăraseră de la P. C. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3837/13.10.1938) și cel de-al doilea corp de clădire în suprafață de 95 mp.

Reclamanta a mai arătat că, de când au intrat în posesia imobilului – teren și construcție – pârâții N. I., N. R. și P. M. – G. nu au tulburat sub nicio formă posesia pe care reclamanta a exercitat-o împreună cu soțul său asupra imobilului cumpărat de la soții L., mai ales și în condițiile în care pârâții au exercitat posesia doar asupra imobilului dobândit de la soții Lască prin testamente.

Potrivit adresei nr. R-S9515/06.02.2012 – istoricul de rol fiscal – reclamanta a achitat impozitul asupra imobilului construcție ce face obiectul cauzei încă din 01.04.1974, adresă prin care M. C. recunoaște faptul că a atribuit în folosință terenul aferent locuinței, în suprafață de 137 mp (din măsurători 141,20 mp).

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 35 din Codul de procedură civilă, art. 492 din Codul civil.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu martorii M. M. și C. R., expertiza tehnică imobiliară în vederea identificării imobilului.

Prin întâmpinarea formulată la 28.06.2013, pârâții C. L. C. și M. C. prin Primar au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu este și proprietarul terenului pe care este edificată construcția, excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011/a1.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea ambelor excepții invocate. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, s-a arătat că imobilul construcție a fost edificat de către autorii reclamantei – soții L. – pe terenul care era proprietatea acestora la momentul ridicării construcției. Relativ la excepția autorității de lucru judecată, a învederat că nu este întrunită condiția triplei identități, sub aspectul obiectului și cauzei.

Pârâții N. I., N. R. și P. M. nu au formulat întâmpinare.

La data de 25.04.2014, reclamanta a făcut precizări cu privire la temeiul de drept al cererii, în sensul că capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției este întemeiat pe dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.

La termenul de judecată din data de 25.04.2014, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat pentru considerentele expuse în încheierea de ședință (fila 122).

În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri (plan de situație întocmit în anul 2011, act de vânzare nr._/13.10.1938, declarație autentificată la data de 11.07.1972, chitanța de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 27.05.1974, acte de stare civilă ale tuturor părților – persoane fizice, certificat de moștenitor nr. 1248/13.11.1978, nr. 92/16.10.2000, nr. 22/06.06.2007 și nr. 594/16.05.2007, declarația autentificată sub nr. 9574/14.10.1976, testamentele autentificate sub nr. 5293/15.06.1977 și nr. 5294/15.06.1977, cererea nr. 9249/20.01.2011 adresată Primăriei mun. C. pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent locuinței, adresa nr._/18.02.2011 a Primăriei C., istoricul de rol fiscal al imobilului nr. R-G7959/18.04.2011, fișa bunului imobil, certificatul fiscal, adresa OCPI nr. 3184/24.04.2013). Totodată, au fost audiate martorele M. M. (f.133) și C. R. (fila 134). S-a procedat și la efectuarea unei expertize tehnice imobiliare – filele 144-148.

Din oficiu, instanța a administrat interogatoriul pârâtului N. I. – fila 135 verso -, care a precizat că este moștenitor al familiei L. și că nu a avut și nu are nicio pretenție asupra lotului vecin, având în vedere că soții D. au cumpărat respectiva construcție.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/13.10.1938 (f.10), numiții M. Lască și P. Lască au cumpărat un lot de casă în suprafață de 442 mp, situat în cartierul I.C.B.,mun. C., lot 403, careul litera „R” din planul de parcelare a lotului mare nr. 36/1884 - având în prezent adresa stradală .. 53.

Pe această suprafață de teren, M. Lască și P. Lască au construit două corpuri de casă, fără a deține autorizație de construire, anterior datei de 14.10.1976, după cum reiese din declarația autentificată sub nr. 9574/14.10.1976 – fila 11.

La data de 27.05.1974, aceștia au înstrăinat prin chitanță sub semnătură privată un corp de casă-respectiv cel situat în partea stângă, cum privești din stradă, împreună cu suprafața de 137 mp teren, către soții D. I. și D. M.. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 594/16.05.1986 eliberat de Notariatul de Stat Județean C. (fila 18), D. M. este singura moștenitoare a numitului D. I., în masa succesorală a acestuia intrând cota indiviză de ½ din imobilul situat în C., .. 53, compus din 137 mp teren de construcție și locuință formată din 2 camere și aplecătoare, cealaltă cotă aparținând soției supraviețuitoare D. M., ca bun dobândit în timpul căsătoriei.

Suprafața de teren rămasă, de 301,61 mp, a fost lăsată prin testamentul autentificat sub nr. 5294/15.06.1977 și nr. 5293/15.06.1977 către pârâtul N. I. și soția acestuia, N. E.. În urma dezbaterii succesorale de pe urma autorilor M. Lască și P. Lască, pârâtul N. I. și soția acestuia N. E. au dobândit în proprietate corpul de casă edificat din chirpici, fără autorizație de construire, cu o suprafață construită de 115 mp, terenul în suprafață de 442 mp fiind preluat în proprietatea statului, în temeiul legilor nr. 58/1974 și 59/1974, așa cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 1248/13.11.1978 eliberat de Notariatul de Stat Județean C. (f. 15) și nr. 92/16.10.2000 eliberat de BNP G. P. (f. 16). N. E. a decedat la data de 20.04.2007, moștenitorii acesteia fiind pârâții N. I., N. R. și P. M. – G., potrivit certificatului de moștenitor nr. 22/06.06.2007 emis de BNP Ș. M. L. (f.17).

Din declarațiile martorelor M. M. (f.133) și C. R. (fila 134) coroborate cu înscrisurile administrate în cauză și cu interogatoriul administrat pârâtului N. I., instanța reține că imobilul construcție ce face obiectul dosarului a fost edificat de către soții Lască P. și M., fără a deține autorizație de construire, întrucât nu era necesară, că această construcție a fost vândută cu chitanță către reclamantă și soțul acesteia, moment la care a intervenit și ridicarea gardului între suprafețele de teren aferente celor două imobile – construcție ridicate de soții Lască. Potrivit istoricului de rol fiscal, clădirea este deținută de D. I. și M., terenul este deținut de Lască P., stabilindu-se impozitul aferent începând cu data de 01.04.1974, iar reclamanta figurează înregistrată cu un imobil compus din clădire cu destinația de locuință în suprafață construită desfășurată de 31,70 mp și teren în folosință în suprafață indiviză de 137,00 mp.

Conform dispozițiilor normative incidente în cauză:

Art. 492 C. civ. – Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.

Pârâții C. L. C. și M. C. prin Primar au invocat excepția inadmisibilității în considerarea faptului că proprietarul terenului pe care este edificată construcția este M. C.. Instanța constată că dispozițiile legale citate instituie o prezumție în temeiul căreia proprietarul terenului poate dobândi prin efectul accesiunii imobiliare proprietatea construcției ridicate pe teren. Prezumția legală este însă relativă, întrucât există posibilitatea răsturnării acesteia prin administrarea probei contrarii, fie în sensul că cel care a edificat construcția nu este și proprietarul terenului, fie în sensul că proprietarul actual al terenului nu este și proprietarul terenului de la momentul edificării construcției. În acest context, excepția apare ca fiind neîntemeiată.

În speță, potrivit situației de fapt expuse mai sus, instanța reține că s-a făcut dovada împrejurării că, la momentul edificării construcției – anterior anului 1974 – autorii reclamantei – soții L. P. și M. – erau proprietarii terenului pe care a fost ridicată construcția. Statul român a devenit proprietar al terenului abia în noiembrie 1978, în urma dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului L. P..

De asemenea, părțile nu au putut face dovada ridicării construcției reclamate cu autorizație de construire.

Pe de altă parte, instanța constată că niciunul dintre pârâți nu a invocat vreun drept cu privire la imobilul construcție, așa cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert tehnic-ing. Bazgan M., în condițiile în care între soții L. și soții D. a intervenit transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție.

În concluzie, instanța reține că vânzătorii – soții Lască – au fost constructori de bună credință și astfel construcția a fost preluată de către reclamantă și soțul acesteia, observându-se că statul nu s-a opus construirii clădirii nici la momentul edificării construcției și nici ulterior sau în prezent.

În aceste condiții, având în vedere faptul că pe terenul proprietatea autorilor reclamantei a fost ridicată construcția identificată prin raportul de expertiză, teren care în prezent se află în proprietatea Municipiului C., instanța urmează să dea eficiență prezumției de proprietate instituite de art. 492 C. civ. și să constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare asupra imobilului construcție compusă din locuință, în suprafață de 38,00 mp, și magazie, în suprafață de 12,76 mp, edificată pe terenul în suprafață de 137,80 mp, situat în intravilanul municipiului C., .. 53, jud. C., așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert tehnic-ing. Bazgan M..

Justificarea acțiunii reclamantei rezidă în principiul garantării stabilității raporturilor civile ce impune clarificarea unor situații juridice, cum este și situația posesorului unui imobil, care nu poate fi lăsat la nesfârșit în starea de incertitudine în ce privește dreptul său asupra imobilului.

Conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.

În caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.

Dobânditorul construcției va primi din partea statului în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de art. 8 și 17 din prezenta lege. Atribuirea se face pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 3.

Ca urmare, reclamanta a exercitat asupra terenului un drept de folosință, dobândit în temeiul legii speciale, indiferent dacă a achitat sau nu taxa anuală prevăzută de lege, mai ales că reclamanta este scutită de la plata acestora, potrivit Legii nr. 44/1994.

Pe cale de consecință, instanța va constata că reclamanta are un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 137,80 mp, situat în intravilanul municipiului C., .. 53, jud. C., așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert tehnic-ing. B. M., dobândit în temeiul Legii nr. 58/1974.

În raport de dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, observând că s-a găsit întemeiat demersul judiciar promovat de reclamantă, instanța va respinge cererea pârâților C. L. al Municipiului C. și M. C. prin Primar de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare de pârâții C. L. al Municipiului C. și M. C. prin Primar.

Admite cererea formulată de reclamanta D. M. cu domiciliul ales in C., ., J. C. la av. D. B. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. C. PRIN PRIMAR, N. I. cu domiciliul in C., .. 53, J. C., N. R. cu domiciliul in C., .. 53, J. C. și P. M.-G. cu domiciliul in C., .. 53, J. C..

Constată că reclamanta a dobândit ca efect al accesiunii dreptul de proprietate asupra imobilului construcție compusă din locuință, în suprafață de 38,00 mp, și magazie, în suprafață de 12,76 mp, edificată pe terenul în suprafață de 137,80 mp, situat în intravilanul municipiului C., .. 53, jud. C., așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert tehnic-ing. Bazgan M..

Constată că reclamanta are un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 137,80 mp, situat în intravilanul municipiului C., .. 53, jud. C., așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert tehnic-ing. B. M., dobândit în temeiul Legii nr. 58/1974.

Respinge cererea pârâților C. L. al Municipiului C. și M. C. prin Primar de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Ia act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședința publică din data de 04 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. G. M. O.

Red jud. D.G./24.04.2015

Tehnored.gref. M.O./2com/17.10.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria CONSTANŢA