Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6554/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6554/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 4479/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.6554
Ședința din data de 10.06.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect acțiune în răspundere contractuală-pretenții, formulată de reclamantul T. M. C. cu domiciliul ales la avocat B. D. cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. ASIGURĂRI S.A. prin Sucursala C. cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2014 și ulterior la 10.06.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 13.02.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul T. M. C. a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor datorate conform poliței CASCO nr. A_ din 18.04.2011, așa cum rezultă din dosarul de daună nr._, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% prevăzute de Ordinul CSA raportate la suma datorată și calculată până la momentul achitării integrale a debitului, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, arată reclamantul că a încheiat cu Societatea de Asigurare-Reasigurare ARDAF SA (actuala . Contractul de asigurare CASCO nr. A_/18.04.2011, pentru suma de_ euro pentru autoturismul Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ .
La data de 01.10.2011, urmare a unui accident rutier, autoturismul asigurat a fost avariat în proporție de 85%, fiind declarat de către pârâtă daună totală. Astfel, a fost deschis Dosarul de daună nr. CT_ pentru plata despăgubirilor în cuantum de 9231 de euro, din care pârâta a achitat reclamantului suma de_,68 lei.
Arată reclamantul că a procedat la conciliere directă potrivit art. 7201 C.proc.civ. în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, invitație comunicată pârâtei prin adresa nr. 641/2012, la care aceasta nu a dat curs.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1164-1170, art. 2208, art. 2214, art. 2217 și art. 2230 C.civ..
În probațiune, a propus administrarea probei cu înscrisuri, probei testimonială și a probei cu expertiză tehnică auto.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. (2), a solicitat ca judecarea cauzei să se facă și în lipsa părților legal citate.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1311 lei.
Pârâta a depus în termenul legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. Arată pârâta că, potrivit formularului de constatare amiabilă, autoturismul reclamantului a suferit avarii pentru a căror remediere erau necesare reparații în cuantum de_,90 lei, potrivit devizului estimativ. În ceea ce privește valoarea epavei, aceasta a fost stabilită, în funcție de reperele neavariate, la suma de 4500 lei, valoare ce se scade din suma de despăgubire, potrivit contractului.
Susține pârâta că, potrivit art. 17 din contract, dacă suma asigurată este mai mare decât valoarea reală, despăgubirea acordată nu poate depăși valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat. Cu privire la valoarea reală a bunului asigurat, aceasta a fost determinată în funcție de anul de fabricație al autoturismului, uzura acestuia, stabilindu-se o valoare de 5800 de euro, astfel încât valoarea despăgubirii, achitată de asigurator, este în cuantum de_,68 lei.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 115-118 C.proc.civ. și pe cele ale art. 1270 C.civ..
Potrivit art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei și pentru pârâtă proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto, cu următoarele obiective: stabilirea valorii autoturismului din momentul producerii autoturismului și stabilirea despăgubirii conform poliței CASCO.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu expertiză tehnică auto.
Reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză – fila 68 din dosar invocând faptul că expertul a stabilit valoarea de despăgubire, în cadrul obiectivului nr. 2, raportându-se la valoarea de piață a autoturismului la data producerii evenimentului asigurat, ori acesta trebuia să se raporteze la suma asigurată. Totodată, reclamantul a invocat caracterul abuziv al dispozițiilor art. 35 din Condițiile de asigurare, întrucât contractul de asigurare este un contract impus, ale cărui clauze nu sunt negociate, iar valoarea bunului la momentul încheierii contractului este atributul asiguratorului, fără ca asiguratul să poată negocia vreo clauză contractuală.
Prin încheierea de ședință din data de 22.04.2014, instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, întrucât prin încheierea din data de 21.05.2013, instanța a încuviințat pentru pârâtă proba cu expertiza tehnică auto, al doilea obiectiv vizând „stabilirea despăgubirilor potrivit poliței CASCO”. Chiar, potrivit susținerilor reclamantului la momentul încuviințării probei, efectuarea expertizei pentru stabilirea despăgubirilor trebuie să aibă în vedere inclusiv valoarea despăgubirilor stabilite de polița CASCO.
Instanța a reținut că, la momentul efectuării expertizei, expertul a avut în vedere clauzele contractului de asigurare încheiat între cele două părți, fapt ce rezultă și din cuprinsul Capitolului II - Constatări din Raportul de expertiză, respectiv prevederile art. 17, art. 33, art. 37, art. 40 din Condițiile privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (CASCO).
Față de aceste considerente, instanța reține că raportul de expertiză a fost efectuat potrivit obiectivelor propuse de către părți și încuviințate de către instanță, respectiv prin raportare la clauzele contractuale incidente, astfel încât urmează a respinge obiecțiunile formulate de către reclamant la raportul de expertiză tehnică auto.
În ceea ce privește apărările reclamantului cu referire la existența unor clauze abuzive în cuprinsul contractului de asigurare, instanța a pus în vedere părții să precizeze dacă înțelege să invoce caracterul abuziv al unor dispoziții din cuprinsul Condițiilor privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (CASCO) și, în caz afirmativ, să procedeze la identificarea în scris a acestora, având în vedere și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
În cadrul ședinței din data de 02.06.2014, reclamantul, prin apărător, învederează instanței că înțelege să invoce caracterul abuziv al dispozițiilor art. 17 din Condițiile generale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (CASCO). Arată astfel că, potrivit art. 12 din Condițiile generale, autoturismele se asigură la valoarea reală a acestora la data încheierii asigurării, valoare determinată de asigurator, conform listelor de prețuri ale producătorilor sau cataloagelor de prețuri, diminuată de uzura autoturismului. Ori, în cauză, autoturismul proprietatea reclamantului a fost evaluat la suma de_ de euro la momentul încheierii contractului, iar după 6 luni de la data producerii accidentului, valoarea acestuia a ajuns la 5000 de euro.
Pârâta precizează că prezentul contract este un contract de asigurare facultativă, la momentul încheierii contractului reclamantul și-a exprimat acordul cu privire la condițiile de contractare și că acesta nu a contestat cuantumul despăgubirilor achitate de către pârâtă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul a solicitat instanței admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei și penalități.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii și amânarea cauzei în vederea depunerii de concluzii scrise.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamant și Societatea de Asigurare-Reasigurare ARDAF SA (actuala .) a fost încheiat Contractul de asigurare CASCO nr. A_/18.04.2011, pentru autoturismul Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ și pentru o perioadă asigurată de 12 luni– fila 6 din dosar. Potrivit acestuia, valoarea reală a autoturismului a fost stabilită la suma de_ euro, iar valoarea primei de asigurare de 1051 euro.
La data de 01.10.2011, autoturismul asigurat a fost implicat într-un accident rutier, iar potrivit formularului de constatare amiabilă, remedierea avariilor suferite – constatate potrivit autorizației de reparații . nr._ – fila 19 din dosar implicau, potrivit devizului estimativ, reparații în cuantum de_,90 lei.
Potrivit cererii de despăgubire formulată de reclamant la data de 03.05.2012– fila 9 din dosar, acesta a solicitat pârâtei plata despăgubirii în cuantum de 9231 de euro, învederând totodată că dorește să păstreze epava autoturismului.
Prin adresa . nr. 112/09.01.2012 – fila 8 din dosar, reclamantului i-a fost înaintată oferta de despăgubire definitivă, după cum urmează: potrivit devizului estimativ, reparațiile autoturismului s-au ridica la suma de_,90 lei fără demontare, valoarea reală a autoturismului a fost stabilită la suma de 5800 euro, echivalentul în lei a_,14 lei, astfel încât prima de asigurare a fost redusă la 595 de euro, urmând a fi restituită diferența de primă în cuantum de 456 euro, iar despăgubirea cuvenită reclamantului este de_,14 lei din care se rețin două rate de prime neachitate de reclamant, la care se adaugă restituirea diferenței de primă în cuantum de 456 euro, echivalent în lei a 1985,10 lei, rezultând o plată finală de_,68 lei.
Potrivit extrasului de cont – fila 10 din dosar, la data de 16.05.2012, a fost virată reclamantului suma de_,68 lei de către pârâta ..
Potrivit Condițiilor de asigurare privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (CASCO) – filele 72-76 din dosar, cu privire la care instanța reține că reclamantul a confirmat primirea acestora și și-a exprimat acordul la momentul semnării poliței de asigurare, art. 6 –RISCURI ASIGURATE prevede în mod expres că ARDAF acordă despăgubiri inclusiv în cazul avarierii (sau distrugerii) autovehiculului urmare a impactului cu corpuri mobile sau imobile prin ciocniri, loviri, izbiri, derapări, răsturnări, zgârieri, inclusiv impactul autovehiculului cu animale.
Potrivit art. 13 din Condițiile generale, valoarea reală reprezintă valoarea de comercializare din nou conform facturilor, liselor de prețuri ale producătorului sau cataloagelor de prețuri diminuată cu uzura determinată de vechimea autovehiculului, conform tabelei de uzură practicată de ARDAF.
Art. 17 prevede că, în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată inferioară valorii reale a bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat, iar dacă suma asigurată este mai mare decât valoarea reală, despăgubirea acordată nu va putea depăși valoarea la data producerii evenimentului asigurat.
În ceea ce privește constatarea, evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor, potrivit art. 33 din Condițiile generale, despăgubirile nu pot depăși cuantumul pagubei efectiv suferite de Asigurat și nici valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat. În cazul în care valoarea a fost stabilită în valută, determinarea acesteia în lei se va face prin transformarea valutei la cursul BNR de la data producerii evenimentului asigurat.
Conform art. 35 din Condițiile generale, cuantumul despăgubirii este egal cu costul reparațiilor și înlocuirii părților componente sau pieselor avariate, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare-montare, iar dacă suma acestor costuri este egală sau depășește 85% din valoarea reală a autovehiculului, la data producerii evenimentului asigurat, se consideră daună totală (avariere/distrugere totală).
De asemenea, art. 40 din Condițiile generale prevede că, din cuantumul despăgubirii, se scad toate ratele scadente și neachitate la data despăgubirii.
Cu privire la plata despăgubirii, art. 51 prevede că aceasta se va efectua în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii de către Asigurat a ultimului document solicitat, necesar soluționării dosarului de daună. Totodată, potrivit tezei a 2-a a acestui articol, se prevede că, în situația efectuării plății de către ARDAF direct în contul bancar al Asiguratului, acesta se consideră a fi integral despăgubit, dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat Asiguratorului eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii.
Față de aceste prevederi legale, instanța constată că Polița de asigurare nr. A_ din 18.04.2011, încheiată între părți reprezintă un contract sinalagmatic, prin care fiecare din părțile din litigiu s-a obligat în considerarea contraprestației celeilalte părți. Astfel, reclamantul a achitat ratele primei de asigurare în considerarea faptului că pârâta s-a obligat prin acest contract să îl despăgubească pentru avariile suferite ca urmare a unor accidente, în condițiile prevăzute în contract. .
În cauza de față, reclamantul a făcut dovada existenței relației contractuale cu pârâta, iar conform celor reținute anterior, evenimentul rutier în care a fost implicat autoturismul său se încadrează între cele asigurate, astfel că potrivit clauzelor contractuale asigurătorul are obligația de a-l despăgubi, neputându-se reține niciun caz de excludere.
Conform art. 2214 C.civ., în asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire. Totodată, potrivit art. 2217 C.civ., despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat și nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.
Potrivit raportului de expertiză administrată în cauză – filele 54-61, valoarea autoturismului de la momentul producerii accidentului este de_,72 lei, astfel încât, prin aplicarea clauzelor Condițiilor generale sus-menționate, a rezultat o despăgubire în cuantum de_,01 lei.
Astfel, instanța constată că, prin aplicarea principiului forței obligatorii a contractului consfințit prin art. 1270 alin. (1) C.civ., potrivit căruia contractele au putere e lege între părțile contractante, prin aplicarea modalității de calcul a despăgubirii datorate reclamantului, rezultă că pârâta și-a executat întocmai obligațiile ce îi reveneau potrivit poliței de asigurare, coroborate cu condițiile generale de asigurare. Astfel, părțile au deplină libertate să încheie contractul, să determine conținutul acestuia, modul de executare, precum și consecințele nerespectării de către oricare dintre ele a obligațiilor asumate față de cealaltă parte.
În ceea ce privește diferența dintre valoarea reală a autoturismului, estimată la momentul încheierii contractului și cea care a rezultat la momentul producerii accidentului, instanța constată că s-au recalculat primele de asigurare, iar diferența rezultată a fost restituită reclamantului în cuantumul despăgubirii primite, astfel încât prejudiciul suferit de reclamant a fost acoperit prin restituirea diferenței de primă în cuantum de 456 euro.
Pentru aceste considerente, având în vedere și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța apreciază că cererea reclamantului de obligarea a pârâtei la plata sumei de 20 000 lei nu este întemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța nu va reține apărările reclamantului, referitoare la caracterul abuziv al dispozițiilor art. 17 din Condițiile generale, potrivit cărora, dacă suma asigurată este mai mare decât valoarea reală, despăgubirea acordată nu va putea depăși valoarea la data producerii evenimentului asigurat, pentru următoarele considerente:
Instanța constată că s-au invocat prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, întrucât dispozițiile art. 17 din Condițiile generale nu au fost negociate de către părți.
Potrivit actului normativ invocat, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii- art. 1 alin. (3).
Potrivit art. 4, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Dacă o asemenea clauză nu a fost negociată direct cu consumatorul, aceasta va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Într-adevăr, relațiile contractuale dintre părți au fost materializate prin asumarea unor Condiții generale, ce reprezintă clauze preformulate, fiind vorba de o adeziune, detaliile specifice fiecărei polițe urmând a fi negociate cu fiecare client în parte. Instanța apreciază că aceste Condiții generale reprezintă corpul comun pentru polițele de asigurare facultativă CASCO, încheiate în conformitate cu dispozițiile acestora. De altfel, pârâta nici nu a contestat caracterul nenegociat al Codițiilor de asigurare, invocând doar caracterul facultativ al poliței de asigurare CASCO.
Potrivit legislației specifice clauzelor abuzive, rezultă că, pentru a reține existența unei asemenea clauze, este necesară verificarea următoarelor condiții: să nu fi fost negociată cu consumatorul, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar dezechilibrul să implice nerespectarea bunei-credințe.
Din analiza acestor condiții, instanța reține că, în cazul de față, nu sunt îndeplinite. Astfel, deși clauzele cuprinse în Condițiile generale nu au fost supuse negocierii de către părți, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și nici încălcarea cerinței bunei-credințe. Dispozițiile art. 17 inovcate de către reclamant vizează în fapt, că atunci când suma asigurată este mai mare decât valoarea reală, despăgubirea acordată nu va putea depăși valoarea la data producerii evenimentului asigurat. Aceste dispoziții sunt prevăzute de altfel și în legislația aplicabilă la nivel național, respectiv art. 2217 C.civ., potrivit cărora despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat și nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.
Potrivit acestor prevederi legale, având în vedere tripla limitare a despăgubirii realizată de legiuitor, rezultă fără echivoc că este avută în vedere inclusiv ipoteza existenței unei diferențe între suma asigurată, respectiv valoarea bunului din momentul încheierii contractului de asigurare și valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat.
Diminuarea valorii bunului între momentul încheierii poliței de asigurare și momentul producerii bunului asigurat este determinată, astfel cum a rezultat astfel și din expertiza administrată în cauză de uzura autovehiculului, respectiv numărul de km parcurși. De asemenea, ipoteza intervenirii acestei diminuări este reglementată în cuprinsul Condițiilor generale, în sensul că este prevăzută obligația asiguratorului de a recalcula primele de asigurare și de a restitui asiguratului diferența de primă. În consecință, nu este îndeplinită condiția existenței unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge această apărare a reclamantului, ca neîntemeiată.
Având în vedere că nu s-a probat existența unui prejudiciu, instanța urmează a respinge și cererea de acordare a penalităților de întârziere.
Potrivit art. 254, întrucât reclamantul este partea care a căzut în pretenții, instanța urmează a respinge cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea formulată de T. M. C., cu domiciliul în sat Păltinișu, ., jud. Ialomița, de obligare a pârâtei . sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, înregistrată la Oficiul Registurlui Comerțului sub nr. J40/_/2007, cod fiscal_ la plata sumei de 20 000 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor datorate potrivit poliței CASCO nr. A_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1%, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publcă, astări, 10.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. S. G.
Red.Jud. A.A./10.06.2014
Tehnored.S.G./ 11.06.2014/4EX
| ← Investire cu formulă executorie. Hotărâre din 29-10-2014,... | Pretenţii. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
