Pretenţii. Sentința nr. 9364/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9364/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 22094/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
Sentința civilă nr. 9364
Ședința publică din data de 18.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Denissa-Tinonia BRESUG
GREFIER: L. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul L. M. cu domiciliul ales la Cabinet av.F. I. din localitatea C., ., .,., județ C. în contradictoriu cu pârâta
. SA cu sediul procesual ales la sucursala C. în Localitatea C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant av.F. I. cf.delegației depuse la dosar, societatea pârâtă fiind reprezentată de av.A. C. în substituire av.G., fără delegație de reprezentare.
Prezenta cerere s-a timbrat cu taxă timbru în cuantum de 320.00 lei cf.chitanței nr._ din 12.08.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită cf.art.155 și următoarele cod procedură civilă.
Apărătorul reclamantului, av.F. precizează că a luat cunoștință de înscrisurile ce formează dosarul de daune .
Instanța – acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesual active a reclamantului și excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Apărătorul societății pârâte, av.A. pune concluzii de admitere a excepțiilor și își menține susținerile din întâmpinare.
Apărătorul reclamantului, av.F. pune concluzii de respingere a excepției lipsei calității procesual active a reclamantului, ca nefondată și solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune întrucât acțiunea vizează pretenții ce pot fi solicitate pe răspunderea delictuală civilă. Termenul general este de 3 ani dar raportat la acest termen ar putea să se aibă în vedere dispozițiile răspunderii civile delictuale.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesual active a reclamantului și excepției prescripției dreptului material la acțiune.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata sub nr._ reclamantul L. M., a chemat în judecată pe pârâta S.C A.-R. ASTRA S.A. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.015,33 EURO echivalentul în lei la data plații acesteia;obligarea pârâtei la plata cheltuielilor .
În fapt, arata ca la data de 5.05.2010 i-a fost aprobat de către pârâta plata sumei de 4.314.08 Euro, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pe care le-a suferit la autoturismul pe care îl deținea la aceea dată. Face precizarea că accidentul care a generat aceste pagube a avut loc in Italia, loc în care a și fost efectuată reparația la un atelier auto autorizat legal.
La acel moment a solicitat un deviz estimativ al acelor lucrări care erau în cuantum total de 5329,40 Euro înscris ce a fost comunicat companiei de asigurări. După efectuarea tuturor reparațiilor i-a fost emisă factura pe care a comunicat-o pârâtei. Ulterior i-a fost adus la cunoștință de reprezentații atelierului de reparații că nu îi pot da autoturismul până nu se face plata integrală a sumei mai înainte menționate. Tot de la aceștia a aflat că suma decontată de asigurător este de doar 4.314,08 Euro, iar restul de 1.015,33 Euro a fost obligat să o achite personal deoarece nu putea să intre în posesia mașinii. Ulterior a purtat corespondență cu asigurătorul care a refuzat să facă plata integrală a sumei, motiv pentru care a sesizat acest aspect la Comisia de supraveghere a asigurărilor.Aceasta prin adresa nr.VII/_/25.05.2010 și comunicată la data de 11.08.2010 îi aduce la cunoștință faptul că, restul sumei de 1.015.08 Euro îl reprezintă contravaloarea TVA, iar aceasta nu a fost achitată deoarece devizul estimativ nu este însoțit de factură. Consideră că motivarea dată de pârâtă este una halucinantă și total nelegală fără să existe vreun suport normativ pentru ea. Este aberant a se afirma că, un deviz estimativ trebuie să fie însoțit de o factură pentru a putea fi plătit.
însăși sintagma estimativ, este incompatibilă cu existența vreunei obligații de emitere a unei facturi pentru o operațiune care nu are caracter definitiv din punct de vedere contabil.
Nu poate fi facturată o operațiune estimativă a unor eventuale servicii atât timp cât se solicită doar estimarea acestora, iar fiecare serviciu și operațiune prestată urmează a fi facturată odată cu acceptarea acestora și încheierea ei. în acest sens a efectuat demersurile privind procedura de informare in vederea medierii sens în care a fost încheiat procesul-verbal de informare nr. 3/09.08.2013, reprezentanții pârâtei nu au oferit nici un fel de răspuns oficial cu privire acceptul/refuzul de a da curs acestei invitații.Considera că acțiunea este fondată deoarece, pârâta nu și-a respectat obligațiile legale de plată ale tuturor sumelor la care era obligată conform contractului de asigurare încheiat de către reclamant în mod valabil .
În drept, invoca art. 2.223 Cod civ. și art. 49-50 din Legea 136/1995.
In dovedirea cererii solicita proba cu înscrisuri, dosarul de daună deținut de pârâtă și
orice probă rezultată ca fiind utilă cauzei.
Parata a formulat întâmpinare si pe cale de excepție, solicita respingerea cererii ca fiind introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa.
Reclamantul isi întemeiază cererea pe dispozițiile legii 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, deși, nu are calitatea de păgubit. Asigurătorul RCA are obligația, potrivit Normelor CSA sa despăgubească partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. Potrivit înscrisurilor aflate in dosarul de dauna reclamantul este doar utilizatorul autoturismului Renault Megane, proprietarul acestuia fiind Impuls Leasing România SRL. De altfel, aceasta mențiune se regăsește atât in certificatul de înmatriculare al autoturismului cat si in confirmarea asigurării aflat in dosarul de dauna anexat. Prin urmare, arată că in urma evenimentului rutier sunt doua persoane prejudiciate: a) proprietarul autoturismului avariat in patrimoniul căruia se răsfrânge nemijlocit prejudiciul produs atât sub aspectul sumelor de bani necesare reparațiilor cat si al diminuării de valoare. Răspunderea societății poate fi angajata fata de păgubit, respectiv proprietarul autoturismului. b) utilizatorul având doar folosința, prejudiciul sau poate consta cel mult in lipsa de folosința a autoturismului, pe perioada necesara efectuării reparațiilor. In mod categoric, utilizatorul nu este îndreptățit la încasarea sumelor de bani necesare efectuării reparațiilor autoturismului asupra căruia are doar un drept de folosința.
Prin urmare, considera ca reclamantul din prezenta cauza nu are calitate procesuala activa, nu exista identitate intre persoana reclamantului si titularul dreptului subiectiv dedus judecații sens in care solicită sa se admită excepția si sa se respingă cererea de chemare in judecata ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesuala activa.
Tot pe cale de excepție, se solicita sa se constate prescris dreptul material la acțiune al paratului împotriva A. R. ASTRA SA. Arata faptul ca evenimentul rutier a avut loc la data de 05.02.2010 iar cererea de despagubire a fost depusa la data de 15.03.2010. După cum afirma chiar reclamantul, notificarea privind suma admisa la plata a fost comunicata reclamantului la data de 11.08.2010. Invoca prevederile art. 3 alin.2 din Decretul 167/1958 potrivit căruia "prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, in raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, in afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane . Invoca prevederile Art. 7. potrivit cărora: " (1) Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silita. In obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum si in acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept.
Având in vedere natura contractului de asigurare, este evident ca obligația de a despăgubi Asiguratul pentru pagubele suferite in urma unui risc asigurat se naște la momentul la care se produce riscul asigurat. Raportul obligațional se naște la momentul la care se produce paguba, iar dreptul la acțiune este supus unui termen de prescripție de 2 ani care începe sa curgă la momentul indicat anterior.
Față de producerea evenimentului asigurat la data de 05.02.2010, cunoașterea întinderii pagubei la 15.03.2010 (data cererii de despăgubire) si depunerea cererii de chemare in judecata la 14.08.2013, se solicita sa se constate ca a intervenit prescripția dreptului material la acțiune in temeiul art. 3 alin.2 coroborat cu art.7 alin. l si alin.2 din Decretul lege 167/1958 privind prescripția extinctiva (aplicabil la acest moment, întrucât prescripția a început sa curgă anterior intrării in vigoare a noului Cod civil) .
Pe fondul cauzei, se solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata
deoarece in data de 05.02.2010, a avut loc un eveniment rutier, in urma căruia a fost avariat autoturismul Renault Megane cu numărul de înmatriculare B72ZX, autoturism utilizat de reclamant. Din declarațiile reclamantului, a rezultat ca acesta, datorita condițiilor grele de trafic (ploaie, vizibilitate redusa) a lovit un alt autoturism. Pentru a proba întinderea pagubei, acesta prezentat un deviz întocmit de un service din Italia, din care reieșea ca pentru reparația autoturismului este necesara suma de 5.176,90 euro, din care 4.314,08 euro preț manopera si piese iar diferența de 862,82 euro TVA. In urma analizei si verificărilor efectuate asupra documentelor existente la dosar, a fost aprobata plata sumei, fiind solicitata reclamantului dovada achitării sumei sau factura emisa de service, întrucât acesta nu a depus dovezile cerute, i-a fost achitata suma de 4.314,08 euro, respectiv valoarea fără TVA. Potrivit art. 155 Cod fiscal, persoana impozabilă trebuie să emită o factură catre fiecare beneficiar al prestărilor de servicii efectuate .Exigibilitatea TVA intervine ulterior evidențierii acestuia în cuprinsul unei facturi, astfel încât în lipsa acestui document justificativ, nu apreciza ca se fala în prezenta unei creanțe deoarece asigurătorul despăgubește prejudiciul efectiv produs, și în condițiile în care reclamantul nu face dovada achitării TVA-ului solicitat de unitatea service, atunci această sumă nu poate fi decontată .
Instanța va analiza prioritar excepțiile invocate .
Instanța va respinge a excepției lipsei calității procesual active a reclamantului reținând că cererea de despăgubire a fost formulată de reclamant care a produs evenimentul asigurat, astfel că apreciază că există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecații .
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, față de producerea evenimentului asigurat la data de 05.02.2010, cunoașterea întinderii pagubei la 15.03.2010, data cererii de despăgubire, raportat la depunerea cererii de chemare in judecata, respectiv la 14.08.2013, instanța constată ca a intervenit prescripția dreptului material la acțiune in temeiul art. 3 alin.2 coroborat cu art.7 alin. l si alin.2 din Decretul lege 167/1958 privind prescripția extinctiva, aplicabil la acest moment, întrucât prescripția a început sa curgă anterior intrării in vigoare a noului cod civil .Nu se poate reține susținerea reclamantului de respingere excepției prescripției dreptului material la acțiune întrucât acțiunea vizează pretenții ce pot fi solicitate pe răspunderea delictuală civilă deoarece instanța are în vedere că pretențiile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată sunt întemeiate pe răspunderea contractuală caz în care prescripția este de 2 ani . În condițiile în care instanța este investită cu acțiune întemeiată expres pe răspunderea contractuală nu poate analiza excepția invocată raportat la termenul general de 3 ani ce este reglementat doar în cazul răspunderii delictuale, astfel că susținerea reclamantului că instanța ar putea avea în vedere dispozițiile răspunderii civile delictuale este neîntemeiată . Instanța este ținută de analizarea acțiunii raportat la calificarea dată chiar de reclamant sub toate aspectele și nu poate combina dispoziții legale ce aparțin altei instituții, respectiv de a analiza temeinicia acțiunii raportat la răspunderea contractuală astfel cum chiar reclamantul a sesizat instanța conform principiului disponibilității, și totuși de analiza prescripția dreptului la acțiune raportat la termenul reglementat doar pentru răspunderea delictuală deoarece instanța nu a fost sesizată cu o acțiune întemeiată pe răspunderea delictuală .
Pentru considerentele expuse, instanța admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii ca prescrisă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual active .
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă .
Respinge acțiunea, formulată de reclamantul L. M. cu domiciliul ales la Cabinet av.F. I. din localitatea C., ., .,., județ C. în contradictoriu cu pârâta
. SA cu sediul procesual ales la sucursala C. în Localitatea C., ., județ C., ca fiind prescrisă.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
Denissa-Tinonia BRESUG L. D.
Red.jud. D.T.B/03.11.2014
Dact.D.L./ex.4/03.11.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9877/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Investire cu formulă executorie. Hotărâre din 29-10-2014,... → |
|---|
