Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2750/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2750/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 317/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
SENTINTA CIVILA NR. 2750/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: R. M. D.
GREFIER: R. GALIU
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect actiune in raspundere delictuala, formulata de reclamantii M. C., și M. V. cu domiciliul in CONSTANTA, ., .. 10, J. C. în contradictoriu cu pârât V. R. SA cu sediul in sector 2, București, ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2014. Susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, incheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 27.02.2014, la 06.03.2014 si apoi la 13.03.2014, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 07.01.2013 pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr._, astfel cum a fost precizata la data de 15.05.2013, reclamantii M. C. si M. V., in contradictoriu cu parata S.C. V. R. S.A., au solicitat ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la:
1. Restituirea sumelor incasate fara temei legal, in cuantumul de 10,55 lei lunar, rezultat din expertiza contabila extrajudiciara si a dobanzii comerciale aferente acesteia calculata incepand cu data incheierii conventiei pana in prezent, ca urmare a aplicarii unui procent al dobanzii mai mare decat cel prevazut in conventie;
2. Restituirea sumelor incasate fara temei legal prin majorarea dobanzii comerciale aplicata la sume de bani ce au avut la baza anuitatea (rata lunara) calculata eronat.
3. Recuperarea sumelor incasate cu titlu de comision, perceput de unitatea bancara si neprevazut in conventie, de la data aplicarii acestuia pana in prezent, in procent de 0.125% aplicat la soldul creditului in fiecare luna la data scadentei, aproximativ 300 lei/luna, suma ce scade nesemnifiativ lunar (max. 0.50 lei);
4.recuperarea sumelor incasate ca asigurare locuinta pentru polita de asigurare incheiata in numele reclamantilor de parata cu s.c. Allianz Tiriac Asigurari S.A., fara notificare din partea unitatii bancare si fara acordul nostru, conform conventiei de credit nr._/06.09.2007
5. Plata sumei de _ lei despagubiri morale ca urmare a disconfortului financiar cauzat prin nerespectarea conditiilor contractuale de catre unitatea bancara;
6. Plata sumei de 1240 lei ce reprezinta onorariu expert contabil - I. C., pentru intocmirea raportului ce a stat la baza sanctionarii bancii.
7. Plata sumei de 124 lei reprezentand onorariu avocat pentru consultanta in formularea cererii de realizare a raportului de expertiza contabila extrajudiciara
8. Plata cheltuielilor de judecata (expertiza contabila judiciara si onorariu avocat pentru reprezentarea si asistarea in cauza)
9. Interventia asupra Conventiei de credit, in sensul eliminarii erorilor si a comisionului de risc (redenumit-comision de administrare credit) pentru perioada de derulare a Conventiei.
In fapt, reclamantii arata ca au incheiat cu parata contractul de credit nr._/06.09.2007, prin care au contractat un credit ipotecar cu plata in rate lunare.
Reclamantii afirma ca, inca de la data incheierii conventiei de credit, unitatea bancara a manifestat rea-credinta prin omisiune si lipsa explicatiilor cu privire la anumite conditii contractuale, impuse.
Acestia considera ca, in timpul derularii relatiei contractuale, au observat ca sunt inselati de parata prin perceperea lunara a unor sume de bani majorate fara temei legal, motiv pentru care au purtat o lunga corespondenta, dar fara succes. Deoarece banca a refuzat sa se conformeze dispozitiilor contractuale, reclamantii s-au adresat Oficiului pentru Protectia Consumatorului prin plangerea nr. 6640/30.11.2010 care a dispus prin procesul verbal nr._/20.12.2010 sanctionarea contraventionala a paratei, precum si aducerea ratelor in conformitate cu contractul prin modificarea programului informatic.
Parata a contestat acest proces verbal de contraventie, plangerea fiind inregistrata la Judecatoria Constanta sub nr._/212/2010, fiind solutionata prin sentinta civila nr. 15.631/12.09.2011, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr.4068/RCA/07.03.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta - Sectia contencios administrativ si fiscal. Prin sentinta pronuntata a fost admisa in parte plangerea, respectiv numai cu privire la aplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 50/2010 si nu cu privire la sanctiunile aplicate pentru nerespectarea prevderilor art. 7 alin. c) liniuta 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor. Desi reclamantii au formulat cerere de interventie accesorie in dosarul avand ca obiect plangerea contraventionala, aceasta a fost respinsa pe motiv ca ar trebui solicitate despagubiri pe cale separata, intrucat agentul constatator nu a dispus prin procesul verbal de contraventie despagubiri conform art. 23 din O.G. nr. 2/2001.
Se arata ca s-a formulat invitatie la conciliere directa, insa parata a respins cererile reclamantilor pe motiv ca nu ar fi cazut in pretentii fata de acestia.
Referitor la restituirea sumelor incasate fara temei legal
Reclamantii sustin ca s-a stabilit culpa bancii prin procesul verbal de contraventie, aceasta calculand in mod eronat dobanda lunara prin aplicarea unei formule de calcul ce se raporta la un numar de 365 zile calendaristice pentru un an si nu 360 zile asa cum are anul bancar in fapt si a aplicat o dobanda anuala mai mare decat cea prevazuta in conventia de credit.
De asemenea, parata a stabilit si a perceput de la reclamanti conform graficului de rambursare valoarea anuitatii cu o suma mai mare cu 10,55 lei lunar, pentru o perioada de 25 de ani. Suma de 10,55 lei perceputa lunar de la data incheierii Conventiei de credit pana in prezent, inclusiv pentru restul perioadei de timp pana la 360 luni, este diferenta la anuitatea calculata eronat de catre banca.
Referitor la recuperarea sumelor incasate cu titlu de comision, perceput de unitatea bancara si neprevazut in conventie, de la data aplicarii acestuia pana in prezent, in procent de 0.125% aplicat la soldul creditului in fiecare luna la data scadentei, aproximativ 300 lei/luna, suma ce scade nesemnifiativ lunar (max. 0.50 lei)
Initial conventia de credit a fost incheiata cu un "comision de risc" de 0.125% aplicat la soldul creditului lunar la data scadentei, cu privire la care parata nu a prezentat explicatii reclamantilor, asa cum au solicitat. Ulterior, fara acordul reclamantilor, banca a schimbat acest "comision de risc" in "comision de administrare" fiind perceput lunar la valoarea "comisionului de risc", desi in conventia de credit nu este prevazut acest comision si nici nu s-a semnat act aditional conventiei de credit in acest sens.
Odata cu aparitia O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, banca a afirmat ca actul normativ invocat nu se aplica conventiilor de credit aflate deja in derulare, insa, ulterior a solicitat reclamantilor un acord/punct de vedere cu privire la schimbarea comisionului de risc in comision de administrare, invocand tocmai acest act normativ. Pentru acest motiv reclamantii au refuzat in scris inlocuirea comisionului de risc cu comisionul de administrare, insa nu s-a tinut cont de acest refuz.
Reclamantii considera ca, potrivit conventiei de credit - conditii generale, aceste comisionae sunt diferite, aplicate pentru servicii diferite prestate de banca, ce nu pot fi asimilate, iar conventia de credit, in conditiile speciale, nu prevede comision de administrare.
Cu privire la „comisionul de risc" si „comisionul de administrare", reclamantii au avut in vedere la formularea petitului actiunii, urmatoarele documente: Conventia de credit nr._/2007, Actul aditional nr. 1/04.05.2010 al acesteia si Planul de rambursare credit nr.5/2011. Astfel, pentru formularea punctului nr. 3 din cererea de chemare in judecata, s-a avut in vedere denumirea folosita de parata in Planul de rambursare credit nr. 5, la finalul acestuia fiind urmatoarea mentiune: "(*) - denumirea anterioara - comision de risc - pana la data implementarii OUG 50/2010". Insa din acest Plan de rambursare nu reiese data de la care aceasta modificare a intervenit, mai cu seama ca modificarea denumirii comisionului de risc, conform documentatiei provenind de la banca, se putea face in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010.
Referitor la plata sumei de_ lei despagubiri morale ca urmare a disconfortului financiar cauzat prin nerespectarea conditiilor contractuale de catre unitatea bancara
In sustinerea daunelor morale in cuantum de 10.000 lei, reclamantii afirma ca au fost obligati lunar sa faca eforturi financiare pentru asigurarea unui nivel de trai decent si cheltuieli suplimentare. De asemenea, banca a avut o atitudine discriminatorie fata de acestia, in sensul ca a conditionat renegocierea conditiilor contractuale de renuntarea la toate capetele formulate in cererea de chemare in judecata.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 969 C.civ., art. 7 lit. c) liniuta 2 din O.G. nr. 21/1992.
In dovedire, reclamantii au depus inscrisuri in copie (file 9 – 27, file 46 – 171).
La data de 08.04.2013, parata, legal citata, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondata a cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.
Referitor la restituirea sumelor incasate fara temei legal, in cuantumul de 10,55 lei lunar, rezultat din expertiza contabila extrajudiciara si a dobanzii comerciale aferente acesteia calculata incepand cu data incheierii conventiei pana in prezent, ca urmare a aplicarii unui procent al dobanzii mai mare decat cel prevazut in conventie si la restituirea sumelor incasate fara temei legal prin majorarea dobanzii comerciale aplicata la sume de bani ce au avut la baza anuitatea (rata lunara) calculata eronat:
Parata solicita respingerea cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de dobanda in plus, iar, in subsidiar, este de acord cu restituirea sumei de 332, 24 lei stabilita prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza cu titlu de diferenta dobanda. Aceasta afirma ca cereree este lipsita de obiect, diferenta rezultata din raportul de expertiza judiciara fiind de numai 332.24 lei.
Referitor la modalitatea gresita de calcul a dobanzii percepute, parata arata ca, in aceasta relatie contractuala, se percepe si incaseaza o dobanda fixa, in procentul de 5,95% p.a., astfel cum s-a convenit prin contract, iar orice alta dobanda incasata in plus fost efectiv restituita, la data de 07.06.2010 ( suma de 6.019,31 lei pe care o arata si reclamantul). Aceasta modalitate de calcul a dobanzii este in concordanta cu prevederile art. 38 alin 2 din OUG 50/2010, fiind in consecinta in mod legal si corect calculata si perceputa dobanda de la data implementarii O.U.G. nr. 50/2010.
Parata afirma ca s-a aliniat la cerintele legislatiei, care a impus un calcul alternativ, fiind aleasa varianta de la litera b si, in urma raportului de expertiza efectuat in cauza, a rezultat suma de 332,24 lei, necontestatat sub acest aspect de parti.
Referitor la recuperarea sumelor incasate cu titlu de comision, perceput de unitatea bancara si neprevazut in conventie, de la data aplicarii acestuia pana in prezent, in procent de 0.125% aplicat la soldul creditului in fiecare luna la data scadentei, aproximativ 300 lei/luna, suma ce scade nesemnifiativ lunar (max. 0.50 lei), parata solicita respingerea cererii.
In fapt, cu privire la relatia contractuala dintre parti, se arata ca reclamantii au contractat initial cu BCR SA un credit in valoare de 230.000 lei, iar cu parata au incheiat contractul_/06.09.2007 (aici supus discutei) pentru refinantarea primului credit, printr-un credit in suma de 230.000 lei pe 360 luni, contract incheiat cu comision de risc de 0,125% aplicat la soldul creditului. Pentru acordarea acestei finantarii au formulat cerere de credit catre institutia parata si li s-a pus la dispozitie simularea graficului de rambursare anterior perfectarii contractului de credit bancar.
In opinia paratei, reclamantii cunosteau sistemul de contractare al bancilor, si, pe cale de• consecinta de existenta clauzelor preformulate si de continutul acestora, respectiv de clauzele referitoare la comisionul de risc, de nivelul acestui comision, de modalitatea de calcul, acceptandu-le si insusindu-si-le inconsecinta, neavand importanta pentru ei din ce se compunea rata lunara de plata atata timp cat finantarea acordata corespundea nevoilor lor, iar rata de plata o puteau achita.
Se precizeaza ca, in mod clar si fara echivoc, sumele achitate de clienti cu titlu de comision de risc si¡:nlterior de administrare fac parte din pretul contractului, pretul pentru care parata a fost de acord sa acorde finantarea si ca previziunea incasarii acestor sume a facut parte din mecanismul care a format vointa bancii la incheierea contractului. Prin urmare, comisionul de risc si de administrare nu este o garantie pentru restituirea creditului, ci este chiar parte a pretului pe care clientii il platesc pentru serviciul de finantare.
Parata sustine ca, din raspunsurile la interogatoriul administrat in cauza reclamantilor, rezulta ca acestia au capacitatea de a intelege clauzele contractului de credit si efectele acestora si ca le-au acceptat prin semnarea contractului, in deplina cunostinta de cauza.
Referitor la modificarea legislatiei, parata arata ca O.U.G. nr. 50/2010 a intrat in vigoare la data de 21.06.2010, stabilind, prin art. 9.5, ca bancile au obligatia ca in termen de 90 de zile sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile acestei ordonante. Dispozitiile art. 35 din acest act prevad ca pe parcursul derularii contractului se interzice introducerea de noi comisioane. Dispozitiile art. 36 din acest act prevad in mod expres si limitativ comisioanele pe care le pot percepe unitatile bancare, fara ca printre acestea sa se numere si comisionul de risc.
O.U.G. nr. 50/2010 a suferit modificari si completari prin Legea nr. 288/28.12.2011, lege care a intrat in vigoare la 02.01.2011. Prin aceasta lege, art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 a fost modificat substantial, stabilindu-se prevederile ordonantei "nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante".
Prin urmare, art. 35 si art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, prin care se prevede ca se interzice introducerea de noi comisioane, precum si ce comisioane se pot percepe de catre unitatile bancare, si printre care nu se afla si comisionul de risc, nu se aplica si contractului incheiat cu reclamantii, acesta aflandu-se in derulare la 21.06.2010.
Prin urmare, pentru conventia de credit in cauza nu a existat nicio limitare legislativa (care sa atraga nulitatea absoluta) pentru stabilirea in contract a unui comision de risc si redenumirea acestuia in comision de administrare.
Mai mult, pentru conventia de credit in cauza a existat o intelegere a partilor in vederea stabilirii in contract a unui comision de risc. Deasemenea, a existat o intelegere (tacita, prezumata de lege) a paratilor pentru redenumirea acestuia ca fiind comision de administrare.
Pe cale de consecinta, toate considerentele reclamantilor in baza carora solicita constatarea caracterului abuziv al acestor clauze urmeaza a fi considerate ca neintemeiate si demontate prin aceasta simpla retrospectiva legislativa.
De asemenea, este de observat ca, potrivit art. 95 alin. 5 din O.U.G. nr. 50/2010 in forma initiala, "Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (2) este considerata acceptare tacita" si ca, potrivit art II alin 2 din Lg 288/2010 "Actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi."
Din coroborarea acestor texte de lege si aplicarea lor la situatia de fapt se poate trage concluzia ca cei doi clienti au fost notificati despre schimbarile impuse asupra contractului de O.U.G. nr. 50/2010, aspect pe care l-au si aratat, de altfel, in cererea de chemare in judecata.
Astfel, in temeiul art. 95 alin. 5 din O.U.G. nr. 50/2010, actul aditional cu schimbarile propuse si comunicate se considera acceptat tacit (in virtutea legii), iar relatia contractual se deruleaza in urmatoarele conditii: clauza de la art. 5.a din contract ce continea comisionul de risc a fost inlocuita cu clauza de la art 5.1.a din actul aditional, referitoare la comisionul de administrare, astfel ca, din august 2010, contractul de credit se deruleaza cu perceperea si datorarea unui comision de administrare; formula de calcul a dobanzii din octombrie 2010 este cea prevazuta dc art. 3.c din actul aditonal, adica 30 de zile raportat la 360 de zile, in concordanta cu art. 38 alin. 2 din O.U.G. nr. 50, fiind, in consecinta, in mod legal si corect calculata si perceputa de catre banca.
Dupa modificarea O.U.G. nr. 50 prin Legea de aplicare nr. 288/2010, clientii nu au formulat in termenul de 60 de zile nici o notificare, prin care sa arate ca nu sunt de acord cu comisionul de administrare si ca doresc revenirea la conditiile initiale ale contractului de credit. In consecinta, propunerile din Actul aditional la contractul de credit isi produc efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, conform dispozitiilor legii (art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010).
Notificarea depusa la dosar a fost comunicata abia la data de 01.10.2010, dupa expirarea termenului de 60 zile prevazut de O.U.G. nr. 50/2010.
Parata considera ca nu a facut altceva decat sa se conformeze modificarilor legislative survenite, procedand la readaptarea clauzelor contractuale raportat la dispozitiile legale in vigoare din luna iunie 2010 si care erau aplicabile si conventiei de credit incheiata cu reclamantii.
In concluzie, la momentul formularii intampinarii, in aceasta relatie contractuala nu se percepe si nu se achita comision de risc, acesta fiind eliminat din contract din octombrie 2010.
Pentru aceasta conventie de credit se datoreaza si se achita la zi comision de administrare, iar schimbarea denumirii comisionului de risc in comision de administrare s-a dovedit a nu contraveni legii, astfel cum a rezultat din solutionarea dosarului nr._/212/2010.
Parata solicita admiterea exceptiei puterii de lucru judecat raportat al dosarul_/212/2010 si retinerea efectului pozitiv al solutiei pronuntate in acel dosar in legatura cu prezenta cauza.
Reclamantii au sesizat A.N.P.C. in legatura cu continutul asa-zis abuziv al conventiei de credit incheiata cu S.C. V. R. S.A., in urma careia a fost intocmit procesul verbal contraventie nr. seria_/20.12.2010. Plangerea formulata de V. a fost admisa prin sentinta pronuntata in dosar nr._/212/2010, rezultand cu putere de lucru judecat ca nu poate fi apreciata ca nelegala redenumirea comisionului de risc in comision de administrare si perceperea acestuia in continuare in aceasta relatie contractuala in aceeasi modalitate si in acelasi cuantum precum comisionul de risc convenit initial prin contract.
Desi, prin petitul actiunii se solicita restituirea sumelor incasate cu titiu de comsion de administrare, nu se argumenteaza in niciun alt fel de ce ar trebui sa se restituie aceste sume, in afara faptului ca nu si-au dat acordul de redenumire a comisionului de risc in comision de administrare. Cum aceasta redenumire este conforma legii, rezulta ca nu exista nicio justificare pentru restituirea sumelor achitate in baza acestuia.
Referitor la plata sumei de_ lei despagubiri morale ca urmare a disconfortului financiar cauzat subsemnatilor prin nerespectarea conditiilor contractuale de catre unitatea bancara, parata este de parere ca reclamantul nu a dovedit nicio vatamare a drepturilor si intereselor sale nepatrimoniale care sa aduca cu sine antrenarea raspunderii paratei pentru acoperirea unei astfel de mari si in consecinta, obligarea acesteia la daune materiale. De asemenea, nu a aratat nici intinderea vatamarii, nici caracterul cert al prejudiciului in cuantum de 10.000 lei. Toate sustinerile din actiune referitoare la acest capat de cerere sunt nedovedite si nefondate.
Nu prezinta relevanta faptul ca imprumutatii au avut afectate veniturile ca urmare a statutului de functionari publici, deoarece aceasta nu a fost o masura a bancii, ci o masura legislativa adoptata la nivel national.
Nu exista nicio obligatie contractuala a bancii, prin care aceasta sa fie obligata sa renegocieze contractul de credit in conditiile in care a avut loc o modificare a veniturilor imprumutatilor, acestia asumandu-si acest risc la momentul contractarii imprumutului.
Referitor la plata sumei de 1240 lei ce reprezinta onorariu expert contabil – expertiza extrajudiciara si a sumei de 124 lei reprezentand onorariu avocat pentru consultanta in formularea cererii de realizare a raportului de expertiza contabila extrajudiciara, parata solicita respingerea acestor cereri, deoarece nu sunt cheltuieli judiciare si nu exista nicio culpa a paratei in efectuarea cheltuielilor.
Parata a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
In dovedire, parata a depus inscrisuri in copie (file 40 – 44).
La termenul de judecata din data de 10.06.2013, a fost atasat dosarul nr._/212/2010.
La termenul de judecata din data de 10.06.2013, instanta a calificat exceptia puterii de lucru judecat invocata de parata prin intampinare ca fiind o aparare de fond.
La termenul de judecata din data de 09.09.2013, instanta a luat act de acordul verbal al reclamantilor privind renuntarea la capatul de cerere nr. 2 privind recuperarea sumelor incasate ca asigurare locuinta pentru polita de asigurare incheiata in numele reclamantilor de parata cu S.C. Allianz Tiriac Asigurari S.A., fara notificare din partea unitatii bancare si fara acordul nostru, conform conventiei de credit nr._/06.09.2007.
La termenul de judecata din data de 14.11.2013, parata a solicitat sa se formuleze precizari, in sensul daca se solicita si anularea comisionului de risc sau numai a comisionului de administrare, aratand ca sunt temeiuri de drept diferite, instanta stabilind in sarcina reclamantilor sa formuleze in scris acest precizari.
La data de 26.11.2013, reclamantii au depus la dosar precizarile solicitate, mentionand ca cererea are ca obiect si restituirea sumelor achitate de catre reclamanti cu titlu de comision de risc.
La termenul de judecata din data de 19.12.2013, parata a invocat tardivitatea completarii cererii de chemare in judecata cu privire la comisioane, respinsa ca neintemeiata de instanta prin Incheierea din data de 30.01.2013.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri, interogatoriul partilor si expertiza tehnica contabila.
Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
In fapt
Intre parti a fost semnat contractul de credit nr._/06.09.2007, prin care reclamantii au contractat un credit ipotecar cu plata in rate lunare.
La data de 04.05.2010, partile au semnat actul aditional nr. 1 (fila 84), cu privire la rata dobanzii curente.
Aprecierea instantei
Referitor la restituirea sumelor incasate fara temei legal – dobanda si anuitate
Prin procesul - verbal de contraventie . nr._/20.12.2010 intocmit de A.N.P.C. – C.J.P.C. Constanta, S.C. V. R. S.A. a fost sanctionata contraventional pentru ca a incalcat prevederile art. 35 alin. 1 lit. b si art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, fiind sanctionata cu amenda in cuantum total de_ lei ; in temeiul art. 88 al. 1 cu sanctiunea complementara a restituirii sumelor incasate fara temei legal catre client, precum si cu aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale in termen de 15 zile. Prin acelasi proces-verbal s-a constatat ca S.C. V. R. S.A. a incalcat dispozitiile art. 7 lit. c liniuta 2 din O.G. nr. 21/1992, fiind sanctionata cu amenda de_ lei, iar in temeiul art. 15 al. 4 din OG 21/1992, s-a dispus ca aceasta sa recalculeze modul de calcul al dobanzii lunare si al anuitatii, remediind diferentele din prezentul proces-verbal in termen de 30 zile calendaristice, recalcularea diferentelor urmand sa se faca prin adaugarea dobanzii din contract de 5,95% si apoi, actualizarea cu indicii anuali de inflatie si restituirea sumelor in contul curent al consumatorului.
Prin sentinta civila nr._/12.09.2011 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr._/212/2010 (fila 11), irevocabila prin decizia nr. 406/RCA/07.03.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta, instanta a admis in parte plangerea contraventionala, a anulat procesul-verbal de contraventie . nr._/20.12.2010 in ceea ce priveste savarsirea contraventiilor prevazute de art. 36 si art. 35 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010 si sanctionate conform art. 86 alin. 2 si art. 88 alin. 1 lit. b si c din OUG 50/2010, exonerand parata – petenta de la plata amenzilor contraventionale in cuantum total de_ lei si de executarea sanctiunilor complementare privind restituirea sumelor incasate fara temei legal si aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale, sanctiuni ce au fost aplicate ca urmare a savarsirii contraventiilor prevazute de art. 36 si art. 35 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010, respectiv a mentinut celelalte dispozitii ale procesului-verbal de contraventie contestat. Prin aceeasi sentinta, a fost respinsa ca inadmisibila cererea de interventie voluntara accesorie formulata de reclamanti.
In hotararea judecatoreasca susmentionata s-a retinut ca „petentul (n.n. V.) calculeaza rata dobanzii si a anuitatii prin raportare la numarul efectiv de zile dintre scadente si la un numar de 360 zile calendaristice, ceea ce duce la incasarea de catre petent a unei dobanzi mai mari in mod nedatorat”; in consecinta, serviciul prestat catre clientii M. C. si M. V. afecteaza interesele economice acestora, parata incalcand dispozitiile art. 7 lit. c) liniuta 2 din O.G. nr. 21/1992.
In motivarea respingerii ca inadmisibila a cererii de interventie voluntara a reclamantilor, instanta a retinut ca acestia au la dispozitie calea dreptului comun pentru valorificarea eventualelor pretentii la despagubiri conform art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 („daca nu exista tarif de evaluare a pagubei, persoana vatamata isi va putea valorifica pretentiile potrivit dreptului comun”).
La data de 07.06.2010, conform extrasului de cont din data de 08.06.2010 (fila 86), parata a rambursat reclamantilor suma de 26,25 lei, reprezentand comision de risc si suma de 7.542,97 lei, reprezentand dobanda.
Potrivit Conditiilor generale ale conventiei de credit, anuitatea reprezinta suma datorata lunar de imprumutat, fiind compusa din partea rambursata efectiv din suma datorata si dobanda curenta.
Prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, s-a calculat o diferenta ramasa de restituit de catre banca in cuantum de 332,24 lei, diferenta care priveste atat dobanda curenta, cat si anuitatea.
Diferenta de anuitate este determinata de diferenta de dobanda curenta, deci nu este vorba despre doua sume diferite, ci despre o singura suma, concluzie care se desprinde din formula de calcul mentionata in raportul de expertiza: (suma principala x rata dobanzii curente/12)/[1-1/(1+rata dobanzii curente/12)360].
In consecinta, suma ce a ramas de restituit reclamantilor, atat ca diferenta de dobanda curenta, cat si ca diferenta de anuitate, este de 332,24 lei.
F. de dispozitiile art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 care trimit la dispozitiile de drept comun pentru eventuale pretentii privind prejudiciul cauzat prin inserarea unei clauze contrara dispozitiilor O.G. nr. 21/1992, instanta trebuie sa analizeze daca situatia de fapt corespunde temeiului de drept invocat de reclamanti.
Instanta retine ca reclamantii au invocat ca temei de drept dispozitiile art. 969 C.civ., art. 7 lit. c) liniuta 2 din O.G. nr. 21/1992.
Potrivit art. 969 C.civ. 1864, conventiile au putere de lege intre partile contractante.
Potrivit art. 7 lit. c) liniuta 2 din O.G. nr. 21/1992, operatorii economici sunt obligati sa presteze numai servicii care nu afecteaza viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora.
Avand in vedere ca, prin sentinta civila nr._/12.09.2011 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr._/212/2010, s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca fapta paratei constand in calculul eronat al dobanzii curente reprezinta o fapta ilicita, in speta de fata instanta este obligata sa tina cont de aceasta concluzie.
In consecinta, temeiul de drept aplicabil in cauza nu este art. 969 C.civ., asa cum au mentionat reclamantii, ci dispozitiile art. 998 – 999 C.civ. („orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, omul fiind raspunzator nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si pe acela cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.”).
Prin urmare, nu este vorba despre angajarea raspunderii contractuale a paratei pentru neindeplinirea unei obligatii contractuale, raspunderea acesteia fiind una delictuala.
Ambele raspunderi sunt forme ale raspunderii civile, avand la baza ideea repararii unui prejudiciu patrimonial produs prin fapta ilicita si culpabila a unei persoane. Intre cele doua forme forme exista insa cateva deosebiri care au relevanta asupra consecintelor juridice pe care le produc. Deosebirea care vizeaza si situatia de fata este aceea privind obligatia incalcata si prin care s-a adus atingere dreptului subiectiv.
In cazul raspunderii delictuale, obligatia incalcata este o obligatie legala, cu caracter general, ce revine unui subiect nedeterminat – obligatia de a nu vatama drepturile altuia printr-o conduita ilicita, iar in cazul raspunderii contractuale, obligatia incalcata este o obligatie concreta, stabilita prin contract, expresie a acordului de vointa a doua sau mai multe parti determinate – persoana(ele) vatamata(e) si persoana(ele) care si-a(u) incalcat obligatia.
Prin urmare, sfera de aplicabilitate a raspunderii delictuale este mult mai larga decat aceea a raspunderii contractuale, de unde rezulta si caracterul acesteia de drept comun in materia raspunderii civile, raspunderea contractuala avand caracter special.
La formularea unei actiuni in justitie, reclamantul are obligatia de a arata motivele de drept pe care se intemeiaza cererea, stabilind astfel limitele investirii instantei, care este tinuta sa se pronunte numai cu privire la obiectul cererii deduse judecatii, potrivit art. 112 pct. 4 C.proc.civ. coroborat cu art. 129 alin. 6 C.proc.civ..
Avand in vedere argumentele expuse anterior si constatand ca reclamanta nu a invocat drept temei al actiunii raspunderea delictuala, instanta va respinge ca neintemeiata cererea.
Referitor la recuperarea sumelor incasate cu titlu de comision, perceput de unitatea bancara si neprevazut in conventie, de la data aplicarii acestuia pana in prezent, in procent de 0.125% aplicat la soldul creditului in fiecare luna la data scadentei, aproximativ 300 lei/luna, suma ce scade nesemnifiativ lunar (max. 0.50 lei)
Prin sentinta civila nr._/12.09.2011 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr._/212/2010 (fila 11), irevocabila prin decizia nr. 406/RCA/07.03.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta, instanta a admis in parte plangerea contraventionala, a anulat procesul-verbal de contraventie . nr._/20.12.2010 in ceea ce priveste savarsirea contraventiilor prevazute de art. 36 si art. 35 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010 si sanctionate conform art. 86 alin. 2 si art. 88 alin. 1 lit. b si c din OUG 50/2010.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut in considerente ca dispozitiile O.U.G. nr. 50/2010 nu sunt aplicabile conventiei de credit incheiate de parti: ˝ In ceea ce priveste contractul considerat neconform si in legatura cu care s-ar fi incalcat obligatiile stabilite de dispozitiile mai sus amintite, instanta retine ca la analiza conformitatii conduitei petentului a fost avut in vedere un contract de credit incheiat anterior datei de 20.06.2010, cand in temeiul art. 94 din OUG 50/2010, aceasta ordonanta a intrat in vigoare. Astfel, in cazul clientilor M. C. si M. V. contractul de credit a fost incheiat la data de 06.09.2007.
Prin Legea 288/2010, OUG 50/2010 a fost aprobata cu modificari, art. 95 din OUG 50/2010 aprobata si modificata statuand ca prevederile prezentei ordonante de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, cu exceptia dispozitiilor art. 37 ind. 1, ale art. 66-69 si, in ceea ce priveste contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, ale art. 50-55, ale art. 56 al. 2, ale art. 57 al. 1 si 2, precum si ale art. 66-71.˝
Prin urmare, asa cum instanta a precizat anterior si cu privire la primele doua capete de cerere, aceasta hotarare irevocabila se bucura de putere de lucru judecat, conform art. 377 alin. (2) pct.1 C.proc.civ. cu referire la art. 1200 pct. 4 si art. 1202 alin.(2) C.civ., asa incat solutia data de instanta se impune in prezenta cauza, fara posibilitatea de a mai fi contrazisa.
„Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifesta ca prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti, venind sa demonstreze modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care nu prezinta tripla identitate cu primul, dar care are legatura cu aspectul litigios dezlegat anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a puterii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor judecatoresti. Prezumtia nu opreste judecata celui de-al doilea proces, ci doar usureaza sarcina probatiunii, aducand in fata instantei constatari ale unor raporturi juridice facute cu ocazia judecatii anterioare si care nu pot fi ignorate. Cum potrivit art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., in relatia dintre parti, prezumtia lucrului judecat are caracter absolut, inseamna ca ceea ce s-a dezlegat jurisdictional . va fi opus partilor din acel litigiu si succesorilor lor in drepturi, fara posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, ., care are legatura cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja solutionat.” (I.C.C.J. Sectia I civila, decizia nr. 3028 din 4 mai 2012)
Prin urmare, reclamantii nu mai pot sa formuleze o actiune cu privire la aceleasi aspect – in cazul de fata incidenta dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2010 - intrucat prezumtia de lucru judecat are caracter absolut fata de parti, iar in eventualitatea stabilirii unei solutii contrare s-ar incalca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a sentintei civile irevocabile.
. au avut calitatea de parti in procesul ce solutionat prin pronuntarea sentintei respective, insa aceasta produce efecte si in ceea ce ii priveste pe acestia, deoarece trebuie avut in vedere faptul ca s-a analizat acelasi contract de credit.
In acelasi timp, reclamantii afirma ca acest comision nu este prevazut in conventie, ceea ce inseamna ca, in realitate, se solicita constatarea inexistentei dreptului paratei de a primi contravaloarea acestui comision, capat de cerere cu care reclamantii nu au investit instanta. Acestia nu au investit instanta nici cu o actiune in constatarea caracterului abuziv al celor doua comisioane, printr-un capat de cerere de sine statator, pentru ca instanta sa aiba dreptul sa analizeze existenta fiecaruia dintre cele doua comisioane prin raportare la normele legale in materia dreptului consumatorilor.
Restituirea sumelor platite cu titlu de comision nu poate fi dispusa decat daca dreptul in baza caruia acestea au fost solicitate de catre banca nu este nascut sau este stins din cauze existente la momentull incheierii actului juridic sau aparute ulterior acestui moment.
De asemenea, temeiul de drept pentru restituirea acestor sume putea fi imbogatire fara justa cauza sau principiul efectelor nulitatii actului juridic „restitutio in integrum”.
In baza considerentelor expuse anterior, fata de limitele investirii sale, instanta va respinge ca neintemeiat si acest capat de cerere.
Referitor la plata daunelor morale
Instanta retine ca reclamantii sustine ca dreptul de a cere despagubiri morale s-a nascut din fapta paratei de a cauza acestora un disconfort financiar, respectiv de a avea o atitudine discriminatorie, situatii circumscrise in final notiunii de „nerespectare a conditiilor contractuale”.
Daunele morale reprezinta repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea ilicita a unui drept subiectiv personal nepatrimonial sau a unor interese de aceeasi natura.
Analizand lucrarile din dosar si luand in considerare solutia ce urmeaza a fi pronuntata cu privire la primele trei capete de cerere, instanta concluzioneaza ca aceasta cerere este neintemeiata. Instanta a avut in vedere ca reclamantii nu au indicat temeiul de drept, nu au aratat care este dreptul personal nepatrimonial lezat, nu au precizat legatura de cauzalitate si nu au probat existenta prejudiciului.
Referitor la celelalte capete de cerere, acestea urmeaza a fi respinse ca neintemeiate, raportat la aprecierea instantei in ceea ce priveste capetele de cerere anterioare, dreptul de a solicita aceste cheltuieli fundamentandu-se pe culpa procesuala a paratei rezultand din admiterea actiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neintemeiata cererea, formulata de reclamantii M. C., și M. V. cu domiciliul in CONSTANTA, ., .. 10, J. C. în contradictoriu cu pârât V. R. SA cu sediul in sector 2, București, ., ...
Obliga reclamantii la plata catre parata a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1116 lei, reprezentand onorariu de avocat.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la data comunicarii.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 13.03.2014.
P., GREFIER,
R. M. D. R. GALIU
Red. jud. R.M.D./5ex/10 Iunie 2014
Gref. R..G./11.06.2014/emis 3 comunicari .
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 287/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 11/2014.... → |
|---|
