Plângere contravenţională. Sentința nr. 1269/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1269/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 20717/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1269
Ședința din data de 04.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : N.-Ș. C. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol, pronunțarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul A. G., cu domiciliul C., ., nr. 5, jud. C., în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.02.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.08.2013, sub nr._, petentul A. G. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.07.2013 încheiat de către intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI CONSTANTA, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt, a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina sa, în mod nelegal, că la data de 25.07.2013 a fost sancționat în mod nelegal, reținându-se în sarcina sa că ar fi oprit autoturismul cu care transporta clientul în zona indicatorului ”oprire interzisă”, în condițiile în care acesta, la cererea clientului, a oprit autoturismul la o distanță de cel puțin 150 m liniari de indicatorul respectiv, în fața Restaurantului Cazino.
În drept, petentul nu a indicat nicio dispoziție legală.
În probațiune, a depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f.3) și carte de identitate (f. 4)
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CONSTANTA a formulat întâmpinare (f. 11), depusă la data de 02.12.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că petentul A. G. a fost sancționat întrucât, la data de 25.07.2013, în calitate de conducător auto al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, a oprit pe . zona de acțiune a indicatorului ”Oprire Interzisă”, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 8 din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
De asemenea, intimatul a menționat faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate elementele obligatorii inclusiv descrierea faptei contravenționale.
Intimatul a mai indicat și faptul că, procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate, potrivit art. 270 alin. 1 C.pr.civ.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, din O.U.G. 195/2002, H.G. 1391/2006, art. 411 alin. 1 C.pr.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus înscrisurile aflate la dosar la filele 12-13: raportul agentului constatator și transcrierea mecanică a procesului-verbal.
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.07.2013, petentul A. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 160 lei și 2 puncte de penalizare, reținându-se că la data menționată, ora 14:10, în calitatea de conducător auto al autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, a oprit voluntar în zona de acțiunea a indicatorului ”Oprire interzisă”. A. constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 142 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 8 din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, de a opri în mod voluntar autoturismul în zona de acțiune a indicatorului ”Oprire interzisă”, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 142 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 8 din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 160 lei și două puncte penalizare este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._/25.07.2013 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul A. G., cu domiciliul C., ., nr. 5, jud. C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/25.07.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 07.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
N.-Ș. C. M. D. M.
Red.jud. N.Ș.C.M./28.02.2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2740/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3198/2014. Judecătoria... → |
|---|
