Anulare act. Sentința nr. 06/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 10425/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 06 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect anulare act – constatarea nulității absolute parțiale a clauzei – obligație de a face, acțiune formulată de reclamantul L. A. V. (CNP_) cu domiciliul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S. NAȚIONAL ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE (C._) CU SEDIUL ÎN C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 22.09.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 06.10.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.04.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul L. A. V. a chemat în judecată pe pârâtul S. NAȚIONAL ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse la art.7 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Biroului Sindical Județean în măsura în care este interzisă candidatura unui membru care a candidat din partea unui partid politic pentru o funcție publică, precum și obligarea Consiliului de Conducere al pârâtei să valideze mandatul reclamantului în Biroul Sindical Județean B., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii se arată că la data de 10.07.2013 a avut loc Adunarea Generală a membrilor de sindicat din Biroul Sindical Județean B. din cadrul Sindicatului Național îmbunătățiri Funciare, având ca punct pe ordinea de zi și alegeri de sindicat, la care reclamantul a candidat la funcția de președinte al Biroului Sindical Județean B. și a fost declarat ales, iar potrivit art.35 din Statutul Sindicatului Național îmbunătățiri Funciare Consiliul de Conducere, validează mandatele Birourilor sindicale județene.
De arată în continuare că după ce reclamantul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Biroului sindical județean B., i s-a impus formularea unei declarații care să „cuprindă în mod explicit că nu face parte din conducerea unui partid politic și nu a candidat din partea unui partid politic pentru o funcție publică", această solicitare a pârâtului se întemeiază pe prevederea cuprinsă în art. 7 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Biroului Sindical Județean.
În acest sens reclamantul a întocmit o declarație în care a arătat că nu a făcut parte și nu face parte din structurile de conducere ale nici unui partid politic, menționând că la alegerile locale din 10 iunie 2012 a candidat pentru funcția de consilier local în Consiliul local B. din partea unui partid politic, însă nu a fost ales. Această declarație a fost transmisă pârâtului care a întocmit adresa nr. 122/21.03.2004 în care precizează că nu s-a validat alegerea reclamantului în funcția de președinte al Biroului Sindical Județean B. pentru că se opun prevederile art. 7 din Regulament, anterior amintite.
Susține reclamantul că a arătat în declarația sa că întrunește toate condițiile cerute de lege - art. 8 din Legea 62/2011 – și că dispozițiile regulamentare care sunt în conflict cu legea nu pot produce consecințe juridice, iar ca urmare a nevalidării mandatului reclamantului, pârâtul a convocat noi alegeri pentru data de 16.04.2014, criticând pe calea prezentei în discuție, legalitatea clauzei cuprinse la art.7 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Biroului Sindical Județean privind interdicția regulamentară de a participa și a fi ales în organele de conducere ale liderului sindical județean pentru unii membri de sindicat care au candidat în trecut pentru o funcție publică din partea unui partid politic care este în opinia sa nelegală.
Susține reclamantul că potrivit art.8 din Legea 62/2011 pot fi aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale persoane care au capacitate de exercițiu deplină și nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Altfel spus, capacitatea de folosință a persoanelor în cazul de mai sus, este limitată de lege printr-un text special care este de strictă interpretare și aplicare, iar art. 29 cod civil precizează că „nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de legă".
Rezultă astfel că textul de mai sus îngrădește în mod expres capacitatea de folosință, în materia alegerii organelor de conducere ale organizațiilor sindicale, pentru persoanele care nu au capacitate de exercițiu deplină și pentru persoanele care execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, și, fiind un text de excepție, el este de strictă interpretare și aplicare, astfel că nici o altă îngrădire convențională nu poate fi admisă. Regulamentul care instituie interdicția pentru persoanele care au candidat din partea unui partid politic la o funcție publică este rodul unor voințe particulare. El se supune definiției articolului 1166 Cod civil: „contractul este acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic".
Susține reclamantul că acest regulament (contract) se supune și dispozițiilor art. 1169 Cod civil în sensul că el trebuie să respecte limitele impuse de lege, și dispozițiilor art. 7 din Legea 62/2011 în sensul că elaborarea reglementărilor proprii organizațiilor sindicale trebuie să se facă cu respectarea legii, clauza atacată fiind nulă pentru că este în conflict cu art. 8 din Legea 62/2011, această nulitate este absolută pentru că prin clauza prev. la art.7 din Regulament se aduce atingere capacității de folosință a persoanei fizice, capacitate de folosință care este reglementată de norme imperative.
În ceea ce privește petitul 2 având în vedere că pârâtul nu-și îndeplinește, fără nici o justificare, obligația de a valida mandatul reclamantului, solicită instanței să-l oblige la validare.
În drept, au fost invocate prev. art. art. 7, 8 din Legea 62/2011 și art. 29, 1264 și 1164 Cod civil.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul constând în: regulamentul și statutul sindicatului, proces-verbal de consemnare a rezultatelor alegerilor, declarația reclamantului și refuzul pârâtului de validare a reclamantului.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 200 lei.
La data de 08 mai 2014 în conformitate cu disp.art.201 alin.1 NCPC pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
În apărare arată în esență pârâtul că S. Național îmbunătățiri Funciare (S.N.I.F.) este o organizație sindicală care a dobândit personalitate juridică prin sentința nr._/16.06.2011 pronunțată în dosarul nr._/212/2011 de Judecătoria C.. S. are constituit la nivelul fiecărui județ Birouri sindicale județene, inclusiv în județul B., iar la data de 10.07.2013 a avut loc Adunarea Generală a membrilor de sindicat din Biroul Județean B., având ca punct pe ordinea de zi alegerea Biroului Executiv Județean, la alegerile pentru funcția de președinte al Biroului Executiv Județean B. a candidat și a fost ales reclamantul.
În vederea exercitării atribuțiilor statutare i s-a solicitat domnului L. A. V. declarația pe propria răspundere reglementată de art.7. în urma corespondenței purtate cu reclamantul, i-a fost comunicată declarația pe propria răspundere a acestuia în care reclamantul declara că a participat la alegerile locale din 10 iunie 2012 pentru funcția de consilier local în Consiliul Local B. din partea unui partid politic, astfel că nefiind întrunite condițiile reglementate de art.7 din Regulament, reclamantul nu a fost validat pentru funcția de președinte al Biroului Executiv Sindical Județean B..
În drept au fost invocate prevederile art.2 art. 6, art. 7, art.8 din Legea 62/2011, prevederile art.9 din Constituția României, prevederile Convenției O.I.M. 87/1948, iar în baza art. 223 NCPC s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse de reclamant în susținerea cererii.
La data de 11 iunie 2014 în baza art.201 alin.2 NCPC reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând a fi respinse toate apărările formulate de pârât,întrucât prin clauza atacată s-a realizat o îngrădire nelegală a capacității de folosință a sa.
La termenul de judecată din data de 22.09.2014 în baza art.254 rap.la art.256 NCPC instanța a încuviințat la cererea părților și a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința nr._/16.06.2011 pronunțată în dosarul nr._/212/2011 de Judecătoria C. și încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată în data de 21 iulie2011 în același dosar, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare în baza art. 14 -19 din Legea 62/2011 s-a admis cererea formulată de S. N. DIN IMBUNATATIRI FUNCIARE cu sediul în C., ., județ C. și s-a dispus înscrierea organizației sindicale S. N. DIN IMBUNATATIRI FUNCIARE, în Registrul special.
Potrivit art.42 din Statut S. are constituit la nivelul fiecărui județ Birouri sindicale județene, inclusiv în județul B..
Reține instanța că la data de în judecată la data de 10.07.2013 a avut loc Adunarea Generală a membrilor de sindicat din Biroul Județean B., având ca punct pe ordinea de zi alegerea Biroului Executiv Județean. La alegerile pentru funcția de președinte al Biroului Executiv Județean B. a candidat și a fost ales domnul L. A. V., iar potrivit art. 35 din Statutul Sindicatului Național îmbunătățiri Funciare Consiliul de Conducere, validează mandatele Birourilor sindicale județene.
Potrivit art.7 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Biroului Sindical Județean în vederea exercitării atribuțiilor statutare i s-a solicitat reclamantului să completeze declarația pe propria răspundere reglementată de textul de lege menționat în care reclamantul declarat că a participat la alegerile locale din 10 iunie 2012 pentru funcția de consilier local în Consiliul Local B. din partea unui partid politic.
Astfel că având în vedere că nu au fost întrunite condițiile reglementate de art.7 din Regulament, reclamantul nu a fost validat pentru funcția de președinte al Biroului Executiv Sindical Județean Barșov, fiind convocate la nivel local noi alegeri inițial pentru data de 16.04.2014, alegeri care au fost amânate din motive obiective și au avut loc ulterior în data de 23.04.2014.
A susținut reclamantul prin cererea formulată că în declarația sa a arătat că întrunește toate condițiile cerute de lege, respectiv cele reglem. de disp.art.8 din Legea 62/2011, insă instanța urmează să respingă susținerile acestuia pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 8 din Legea nr.62/2011, Legea Dialogului Social: „ Pof fi alese în organele de conducere ale organizațiilor sindicale persoanele care au capacitate de exercițiu deplină și nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunii”.
Prin prevederile de mai sus legiuitorul a stabilit, o regulă generală aplicabilă tuturor candidaților la funcțiile de conducere ale organizațiilor sindicale, fiind reglementată interdicția general valabilă pentru toate organizațiile sindicale de a nu alege în organele de conducere persoane care nu au capacitate deplină de exercițiu si care execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau exercita o profesiune de natura celeia de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Conform prevederilor art.7 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Biroului Sindical Județean: „în cadrul Biroului Executiv Județean pot fi aleși doar membrii care provin din structurile unde este constituit Birou sindical, au achitat cotizația la zi și sunt membri de cel puțin 3 ani neîntrerupți (cu excepția Birourilor teritoriale nou înființate), în conformitate cu statutul Sindicatului Național. Odată cu candidatura, fiecare candidat va depune o declarație pe propria răspundere că nu face parte din conducerea unui partid politic și nu a candidat, din partea unui partid politic, pentru o funcție publică."
Prin declarația pe propria răspundere dată în conformitate cu disp.art.7. din Regulament (fila 30din dosar) acesta a declarat că a participat la alegerile locale din 10 iunie 2012 pentru funcția de consilier local în Consiliul Local B. din partea unui partid politic.
Instanța constată că în mod legal pârâtul a constatat că nu sunt întrunite condițiile reglementate de art.7 din Regulament, astfel că reclamantul nu a fost validat pentru funcția de președinte al Biroului Executiv Sindical Județean Barșov, fiind convocate la nivel local noi alegeri inițial pentru data de 16.04.2014, alegeri care au fost amânate din motive obiective și au avut loc ulterior în data de 23.04.2014.
Interdicția regulamentară de a participa și a fi ales în organele de conducere ale liderului sindical județean pentru unii membri de sindicat care au candidat în trecut pentru o funcție publică din partea unui partid politic este legală, art. Art. 8 din Legea 62/2011 prevede că pot fi aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale persoane care au capacitate de exercițiu deplină și nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Este real faptul că art. 29 Cod civil invocat de reclamant precizează că „nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de legă", însă instanța constată că dispozițiile art.7 din Regulament criticate pentru nelegalitate nu îngrădesc capacitatea de folosință, în materia alegerii organelor de conducere ale organizațiilor sindicale, pentru persoanele care nu au capacitate de exercițiu deplină și pentru persoanele care execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, însă prin clauza contestată nu s-a reglementat dreptul de a candida la funcția de conducere pentru persoanele care nu au capacitate deplina de exercițiu sau pentru persoanele care au săvârșit infracțiuni, ci au fost reglementate condiții suplimentare, față de cele strict reglementate de lege.
De asemenea, instanța constată că Legea nr.62/2011 a Dialogului Social nu cuprinde decât prevederi minimale referitoare la conținutul reglementărilor statutare.
Astfel, prin art. 6 se reglementează faptul că :„Statutele organizațiilor sindicale cuprind cel puțin următoarele prevederi cu privire la:
a) scopul constituirii, denumirea și sediul organizației sindicale;
b) modul în care se dobândește și încetează calitatea de membru al organizației sindicale;
c) drepturile și îndatoririle membrilor;
d) modul de stabilire și încasare a cotizației;
e)organele executive de conducere, denumirea acestora, modul de alegere și de revocare, durata mandatelor și atribuțiile lor;
f) condițiile și normele de deliberare pentru modificarea statutului și adoptare a hotărârilor;
g) mărimea și compunerea patrimoniului inițial;
h)divizarea, comasarea sau dizolvarea organizației sindicale, transmiterea ori, după caz lichidarea patrimoniului,"
Mențiunile enumerate de textul citat de avut în vedere la elaborarea statutului sunt minime, rămânând la aprecierea și inițiativa membrilor detalierea sau nuanțarea acestor dispoziții legale, înscrierea acțiunilor și măsurilor pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea scopului organizației sindicale, iar în aplicarea prevederilor acestui articol, S. Național îmbunătățiri Funciare a adoptat propriul statut și propriile regulamente care să reglementeze organizarea, funcționarea inclusiv alegerea liderilor locali. în acest sens, prin clauza contestată s-au reglementat condiții suplimentare față de cele strict reglementate de lege.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr.62/2011: „ Constituirea, organizarea, funcționare, reorganizarea și încetarea activității unei organizații sindicale se reglementează prin statut adoptat de membrii săi, cu respectarea prevederilor legale (...)"
Art. 7 din același act normativ stabilește în mod imperativ că: (1) Organizațiile sindicale au dreptul de a-si elabora reglementări proprii, de a-și alege liber reprezentanții, de a-și organiza gestiunea și activitatea și de a-și formula programe proprii de acțiune, cu respectarea legii (...)"
Or, raportat la cele de mai sus, instanța constată că art.7 din Regulament, precum și statutul SNIF respectă în totalitate prevederile art.8, nefiind cuprinse reglementări derogatorii de la regula general valabilă, raportat la aceste prevederi, fiecare organizație sindicală are dreptul prin regulamentele sale să stabilească reglementări proprii și implicit interdicții suplimentare, convenționale care corespund nevoilor membrilor săi, în vederea îndeplinirii scopului pentru care s-au constituit.
Potrivit art.9 din Constituția României "Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii".
În vederea exercitării unui drept constituțional, S. Național îmbunătățiri Funciare a adoptat conform voinței colective reguli proprii, care nu contravin prevederilor legale în vigoare.
Potrivit prevederilor art.2 alin.2 din Legea nr.62/2011: „ Organizațiile sindicale nu pot desfășura activități cu caracter politic." Ținând cont de aceste prevederi, voința colectivă a membrilor de sindicat a fost aceea ca persoanele alese în organele de conducere ale sindicatului, constituite la nivel local să nu fi candidat din partea partidelor politice la funcții publice. Astfel, membrii de sindicat și-au exprimat dorința de a nu exista imixtiuni din partea partidelor politice în activitatea sindicală.
Prin Rezoluția din 1952 a Conferinței Internaționale a Muncii s-au enunțat principiile privind relațiile între organizațiile salariaților, guverne și partidele politice. Rezoluția dispune că este indispensabil de a se păstra independența mișcării sindicale pentru ca aceasta să-și poată îndeplini misiunea sa economică și sociale, indiferent de schimbările politice[1]
Prin reglementarea acestei interdicții nu s-a realizat o îngrădire a capacității de folosință, așa cum susține reclamantul, ci s-a realizat exercitarea unui drept constituțional, respectiv acela de a reglementa propriile condiții în vederea exercitării unei funcții de conducere la nivel local, sens în care instanța constată că art.7 din Regulament a cărui nulitate absolută se solicită, nu reprezintă actul de voință a unei singure persoane, ci reprezintă un act de voință colectiv care corespunde dorințelor si solicitărilor membrilor de sindicat, în vederea îndeplinirii scopului pentru care a fost constituit, în aceste condiții fiind greșită asimilarea reglementărilor proprii cu un contract, așa cum acesta este definit de art.1166 din Codul Civil.
Clauza contestată de reclamant pe calea prezentei reprezintă o clauză statutară reglementată în mod expres prin Legea 62/2011, sediul materiei în ceea ce privește organizațiile sindicale. Statutul și regulamentele organizației sindicale reprezintă actele de bază care dau naștere unui sindicat și reprezintă cadrul normativ după care organizația respectivă se conduce și își desfășoară activitatea, astfel că nefiind vorba de un contract, instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1246 si următoarele din Codul Civil.
Singurul articol care reglementează nulitatea clauzelor statutare este art.6 alin.2 din Legea 62/2011 astfel: „Clauzele statutare contrare legilor sunt nule de drept". Or, raportat la faptul că legea reglementează doar clauzele minimale pe care trebuie să le conțină un statut și că nu există un act normativ care să interzică stabilirea de condiții suplimentare la accederea la o funcție de conducere, clauza colectivă întrunește condițiile de legalitate reglementate de lege.
Statutul și regulamentele proprii, și implicit clauza contestată, reprezintă exercitarea libertății sindicale, așa cum aceasta este reglementată de actele normative interne, precum și de dispozițiile dreptului internațional al muncii.
Referitor la libertatea sindicală, instanța reține că Organizația Internațională a Muncii a adoptat un număr important de convenții ce au ca obiect de reglementare drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Printre convențiile denumite „ esențiale" se înscrie și cea care privește libertatea sindicală - Convenția nr. 87/1948.
Prin Convenția OIM nr.87/1948 privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical, se statuează ca principiu fundamental, dreptul exercitat al lucrătorilor, dar și al celor care angajează de a se organiza pentru promovarea și apărarea propriilor interese. Organizațiile celor două părți, fără nici o diferențiere, au dreptul de a-și elabora propriile statute sau regulamente, de a-și alege liber proprii reprezentanți, de a-și organiza propria activitate, inclusiv cea de gestiune și de a-și formula propriul lor program de acțiune.[2]
În acest sens art.3 din Convenția OIM nr.87/1948 prevede: „(1)Organizațiile lucrătorilor și ale celor ce angajează au dreptul de a elabora statutele lor și regulamentele administrative, să aleagă în mod liber reprezentanții lor, să organizeze gestiunea și activitatea lor, să formuleze programele de acțiune. (2) Autoritățile publice trebuie să se abțină de la orice intervenție de natură să limiteze acest drept sau să împiedice exercițiul legal."
Prin urmare libertatea sindicală este un drept fundamental, care include dreptul organizațiilor sindicale de a-și elabora liber propriile reglementări care să corespundă voinței colective a membrilor, drept care nu poate fi îngrădit.
Convenția nr.87/1948 cuprinde și reglementări în planul restricțiilor impuse autorităților în privința intervențiilor de natură să limiteze drepturile sindicale sau să împiedice exercițiul lor legal. Astfel, se prevede că aplicarea legii naționale a oricărui stat nu va putea fi făcută într-un mod care să aducă atingere garanțiilor reglementate de această convenție.[3] Or, Convenția reglementează ca drept fundamental al organizațiilor sindicale dreptul de a-și elabora propriile statute și regulamente prin care să stabilească condiții suplimentare, drept care nu poate fi încălcat, iar potrivit alin.2 din art.8 din Legea 62/2011 „Legislația națională nu va atinge și nici nu va fi aplicată de o manieră care să aducă atingere garanțiilor prevăzute de prezenta Convenție.""
Prin urmare, clauza din Regulament contestată este expresia exercitării dreptului sindical de a-și elabora propriile reglementări, inclusiv de a aproba interdicții suplimentare care corespund scopului organizației sindicale, drept garantat de legislația națională și internațională aplicabilă și care pe cale de consecință nu poate fi îngrădit.
Clauza contestată respectă în totalitate legislația aplicabilă și nu reprezintă încălcarea prevederilor art.8 din Legea 62/2011. Această clauză nu este lovită de nulitate absolută parțială și nu îi sunt opozabile prevederile din Codul Civil referitoare la nulitatea contractelor.
Raportat la faptul legea sindicatelor prevede doar clauzele minimale la care reglementările proprii organizațiilor sindicale trebuie să facă referire, precum și la faptul că legislația aplicabilă (națională și internațională) nu reglementează interdicția în sarcina unei organizații sindicale de a nu cuprinde în propriile reglementări, interdicții/condiții suplimentare referitoare la dobândirea calității de reprezentant ales în organele executive de conducere, ci dimpotrivă reglementează în mod expres dreptul organizațiilor sindicale de a-și adopta propriile reglementări, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile constatării nulității absolute parțiale a clauzei prev. de art.7 din Regulament contestate, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată sub aspectul primului petit, iar cu privire la capătul doi de cerere având în vedere că soluția acestuia depinde exclusiv de soluția dată în soluționarea primului petit instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. A. V. (CNP_) cu domiciliul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S. NAȚIONAL ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE (C._) CU SEDIUL ÎN C., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată, astăzi, 06.10.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./18.11.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/18.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5804/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4338/2014. Judecătoria... → |
|---|
