Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8591/2014. Judecătoria CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședință se prezintă pentru societatea reclamantă consilier juridic D.-C. E.-V. cf.delegației depuse la dosar, lipsă pârâtul.

Prezenta cerere s-a timbrat cu taxă timbru în cuantum de 50 lei cf.chitanței nr._ din 14.05.2014.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită cf.art.155 și următoarele cod procedură civilă.

Reprezentanta societății reclamante depune la dosar delegație de reprezentare.

Având în vedere că este primul termen de judecată când părțile sunt legal citate, instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.

Reprezentanta societății reclamante precizează că Judecătoria C. este competentă a soluționa prezentul litigiu.

Instanța în temeiul art.131 al.1 Cod procedură civilă verificând din oficiu, constată că este competentă general, material și teritorial a soluționa litigiul, având în vedere și dispozițiile art.1027 raportat la art.94 pct.1 lit.j și art.107 al.1 Cod procedură civilă.

Instanța în conformitate cu disp. art. 238 Cod procedură civilă pune în discuție estimarea duratei procesului.

Reprezentanta societății reclamante estimează durata soluționării cauzei ca fiind 30 de zile.

In conformitate cu disp. art. 238 Cod procedură civilă, instanța apreciază durata cercetării judecății cauzei ca fiind de o lună și acordă cuvântul asupra probatoriului.

Reprezentanta societății reclamante solicită proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul art.258 raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile pentru societatea reclamanta, ca fiind ca fiind admisibile și concludente în soluționarea cauzei.

Reprezentanta societății reclamante învederează că nu are alte cereri și probe de formulat.

Instanța în conformitate cu disp. art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile pe fondul cauzei.

Reprezentanta societății reclamante solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii formulate de societatea reclamantă.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de20.05.2014, sub nr._, reclamanta S.C. R. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul D. G., solicitând instanței, pe calea procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, obligarea acestuia la plata sumei de 186,31 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă, canalizare, apă meteo aferent perioadei noiembrie 2013-ianuarie 2014, a sumei de 7,01 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturilor și până la data introducerii acțiunii, precum și la plata penalităților de întârziere în continuare, până la achitarea debitului, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat în esență că, în baza contractului nr. 96/15.11.2011 și a convenției de facturare individuală nr. 5599/03.06.2013 anexă la contract, a furnizat pârâtului servicii de apă și canalizare, emițând facturile fiscale anexate la cererea de chemare în judecată. A susținut că pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea facturilor în termen de 15 zile de la data emiterii acestora.

Reclamanta a alegat că pârâtul nu a mai achitat facturile începând cu luna noiembrie 2013, figurând cu un debit restant de 186,31 lei pentru perioada noiembrie 2013-ianuarie 2014.

Cu privire la penalitățile de întârziere, reclamanta a învederat că acestea sunt prevăzute de art. 31 alin. 7 din Legea nr. 241/2006, precum și în art. 19 din convenția încheiată cu pârâtul.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1035-2032 NCPC, Legea nr. 241/1996, art. 1350, 1270, 1272, 1516, 1523 Cod civil.

Reclamanta a anexat copii de pe urătoarele înscrisuri: referat direcția juridică, factura fiscală nr. EJX 78 03.03.2014, notificare, facturile fiscale nr._/29.11.2013,_/31.12.2013,_/31.01.2014, convenție de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr. 96/15.11.2011 încheiat cu Asociația de proprietari nr. 15 Est, contract nr. 96/15.11.2011, cerere/declarație, act adițional nr. 51 la contractul nr. 96/15.11.2011, contract de prestări servicii de intermediere nr. 51/28.05.2013, tabel nominal, borderou, certificat constatator ONRC.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În analiza cererii formulate de reclamanta R. S.A. instanța va verifica inițial îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ce rezultă din dispozițiile art. 1025 C.proc.civ. potrivit cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, cu excepția litigiilor în materie fiscală, vamală sau administrativă, privind răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Având în vedere că reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 186,31 lei și că prezentul litigiu nu face parte din categoriile enumerate mai sus cu titlu de excepție, instanța reține că procedura cererilor de valoare redusă este aplicabilă în speță și prin urmare cererea formulată pe calea acestei proceduri este admisibilă.

Raportat la data încheierii contractului dintre părți – 15.11.2011 -și la data emiterii facturilor pe care reclamanta își întemeiază pretențiile și având in vedere dispozițiile art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, instanța reține că legea aplicabilă pe fond in prezenta cauză este reprezentată de dispozițiile Noului Cod civil.

În fapt, între reclamantă și Asociația de proprietari 16 EST s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 96/15.11.2011, prin care reclamanta s-a obligat să, furnizeze/presteze serviciul de alimentare cu apă potabilă și de canalizare, iar Asociația de proprietari, la rândul său, obligându-se să achite contravaloarea facturilor în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturilor.

La data de 03.06.2013 între reclamantă, Asociația de Proprietari 16 EST și pârâtul D. G. s-a încheiat convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare anexă la contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 96/15.11.2011, prin care reclamanta s-a obligat să factureze individual consumul de apă al pârâtului, acesta obligându-se să achite contravaloarea facturilor emise.

În baza contractului și a convenției de facturare individuală, pentru perioada noiembrie 2013-ianuarie 2014 reclamanta a emis facturile fiscale nr._/29.11.2013,_/31.12.2013,_/31.01.2014, în valoare de 186, 31 lei.

În drept, potrivit disp. art. 1270 alin. 1 C.Civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Astfel, instanța constată că existența raportului juridic obligațional dintre cele două părți este dovedit prin contractul de furnizare nr. 96/15.11.2011, prin convenția de facturare individuală și prin facturile fiscale emise în baza acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 3 teza a II-a, din Legea nr. 51/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, ’’utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură’’.

Instanța mai reține că, în cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația să dovedească existența obligației, debitorul având obligația de a dovedi stingerea obligației prin plată sau prin altă modalitate, în caz contrar operând o prezumție de vinovăție a acestuia în neexecutarea obligației.

În cauza de față, reclamanta a făcut dovada existenței creanței pe care o are împotriva pârâtului, prin contractul și facturile depuse, pârâtul necontestând creanța și nefăcând dovada stingerii obligației prin plată sau prin altă modalitate.

Prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, motiv pentru care va admite primul capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 186,31 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă, canalizare, perioadei noiembrie 2013-ianuarie 2014.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că acestea își au temeiul în art. 19 din convenția de facturare individuală, potrivit căruia, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:

a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;

b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;

c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.

Instanța reține că aceste dispoziții contractuale reprezintă o veritabilă clauză penală în sensul art. 1538 Cod civil, prin care părțile au prevăzut cu anticipație prejudiciul suferit de creditoare ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată a contravalorii serviciilor furnizate.

Instanța mai are în vedere și disp. art. 1535 alin. 1 cod civil, în conformitate cu care, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul ar dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Pentru aceste considerente, instanța îl va obliga pe pârât să plătească reclamantei și penalități de întârziere aferente debitului de 186,31 lei, egale cu cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării efective a debitului, fără ca valoarea totală a penalităților să depășească cuantumul debitului.

În considerarea culpei procesuale a pârâtului în declanșarea litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod procedură civilă, admițând acțiunea, instanța va obliga pârâtul și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces și probate conform art. 249 Cod procedură civilă, respectiv suma de 50 lei reprezentând taxă judicară de timbru achitată cu chitanța .. CT XWM_ PJ/14.05.2014 (fila 4).

Instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 30 lei cu titlu de taxă notificare, având în vedere că aceasta nu reprezintă o cheltuială de judecată necesară prezentului litigiu, fiind făcută anterior declanșării litigiului, fără să constituie o condiție prealabilă obligatorie a fin îndeplinită anterior sesizării instanței de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. R. S.A., cu sediul în Localitatea C., . -24, județ C., având CUI RO_, C._ și nr.de înmatriculare în registrul comerțului J_ în contradictoriu cu pârâtul D. G., domiciliat în Localitatea Năvodari, . Est, ., județ C. identificat cu CNP_.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 186,31 lei, reprezentând contravaloare apă/canal pentru perioada noiembrie 2013-ianuarie 2014.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a penalităților de întârziere aferente debitului de 186,31 lei, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului, fără ca valoarea totală a penalităților să poată depăși cuantumul debitului.

Admite în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru. Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 30 lei cu titlu de taxă notificare.

Executorie de drept.

Cu apel în termen de 30 de la comunicare care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul C..

Pronunțată în ședință publică, azi 20.08.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D.-A. S. L. D.

Red.jud. D.A.S/03.10.2014

Dact.D.L./ex.4/