Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1095/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1095/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 32279/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1095/2014
Ședința din data de 04.02.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe reclamant R. M. și pe pârât V. R. N., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala daune morale.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 28.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.02.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.12.2012 sub număr de dosar_, reclamantul R. M. a chemat in judecată pârâtul V. R. N., solicitând instanței obligarea acestuia la plata unor daune morale în valoare minimală de 100.000 lei, pentru insultele, calomniile cu amenințări grave săvârșite de pârât la datele de 30 martie, 24 iulie, 26 septembrie și 22 noiembrie 2012 și telefonic, obligarea pârâtului la scuze publice pentru aceste fapte într-un ziar local.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că au fost vecini, în mod temporar, ambii cumpărând în anul 2010 câte o garsonieră pentru fiicele lor pe . . și respectiv nr. 2.
Reclamantul a arătat că pârâtul i-a spart ambele camere, depozitând materiale/scule și cazând echipa de renovare în 2010-2011, consumând sute de kw pentru încălzire/lucru, fără plată, și pentru că a refuzat să îi cumpere locuința, pârâtul a început să-l insulte, ca să îl intimideze și să îl acuze că din cauza sa nu poate să vândă apartamentul.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul din răzbunare i-a distrus instalația electrică de apă-canal și electrică ce trecea pe la el, pe 30 martie 2012 a intrat peste el, intrând forțat prin balcon, l-a înjurat și jignit vulgar, calomniat și amenințat grav. Întrucât reclamantul a ieșit afară pentru a se proteja, pârâtul a continuat denigrările de la balcon, alertând lumea de pe stradă.
Reclamantul arată de asemenea că în data de 24 iulie 2012 pârâtul a revenit, a intrat cu fostele chei pe hol și a repetat circul și amenințările, iar pe 26 septembrie 2012, s-au întâlnit la Judecătorie, unde pârâtul avea termen cu un vecin, și-a făcut circul cu reclamantul, l-a dezonorat, și apoi a venit și acasă la el, continuând insultele și calomniile vulgare, forțând ușa.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 58, 71-74, 998-999, 1349, 1381, 1385-1386 C.civ.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, testimonială și interogatoriul pârâtului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că nu l-a deranjat cu nimic pe reclamant, ci din contră l-a ajutat lăsându-i cheia de la el de la balcon să-și facă instalația, i-a luat-o după o săptămână, iar reclamantul a intrat prin efracție cu o scară prin balcon.
Pârâtul mai arată că nu l-a deranjat și calomniat cu nimic pe reclamant, nu a făcut nimic nelegal și gesturi necugetate.
În probațiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru reclamant proba cu interogatoriul pârâtului.
În ceea ce privește proba testimonială, instanța a încuviințat inițial administrarea acestei probe cu un martor pentru fiecare parte, însă prin încheierea de ședință din data de 02.09.2013 și 21.10.2013 a încuviințat suplimentarea probațiunii.
Au fost audiați martorii propuși de pârât, respectiv E. N., I. Ș. și I. N. și martorul H. M. propus de reclamant.
Martorul P. M. propus de reclamant nu a fost audiat întrucât nu s-a prezentat în fața instanței, deși a fost citat cu mandat de aducere.
După terminarea dezbaterilor asupra fondului cauzei și după ce instanța a rămas în pronunțare, în termenul de amânare a pronunțării, reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol, arătând că martorii săi au fost corupți de pârât. Față de precizările petentului și înscrisurile depuse de acesta, instanța nu a apreciat necesară repunerea cauzei pe rol, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale și scuze publice într-un ziar local, pentru insultele, calomniile cu amenințări grave săvârșite de pârât la datele de 30 martie, 24 iulie, 26 septembrie și 22 noiembrie 2012 și telefonic.
Temeiul legal al acțiunii indicat de reclamant este răspunderea civilă delictuală, astfel că raportat la data săvârșirii presupuselor fapte ilicite, instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile noului cod civil.
În drept, conform prevederilor art. 1349 C.civ.: „(1) Orice persoana are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu patrimonial sau moral; existența unei fapte ilicite; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției persoanei despre care se pretinde că a săvârșit fapta ilicită.
În ceea ce privește condiția existenței prejudiciului adus reclamantului prin faptele pârâtului, instanța apreciază că această condiție nu este îndeplinită în cauză.
Prin prejudiciu se înțelege o vătămare a drepturilor patrimoniale sau nepatrimoniale suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de altă persoană. Indiferent de natura patrimonială sau morală, prejudiciul trebuie să fie real, efectiv (actual și cert), personal, nu unul prezumat ori potențial.
În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța reține că pentru acordarea daunelor morale, reclamantul trebuie să dovedească faptul că prestigiul, onoarea, reputația sau demnitatea sa au fost afectate prin fapta pârâtului, iar sarcina probei revine reclamantului, conform prevederilor art. 1169 Cod.civ. din 1864, aplicabil în speță raportat la data introducerii acțiunii.
Din administrarea probelor cu martorii propuși de către reclamant, instanța constată însă că reclamantul nu a făcut însă dovada faptului că prestigiul, onoarea, reputația sau demnitatea sa au fost afectate în vreun prin vreo acțiune sau inacțiune a pârâtului.
Administrarea probei testimoniale a relevat existența unei stări conflictuale între cele două părți, însă pentru angajarea răspunderii delictuale și obligarea pârâtului la plata de daune morale, este necesar ca reclamantul să facă dovada faptului că prin faptele sale, pârâtul i-a adus o atingere reputației, onoarei, prestigiului sau demnității.
Acordarea unor daune morale este condiționată de producerea unui minim de probe și de indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului moral adus reclamantului, cât și întinderea acestuia. În speță, nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din faptul că între părțile în litigiu există o stare conflictuală.
Astfel, din declarația martorei E. N. (f 45) dată în fața instanței rezultă faptul că a auzit de la pârât faptul că între cei doi există o stare conflictuală, pârâtul fiind cel care i-a adus la cunoștință faptul că cei doi s-au certat, aceasta nefiind de față.
Din declarația martorului H. M. (f 46), propus de reclamant, rezultă faptul că a asistat la o ceartă între cei doi, iar pârâtul l-a insultat pe reclamant, spunându-i mai multe cuvinte urâte. La dosarul cauzei a fost depusă însă declarația notarială a acestui martor (f 57), în care arată că declarația de 02.09.2013 dată în fața instanței împotriva pârâtului a fost dată sub influența băuturilor alcoolice și roagă să fie exonerat de orice răspundere.
Deși declarațiile extrajudiciare nu pot avea eficiență în fața instanței, aceasta fiind obligată să audieze nemijlocit martorii, prin declarația notarială a martorului H. M. instanța constată că acesta a avut o atitudine oscilantă și nesinceră, motiv pentru care declarația sa va fi înlăturată din probatoriu.
Chiar dacă în cererea de repunere pe rol a cauzei, reclamantul susține că pârâtul i-a corupt martorul pentru a da acea declarație notarială, instanța nu a apreciat necesar să repună cauza pe rol conform art. 151 C.proc,civ., întrucât, așa cum s-a arătat și mai sus, în contextul declarației acestui martor conform căreia a asistat la o singură ceartă între părți, ocazie cu care pârâtul i-a adresat reclamantului „mai multe cuvinte urâte”, instanța apreciază că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu real, efectiv (actual și cert), personal, prin care i-a fost atins prestigiul, onoarea, reputația sau demnitatea.
De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada modalităților în care prejudiciul moral invocat s-a manifestat. Orice incident de natura celui descris în speță implică, inerent, o stare de tensiune între persoanele implicate, dar aceasta nu este suficientă pentru a da dreptul la plata unor despăgubiri, atât timp cât nu sunt afectate valori personale importante, nu sunt cauzate suferințe deosebite, ce nu se justifică în mod rezonabil, de pildă, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la angajarea răspunderii pentru prejudiciul moral doar în baza afirmaților celui interesat. Astfel, nu orice prejudiciu dă dreptul la o compensație bănească, ci numai cel de o anumită gravitate, în condițiile concrete ale faptului prejudiciabil.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv săvârșirea de către pârât a unei faptei ilicite, instanța constată faptul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acesteia, conform art. 1169 C.civ., deși instanța i-a încuviințat toate probele pe care le-a solicitat.
Niciunul dintre martorii audiați însă nu a putut preciza dacă la datele indicate de reclamant în cererea de chemare în judecată, pârâtul a adresat injurii, amenințări sau l-a calomniat pe reclamant.
Înscrisurile depuse de reclamant cu ocazia cererii de repunere pe rol a cauzei nu prezintă relevanță în cauză, întrucât nu vizează fapte săvârșite de pârât la datele de 30 martie, 24 iulie, 26 septembrie și 22 noiembrie 2012, invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, afirmațiile reclamantului cu privire la coruperea martorilor vor fi respinse ca lipsite de relevanță, în contextul în care instanța și-a întemeiat hotărârea pe baza declarațiilor martorilor administrate în mod nemijlocit în fața sa.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea în sarcina pârâtului a răspunderii civile delictuale, motiv pentru care instanța va respinge cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Instanța va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada suportării de către pârât a vreunor cheltuieli ocazionate de acest litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. M. cu domiciliul în CONSTANTA, .. 9, . în contradictoriu cu pârâtul V. R. N. cu domiciliul în CONSTANTA, .. 12bis, J. C., ca neîntemeiată.
Respingerea cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 10 februarie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/16.05.2014
Emis 2 comunicări, la data de 19.05.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8591/2014. Judecătoria... | Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr.... → |
|---|
