Cerere necontencioasă. Sentința nr. 6476/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6476/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 2815/212/2013*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6476
Ședința publică din data de 06 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. R. Z.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act, cerere formulată de reclamanții V. D. cu domiciliul în C. . județul C. și V. Z. cu domiciliul în C. . județul C. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București . . sector 2.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării la data de 02.06.2014 și având nevoie pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 06.06.2014, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._ reclamantii V. D. și V. D. Z., in contradictoriu cu pârâta S C. V. ROMÂNIA S.A a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispuna obligarea pârâtei la: anularea clauzei abuzive constând în comisionul de risc redenumit comision de administrare, în cuantum de 0,15%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, pe toata perioada de derulare a convenției de credit, prevăzut de art. 5 lit. a din Condițiile speciale aleConvenției de credit nr._/08.10.2007, încheiate de reclamanti, în calitate de împrumutați, cu pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A.; restituirea sumei de 8175,05 franci elvețieni, reprezentând contravaloarea comisionului de risc, respectiv comision de risc redenumit comision de administrare, achitat de reclamanti până la data introducerii prezentei, și în continuare până la restituirea efectivă, actualizată cu rata dobânzii legale și rata inflației, de la data introducerii prezentei și până la data restituirii efective; emiterea în acest sens a unui nou grafic de rambursare cu anularea comisionului de risc, redenumit comision de administrare, și cu imputarea sumei achitate pârâtei cu titlu de comision de risc, respectiv, comision de administrare, asupra sumei de 100.000 de CHF reprezentând credit contractat; plata cheltuielilor de judecată.
In motivare reclamantul arata ca la data de 08.10.2007, a încheiat cu pârâta convenția de credit nr._/08.10.2007 având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 100.000 de CHF pentru o perioadă de 168 de luni. Creditul a fost garantat cu ipotecă asupra imobilului proprietatea lor, situat în C., ., Jud. C., potrivit contractului de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 2236/08.10.2007, imobil a cărui valoare de impunere se ridică la 1.136.225,00 lei. De asemenea, imobilul este asigurat pentru acoperirea tuturor riscurilor la o societate de asigurări agreata de banca, poliță ce este cesionata tot în favoarea Băncii, suma asigurată fiind de 263.287,00 CHF. Se arata împrumutații au achitat la zi toate ratele de credit.
La data de 22.10.2012 au primit un nou grafic de rambursare, conținând aceleași sume, singura diferenta fata de primul scadentar fiind aceea a redenumirii comisionului de risc drept comision de administrare, arătându-se totodată că denumirea anterioară până la data implementării OUG 50/2010 este comision de risc. In ceea ce privește anularea clauzei abuzive constând în comisionul de risc, redenumit comision de administrare, în cuantum de 0,15%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, pe toată perioada de derulare a convenției de credit, prevăzut de art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/08.10.2007, acesta a fost instituit și perceput în mod vădit abuziv, având în vedere faptul ca este vorba de un contract de credit cu garanție imobiliara (ipoteca de gradul I), imobil ce este asigurat pentru acoperirea tuturor riscurilor la o societate de asigurări agreată de bancă, poliță ce este cesionata tot în favoarea băncii, astfel că, în aceste condiții, toate riscurile contractului le suporta până la urmă împrumutații și nicidecum banca, în același sens, riscul valutar al contractului este suportat tot de împrumutați, contractul fiind în franci elvețieni, iar valoarea în lei a ratelor aproape s-a dublat.
De asemenea, odată cu . OUG 50/2010 a fost eliminată expres posibilitatea încasării de către bănci a acestui comision.
Pentru perioada anterioară acestei ordonanțe sunt aplicabile disp. art. l- 4 din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
In ceea ce privește dezechilibrul semnificativ dintre părți, băncii nu îi revine nicio contraprestație pentru comisionul perceput, împrumutul fiind garantat imobiliar. Astfel, orice risc al băncii privind nerambursarea împrumutului acoperit prin ipoteca instituită asupra proprietății reclamantilor, imobilul situat în C., ., Jud, C..
In acest sens, se arata ca trebuie reținut faptul că valoarea imobilul asupra căruia s-a instituit ipoteca este mult superioară valorii creditului acordat, sens în care banca a întocmit un raport de evaluare care nu a fost comunicat. Mai mult, există o vădită disproporție de valoare între imobilul ipotecat și valoarea creditului, astfel cum se poate constata atât din certificatul de stare materială emis de SPIT VBL C., cât și din valoarea sumei la care este asigurat imobilul ipotecat.
Această clauză produce un dezechilibru între prestațiile părților contractante, având în vedere că s-a instituit ipotecă asupra imobilului, iar rolul comisionului de risc, în schimbul căruia banca nu oferă nici o contraprestație, nu poate fi decât acela de a acoperi un eventual prejudiciu produs prin neachitarea ratelor de credit. Or, rolul garanției imobiliare este tocmai același, de a acoperi riscul neexecutării de către reclamanti a obligației de rambursare a creditului, iar acestia si-au achitat în termen toate ratele.
La data de 22.10.2012, au primit un nou grafic de rambursare, conținând aceleași sume, singura diferența față de primul scadențar fiind aceea a redenumirii comisionului de risc drept comision de administrare, arătându-se totodată că denumirea anterioară până la data implementării OUG 50/2010 este comision de risc. Or, această redenumire este făcută mult după . OUG 50/2010 și nu este decât de ordin formal, în condițiile în care comisionul de administrare se calculează întocmai ca și comisionul de risc, îndeplinește același rol, nu reprezintă contraprestația unui serviciu suplimentar, a fost introdus pe parcursul derulării convenției de credit și nu a fost negociat direct cu reclamantii .
Se învedereaza faptul că, după eliminarea acestei clauze, contractul mai poate continua urmând să fie menținute celelalte dispoziții ale convenției de credit menționate, cu emiterea în acest sens a unui nou grafic de rambursare, cu eliminarea comisionului de risc, redenumit comision de administrare, și cu imputarea sumei achitate pârâtei cu titlu de comision de risc, respectiv, comision de administrare, asupra sumei de 100.000 de CHF reprezentând credit contractat.
In ceea ce privește restituirea sumei de 8175,05 franci elvețieni, reprezentând contravaloarea comisionului de risc, respectiv comision de risc redenumit comision de administrare, achitat de reclamanti până la data introducerii prezentei cereri, și în continuare până la restituirea efectivă, actualizată cu rata dobânzii legale și rata inflației, de la data introducerii prezentei și până la data restituirii efective, se arata ca temeiul restituirii prestațiilor îl constituie plata nedatorată, consecință a anulării cu efect retroactiv a clauzei abuzive privind comisionul de risc, respectiv comision de risc redenumit comision de administrare.
In drept, isi intemeiaza actiunea pe prevedeile din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, OUG 50/2010, Directiva 93/13/CEE.
De asemenea, înțelege să invoce și Hotărârea CJUE în cauza C-618/10, Banco Espanol de Credito SA/Joaquin Calderon Camino, potrivit căreia, atunci când constată existența unei clauze abuzive, instanța națională nu poate modifica conținutul acesteia, ci trebuie să dispună că aceasta nu se aplică, precum și jurispudența CJUE privind posibilitatea anulării unei clauze abuzive atunci când contractul poate continua fără clauza anulată.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit. j din legea 146/1996 si art. l alin.2 din OG. nr. 32/1995.
In dovedirea cererii, solicita încuviințarea probei cu înscrisuri, si se depune în acest sens copia contractului de împrumut, grafic de rambursare, copia contractului de ipotecă, certificat de stare materială, dovada asigurării imobilului ipotecat.
Legal citat paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca prescrisa si nefondata, cu cheltuieli de judecata.
Se arata ca suma finanțata de banca a fost destinata acoperiri unor cheltuieli personale si s-a încheiat convenția de credit nr_/08.10.2007 pentru suma de_ CHF, pe o perioada de 168 luni, cu datorarea unei dobanzii fixe de 4,25 % p.a si a unui comision de risc de 0,15 % pe luna, aplicat la creditului, dobânda si comision care impreuna alcătuiesc D. inscris in contract si in graficul de rambursare cu totalul de 6,35%, garanția acordata: imobil teren si construcție proprietatea celor doi client si a celor doi garanți.De la data încheierii contractului si pana la apritia OUG 50/2010 dobânda si comisionul de risc nu au suferit nicio modificare in modalitatea si cuantumul de percepere, iar după aparitia OUG 50/2010 banca a trimis adresa nr 03.09.2010 prin care a arătat ca propune Actul aditional in vederea implementării OUG 50/2010, prin modificările propuse fiind si redenumirea comisionului de risc in comision de administrare. Conform OUG 50/2010 actul adițional necontestat urma sa fie considerat aprobat tacit .
Se arata ca după implementarea OUG 50/2010 costurile creditului nu s-au modificat fata de conditiile inițiale ale contractului.
Reclamantii in calitate de clienți au avut cunoștința dinainte de existenta clauzelor preformulate si de conținutul acestora, respectiv de clauzele referitoare la comisionul de risc/administrare, de nivelul acestor comisioane, de modalitatea de calcul, acceptandu-le, neavand importanta pentru ei din ce se compunea rata lunara de plata atâta timp cat finanțarea acordata corespundea nevoilor lor iar rata de plata o putea achita.
Se precizeaza ca sumele achitate de clienți cu titlu de comision de risc/ administrare fac parte din prețul contractului, prețul pentru care banca a fost de acord sa acorde finanțarea si ca previziunea incasarii acestor sume au făcut parte din mecanismul care a format voința partilor la încheierea contractului, iar comisionul de risc nu este o garanție pentru restituirea creditului ci este chiar parte a prețului pe care clientul plătește pentru serviciul de finanțare si este destinat acoperiri anumitor riscuri pe care le- ar putea suporta prin acordarea si derularea finanțării.
Considera parata ca, pentru convenția de credit in cauza nu a existat nicio limitare legislativa care sa atragă nulitatea absoluta pentru stabilirea in contract a unui comision de risc si redenumitrea acestuia in comision de administrare.
Mai mult, pentru convenția de credit in cauza a existat o intelegere a partilor in vederea stabilirii in contract a unui comision de risc. Deasemenea, a existat o intelegere (tacita, prezumata de lege) pentru redenumirea acestuia ca si comision de administrare.
Se invoca excepția inadmisibilitatii acțiunii prin raportare la lipsa concilierii prealabile efectuate conform art 720 cprciv deoarece reclamantii nu au parcurs aceasta procedura, situație inadmisibila raportata la calitatea acestora de profesionist, ce desfăsoara activități de servicii financiare . Reclamanții nu au incercat prin nicio modalitate soluționarea situației litigioase pe cale amiabila.
Astfel, art 109 alin 2 C. proc.civ stabilește ca sesizarea instanței se poate face numai după indeplinirea unei procedure prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta, iar in cazul unei pretenții impotriva unui profesionist legea prevede expres aceasta procedura prealabila, astfel ca cererea este inadmisibila.
Ințelege sa invoce excepția inadmisibilitatii restituirii prestațiilor achitate in baza caluzei referitoare la comisionul de risc/administrare, raportat la dispozițiile art 6 din Ig 193/2000 .
Desi reclamantul solicita anularea clauzei referitoare la comisionul de risc/redenumire comision de administrare, argumentatele sale de fapt se intemeiaza pe dispozițiile Ig 193/2000.
Insa consecințele constatării carcaterului abuziv sunt reglementate de art 6 din Legea nr. 193/2000 care precizează: clauzele abuzive .... nu vor produce efecte iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca după eliminarea acestora mai poate continua.
Se instituite astfel o sancțiune specifica pentru clauzele abuzive, respectiv ineficacitatea acestora. Insa aceasta ineficacitate urmează sa aibă loc numai după constatarea carcaterului abuziv si numai daca clientul dorește continuarea contractului. Cum prin prezenta acțiune reclamantul nu a arătat ca fără aceasta clauza contractuala nu ar deveni contractual inutil pentru el si ca nu ar mai putea continua, rezulta ca si-a manifestat implicit voința de a continua contractual, de altfel a si susținut acest aspect. In schimb, din textul de lege rezulta ca declararea ineficacității clauzei produce efecte doar pentru viitor, astfel incat este inadmisibila solicitarea de restituire a sumelor achitate cu titlu de comision de risc pana la data declarării ineficacității clauzei. Extinderera instituției nulității (parțiale, doar asupra acestei clauze) actului civil la acele clauze cu caracter abuziv este nejustificata, deoarece legea nu prevede faptul ca aceste clauze se declara nule, ci ca nu isi produc efectele fata de consumator, urmând sa fie modificate sau inlaturate din contract fie prin înțelegerea partilor fie din dispoziția instanței, deci numai pentru viitor.
De asemenea, având in vedere ca in fapt comisionul de risc a fost eliminat din relația contractuala prin actul additional intervenit in urma OUG 50/2010, rezulta ca declararea ineficacitatii (pentru viitor) clauzei referitoare la comisionul de risc este total inutila in aceasta situatie de fapt .
Ințelege sa invoce excepția prescripției pentru sumele achitate cu titlu de comision de risc cu mai mult de 3 ani anteriori introducerii acțiunii (daca se trece peste excepția mai sus invocata referitoare la toate prestațiile).
Reclamantul solicita restituirea sumelor încasate cu titlu de comison de risc ca o consecinta a constatării ca acestea au fost încasate de banca in baza unor clauze abuzive, deci ca plata nedatorata.
Cum acțiunea a fost introdusa la 31.01.2013, apreciaza, ca pentru sumele plătite pana la 31.01.2010 inclusiv, a intervenit prescripția dreptului material la acțiunea de a mai solicita restituirea acestora . Chiar daca s-ar constata nulitatea/ineficacitatea clauzei referitoare la acest comision si s-ar aprecia ca aceste sume reprezintă o plata nedatorata, solicitarea de restituire a lor trebuia totuși exercitata de către reclamant in termen de 3 ani de la efectuarea plătii fiecărei rate lunare ce conținea respectivul comision.
In conformitate cu art. 7 din Decretul nr.167/1958 „prescripția începe să curgă de la data cand se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în obligațiile ce urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept", act normativ sub imperiul căruia s-a născut si s-a împlinit prescripția in cauza, urmând a i se aplica raportului juridic dintre părți.
Se arata ca, dreptul reclamantului de a solicita restituirea sumelor s-a născut la data efectuarii fiecari plații a lor "nedatorate", adică la data achitării fiecărei rate lunare, pentru fiecare rata lunara calculandu-se un termen de prescripție de cate 3 ani distinct in funcție de achitarea efectiva a fiecăreia.
Pentru primele rate din perioada octombrie 2007 - ianuarie 2010 (ratele 1-28 ) dreptul de cere restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc sunt prescrise (3.942,13 CHF) prin trecerea termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art 3 din decretul 167/1958.
Se susține in mod greșit ca acest comision de risc nu are un echivalent . paratei si deci se creaza un dezechilibru in detrimentul consumatorului .
In materia clauzelor abuzive ceea ce se urmărește este înlăturarea dezechilibrului contractual din perspectiva statica, surprins in momentulîncheierii contractului si a împrejurărilor care ii preced.
Pe de alta parte, o clauza poate fi declarata abuziva in caz de disproporție considerabila si nejustificata intre drepturile si obligațiile pârtilor. Contractul dezechilibrat care reclama intervenția justiției este acela căruia ii lipsește utiliatatea sociala ,si personala.
Se solicita a se avea in vedere ca in viziunea Legii nr. 193/2000 absenta echivalentei prestațiilor nu este sinonima cu absenta echilibrului contractual Sancțiunile legale prevăzute de aceasta intervin numai daca dezechilbrul este semnificativ la nivelul întregului contract (1) si totodată capabil sa afecteze insasi utilitatea acestuia (2).Clientul a încheiat convenția de credit cu subscrisa in anul 2007 si a sesizat instanța in anul 2013, pe fondul unei crize economice generale si a unui context mediatic nefavorabil băncilor, insa fără a susține si ca acest contract de credit a fost lipsit de utilitate pentru el, inca de la momentul incheierii sale, rezultând ca in modul acesta doar încearcă sa își reducă contraprestatia, prețul de plata pentru suma finanțata de banca .
Pe cale de consecința nu se dovedește dezechilibrul semnificativ pe care l-a creat
aceste clauza intre părțile contractului.
Nu se poate retine susținerea potrivit cu care riscurile sunt acoperite de garanțiile reale imobiliare deoarece comisionul de risc nu este un echivalent al al garanției reale – ipoteca, aceste notiuni nu se confunda .
Rațiunea economica ce justifica perceperea acestui comision de risc ,deși prețul nu trebuie in nici un fel justificat, este existenta riscului de credit, element de care banca este obligata sa tina cont si sa încerce sa îl acopere. Prin dispozițiile art 3 alin l lit g din Nomele BNR nr 17/18.12.2003, riscul de credit este definit ca fiind riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor preconizate, ca urmare a neindeplinirii de catre client a obligatiilor contractuale constand in rambursarea creditului si a costurilor aferente acestuia .
Se rata ca acest comision de risc este un element al prețului pentru care banca a acordat finanțarea, in condițiile in care riscul bancar este un element de care banca este obligata sa tina cont si sa incerce sa-1 acopere, componenta a pretului ce a făcut parte din mecanismul de formare al voinței băncii in acordarea creditului . Astfel, D. -dobânda anuala efectiva se compune din dobanda+comision de risc si reprezintă costul total pe care clientul trebuie sa ii plateasca pentru finanțarea acordata, fiind prețul pentru care banca a înțeles sa contracteze, iar D. este prezentata in mod clar in contract si in graficul de rambursare .Daca banca nu ar fi avut previziunea incasarii acestei părți din preț poate nu ar mai fi finantat toata suma de 100.000 CHF, sau nu ar mai fi fost de acord ca suma finanțata sa se restituie pe o perioda atât de lunga de 168 de luni. Necesitatea unei asemenea clauze deriva din faptul ca imprumutatul si-a asumat o obligație cu executare succesiva, contractul urmând a se derula pe o perioada foarte lunga. Contactul a fost deja executat la data incheierii lui, prin punerea la dispoziție a sumei finanțate. Insa pentru aceasta executare integrala a obiectului principal al contractului din partea bancii, printr-o singura prestație, chiar de la data incheirii lui, urmează sa primeasca in schimb contraprestatia clientului, prețul finanțării, prin prestații succesive, pe un timp de 168 luni. Acest aspect trebuie luat in considerare la aprecierea echilibrului prestațiilor asumate prin contract.
Astfel, existenta unei garanții imobiliare nu acoperă riscul de credit, ci tocmai clauza introdusa la art 5 lit a din contract referitoare la perceperea unui comision de risc este cea care asigura banca de recuperarea in întregime a costurilor sale cu finanțarea, scopul unei băncii nefind acela de a executa bunurile clienților ci de a-si recupera suma imprumutata, la sfârșitul contractului, si profitul sau, reprezentat de costul contractului.
Prin sentința civilă nr.6880/16.05.2013 pronuntata in dosarul nr._ Judecătoria C. a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de parata si a respins actiunea formulata de reclamantii V. D. si V. Z..
Împotriva acestei sentințe, reclamantii au declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 939/28.11.2013, Tribunalul C. a admis recursul formulat de recurentii V. D. si V. Z. si a casat sentinta recurata cu trimitere spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul din 14.04.2014 instanta a calificat exceptia inadmisibilitatii cererii de restituire a prestatiilor achitate in baza clauzei referitoare la comisionul de risc/administrare raportat la dispozitiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 ca o aparare pe fondul cauzei.
La termenul din 14.04.2014 instanta a unit cu fondul cauzei exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata prin intampinare de catre parata.
Cu ocazia rejudecării instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantilor.
Analizând cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru sumele achitate cu titlu de comision de risc cu mai mult de trei ani anteriori introducerii actiunii instanta reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958 dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit. de lege.
Conform art. 2 din Decretul Lege nr. 167/1958, nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
Articolul 3 din același act normative consacra termenul general de prescripție de 3 ani.
Articolul 7 din Decretul Lege 167/1958 prevede că prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Sancțiunea introducerii unor clauze abuzive în contractele cu consumatorii o constituie nulitatea absolută a respectivelor clauze, în sistemul Legii 193/2000. În sistemul vechiului Cod civil, nulitatea absolută putea fi invocată oricând. Persoana care invoca nulitatea absolută putea solicita prin aceeași acțiune sau printr-o acțiune separată și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic sau clauzei contractuale lovite de nulitate absolută.
Instanta retine că spre deosebire de acțiunea în constatarea nulității absolute, acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în temeiul clauzei lovite de nulitate este prescriptibilă, termenul de prescripție fiind cel general de 3 ani în lipsa unei prevederi speciale contrare. Prescriptibilitatea acțiunii în restituirea prestațiilor se referă la situația în care persoana îndreptățită a formulat această acțiune pe cale separată, după obținerea constatării nulității absolute a clauzei contractuale.
În cazurile cum este cel din speță, în care pe lângă constatarea nulității se solicită și restituirea prestațiilor, nu se poate susține că termenul de prescripție de 3 ani pentru restituirea prestațiilor începe să curgă de la data plății fiecărei rate contractuale, deoarece o astfel de interpretare ar fi de natură a lipsi de orice utilitate posibilitatea invocării nulității absolute oricând.
Prin urmare, în cazul în care prin aceeași acțiune se solicită atât constatarea nulitații absolute a unui act juridic sau clauze contractuale cât și restituirea prestațiilor, termenul de prescripție pentru petitul privind restituirea prestațiilor nu începe să curgă decât din momentul în care se constată nulitatea absolută a clauzei contractuale.
Prin urmare, având în vedere că până în prezent termenul de prescripție extincitivă pentru restituirea prestațiilor efectuate în temeiul clauzelor pretins abuzive nu a început să curgă, instața va respinge ca neintemeiata excepția prescripției invocată de pârâtă.
Analizând ansamblul materialului probator al cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 08.10.2007, între reclamantii V. D. si V. D.-Z., în calitate de împrumutati și pârâta S.C. „V. R.” S.A., în calitate de bancă-împrumutătoare, s-a încheiat convenția de credit nr._/08.10.2007 (f 5-9), având ca obiect acordarea unui împrumut pentru suma de 100.000 CHF, cu o dobândă anuala efectiva de 6,35% si rata dobanzii curente de 4,25% p.a.. Contractului i-a fost atașat un plan de rambursare (f 10), în care părțile au prevăzut suma de plată lunară pe care împrumutatii erau obligati să o achite către bancă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantilor de a se constata nulitatea absolută a prevederilor art. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/08.10.2007, privind comisionul de risc, Judecătoria apreciază că această cerere este întemeiată, pentru urmatoarele considerente:
În Secțiunea 3 - „Costuri” pct. 3.5 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/08.10.2007 se arată: „Comisionul de risc: Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/ scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile speciale”.
Art. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale aceleiași convenții de credit prevede: „Comisionul de risc: 0.15 %, aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zile de scadență pe toată durata de derulare a prezentei Convenții de credit.”
Reclamantii susțin că anumite clauze din Convenția de credit respectiv dispozițiile art. 5 lit. a din Condițiile speciale sunt abuzive.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea înseși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților
Referitor la clauza de la pct.5 - lit.a, privind comisionul de risc din secțiunea”condiții speciale” din convențiile de credit, încheiate între reclamanti și pârâta, precum și restituirea sumelor încasate de bancă drept comision de risc, instanța retine - prin raportare la art. 4 din Legea nr. 193/2000- că in privința acestei clauze nu s-a făcut dovada negocierii directe cu cei doi consumatori.
In speta, observând convenția de credit intervenită intre reclamanți si parata, este evident ca aceasta cuprinde clauze prestabilite de catre împrumutător, fara ca împrumutatul sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiilor fiindu-le impusa de catre banca.
In plus, instanța retine ca in convențiile de credit sunt prevăzute o . dobânzi penalizatoare, comisioane, (sectiunea 3), penalitati (sectiunea 5), garanții si asigurări (sectiunea 7), toate prevăzute in sarcina împrumutaților, care creează o disproporție vadita intre drepturile si obligatiile asumate de parti.
Ca atare, aceasta clauza contractuala, care nu a fost negociata direct cu consumatorii, fiind de natura a crea, in detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, apare ca fiind o clauza abuziva.
Instanța apreciază că riscul în legătură cu care banca percepe un comision nu este determinat sau determinabil, cu atât mai mult cu cât contractul de credit are caracter comutativ, iar nu aleatoriu, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către consumator existând dreptul băncii de a recurge la executarea silită a bunurilor acestuia, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum și obținerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit.
Instanța constată că terminologia folosită – comision de risc, nu este descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractului încheiat de pârâtă pentru ca reclamantul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc, din moment ce motivația perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor speciale, nici în cel al condițiilor generale ale convenției de credit.
Instanța apreciază clauza conținuta în Convenția de credit nr._/08.10.2007 respectiv art.5 lit.a din Condițiile speciale ca fiind abuziva în raport de dispozitiile Legii nr.193/2000, astfel că este lovita de nulitate absolută în raporturile dintre părți.
Pe de altă parte, instanța constată introducerea comisionului de administrare care, asa cum sustin si reclamantii inlocuieste comisionul de risc.
S-a avut in vedere ca acest comision de administrare, calculat si perceput lunar, disimuleaza, de fapt, un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creand bancii un avantaj concurential contrar uzantelor cinstite fata de celelalte banci. Acest comision nu reprezinta altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientului, aduce atingere si mediului concurential al bancii, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision.
Astfel, se impune constatarea caracterului abuziv al clauzei care reglementeaza plata unui comision de administrare calculat la valoarea initiala a creditului dar si pentru ca este interzis ca banca să introducă în contract un nou comision prevăzut de OUG 50/2010, dar pe care nu îl avea în contractul inițial.
In consecinta se justifică admiterea cererii, reclamantul având interes in constarea caracterului abuziv al clauzelor inițiale nemodificate, întrucât dreptul sau este actual din moment ce restituirea sumelor nelegal încasate trebuie să aibă temei juridic plata nedatorată, ca urmare a declarării nulității absolute a clauzei abuzive.
In ceea ce priveste inadmisibilitatea restituirii prestatiilor achitate in baza clauzei referitoare la comisionul de risc/administrare raportat la dispozitiile art. 6 din Legea nr. 193/2000, paratul sustine ca se impune o sanctiune specifica pentru clauzele abuzive respectiv ineficacitatea acestora, care produce efecte doar pentru viitor, iar extinderea institutiei nulitatii la clauzele cu caracter abuziv este nejustificata.
Instanta constata ca art. 12 alin 4 din Legea nr. 193/2000 stipuleaza “dreptul consumatorului caruia i se opune un contract de adeziune ce contine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de actiune ori pe cale de exceptie, in conditiile legii”.
În ceea ce privește acțiunea în restituirea prestațiilor aceasta este întemeiată pe plată nedatorată, ca urmare a dispariției fundamentului executării prestației reclamantului, prin declararea nulității clauzei contractuale în baza căreia reclamantul și-a executat obligațiile, respectiv plata comisionului de risc și a comisionului de administrare care inlocuia comisionul de risc.
Raportând situația de fapt la dispozițiile art. 1092 și urm. din Codul civil., ce reglementează instituția plății nedatorate, instanța constată întrunirea cumulativă a condițiilor acesteia, din moment ce prestația efectuată de reclamanti – solvens cu privire la comisionul de risc /comisionul de administrare a avut semnificația operației juridice a unei plăți, că datoria vizată, deși a existat inițial, a dispărut cu efect retroactiv, ca urmare a desființării clauzelor contractuale respective prin aplicarea sancțiunii nulități absolute, și că, în ipoteza restituirii plății efectuate în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută, legea nu impune condiția erorii solvensului, acesta având dreptul să pretindă restituirea prestației, în caz contrar eludându-se efectele nulității absolute.
Pentru aceste considerente, dând efect obligației de restituire ce incumbă pârâtei – accipiens și apreciind că aceasta a fost de rea-credință, cunoscând caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractele de credit preredactate și neputând invoca în sprijinul său necunoașterea Legii nr. 193/2000, instanța o va obliga la plata către reclamanti a sumei de 8175,05 franci elvetieni reprezentand contravaloarea comisionului de risc, achitat pana la data introducerii actiunii (31.01.2013) si in continuare pana la restituirea efectiva actualizata cu rata dobanzii legale si rata inflatiei, de la data introducerii cererii si pana la data restituirii efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune ca neintemeinata.
Admite cererea reclamantilor V. D. cu domiciliul în C. . județul C. si V. D. Z. cu domiciliul în C. . județul C. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București . . sector 2.
Constată caracterul abuziv al clauzei stipulata la art. 5 lit. a din conditiile speciale ale convenției de credit nr._/08.10.2007 și, pe cale de consecință, constată nulitatea acestei clauze.
Obligă pârâta să restituie reclamantilor suma de 8175,05 franci elvetieni (echivalenta in lei la cursul BNR din ziua platii) reprezentand contravaloarea comisionului de risc, respectiv comision de risc redenumit comision de administrare achitat pana la data introducerii cererii 31.01.2013 si in continuare pana la restituirea efectiva, actualizata cu rata dobanzii legale si rata inflatiei, de la data introducerii cererii pana la data restituirii efective.
Obligă pârâta să emita un nou grafic de rambursare cu anularea comisionului de risc, redenumit comision de administrare si cu imputarea sumei achitate paratei cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare, asupra sumei de 100.00 de CHF.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la data de 06.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. R. Z. F. M.
Red. M.R.Z./11.06.2014.
tehnored.F.M/19.06.2014.
emis 3 comunicări..
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5536/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2014.... → |
|---|
