Contestaţie la executare. Sentința nr. 5103/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5103/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 4180/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.5103
Ședința publică din data de 08.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-G. J.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S.C C. E. ELECTRIC S.R.L, cu sediul în oraș Năvodari, ., ., jud.C. în contradictoriu cu intimații Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., jud.G. și Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestator, reprezentant convențional, avocat C. F., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, fila 12, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform disp.art.153 C.proc.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Instanța reține competența Judecătoriei C. din punct de vedere material și teritorial, conform prevederilor art.650 C.proc.civ., ca fiind instanță de executare, în soluționarea prezentei cauze. De asemenea, instanța reține că intimați în cauză sunt: primul - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., jud.G. și cel de-al doilea - Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5, conform filei 38 așa cum se arată prin întâmpinare.
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură, din partea AGFP C. – în calitate de reprezentant al DGRFP G., întâmpinare, în dublu exemplar. Un exemplar se comunică apărătorului contestatorului.
Apărătorul contestatorului invocă decăderea depunerii întâmpinării și să se rețină împrejurarea că, acțiunea formulată de contestator a fost comunicată DGRFP G., la data de 14 martie 2014, în atare situație întâmpinarea depusă la dosarul cauzei apare ca fiind întocmită ulterior termenului prevăzut de lege în acest scop. Pe cale de consecință, solicită admiterea excepției invocate, să se constate decăzută această pârâtă din dreptul de a propune probe și de a invoca alte excepții, în afara celor de ordine publică.
Asupra excepției invocate, instanța o admite și constată decăzută intimata DRGFP G. din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții, exceptând excepțiile de ordine publică.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor:
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită în probațiune, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. În plus, solicită să i se pună în vedere Agenției de Administrare Fiscală, să depună la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza întocmirii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii contestate.
Instanța, asupra probelor solicitate încuviințează înscrisurile aflate la dosarul cauzei, atât pentru contestatoare cât și pentru intimata ANAF. Reține că intimatul ANAF a anexat întâmpinării înscrisurile de care înțelege să se folosească în probațiune. Referitor la procesul verbal de control efectuat de către autoritățile statului la societatea contestatoare, proces verbal prealabil emiterii acestor acte de executare, instanța apreciază că acesta nu este util soluționării cauzei. Pe cale de consecință, instanța constată pricina în stare de judecată:
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, urmând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea actelor contestate, respectiv această măsură de instituire a măsurilor asiguratorii emise de către ANAF și anularea adresei de înființare a popririi și a procesului verbal de sechestru asigurator individualizat în petitul cererii, ca acte subsecvente deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii contestate. De asemenea, în acest dosar a înțeles să invoce nerespectarea disp.art.129 alin.2 din Codul de procedură fiscală, susținând că în speță, nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de acest text de lege și de asemenea, de dispozițiile date în aplicarea acestei norme, în sensul că, din înscrisurile avute în vedere de organul fiscal la momentul la care s-a luat această măsură și s-a emis decizia contestată, nu rezultă că ar exista pericolul iminent ca societatea contestatoare să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat prin risipirea patrimoniului, pe de o parte, iar pe de altă parte, în condițiile în care efectuarea unei inspecții fiscale nu justifică prin ea însăși, luarea unor asemenea măsuri. Depune la dosar, în fundamentarea punctului de vedere, o decizie pronunțată într-o speță similară, acolo unde a susținut aceleași argumente, decizie ce aparține Tribunalului C.. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul disp.art.394 C.proc.civ., instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.02.2014 sub număr de dosar_, contestatorul . SRL a formulat în contradictoriu cu intimații ANAF și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. contestație la executare prin care a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/2014 emise de ANAF, a dispoziției de înființare a poprii asiguratorii asupra disponibilităților bănești cuprinse în adresa nr._/2014 și a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr._/2014 emise de DGRFP G..
În motivarea în fapta cererii s-a arătat că potrivit art.129 alin. 2 C.proc.fisc. măsurile asigurătorii se dispun atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă și să își risipească patrimoniul. Apreciază contestatorul că nu ne aflăm în ipoteza în care debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și nici nu există un pericol concret ca debitorul să se sustragă de la plata obligațiilor. În plus, s-a arătat că măsurile asigurătorii dispuse sunt de natură să afecteze activitatea comercială producând astfel starea de insolvență. Totodată, s-a menționat că nu există un referat justificativ care să stea la baza emiterii deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.129 și 172 C.proc.fisc.
În susținerea cererii, s-a depus decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/2014 emisă de ANAF, adresa nr._/2014 privind înființarea poprii asiguratorii asupra disponibilităților bănești și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr._/2014, ambele emise de DGRFP G..
Intimatul ANAF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în urma unui control încrucișat s-a constatat că societatea reclamantă și-a înregistrat în contabilitate documente justificative, fără ca operațiunile desfășurate să fie reale, nefiind evidențiată corect realitatea contabilă. În plus s-a arătat că măsurile instituite sunt măsuri de indisponibilizare și conservare și nu de dispoziție (executare) asupra bunurilor contestatorului. Cu privire la sarcina probei s-a menționat că aceasta incumbă reclamantului, iar în cauză nu s-a dovedit existența vreunei cauze de nulitate a deciziei contestate.
La cerere au fost atașate documentele contestate și referatul justificativ.
La data de 07.05.2014 a fost depusă întâmpinare de către intimatul DGRFP G., care va fi valorificată drept concluzii scrise, întrucât în temeiul art.208 C.proc.civ s-a constatat decăzută partea din dreptul de a propune probe și a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În probațiune, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând în mod coroborat actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/2014 emisă de ANAF s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii cu privire la mijloacele fixe deținute și conturile deschise de contestatoare pe teritoriul României și asupra sumelor datorate de terți către . SRL, motivat de faptul că societatea prezintă un risc ridicat privind plata datoriilor către bugetul consolidat al statului.
Măsura a fost pusă în executare prin dispoziția de înființare a poprii asiguratorii asupra disponibilităților bănești, astfel cum rezultă din adresa nr._/2014 și prin procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr._/2014, acte de executare emise de DGRFP G..
La baza instituirii acestor măsuri a stat referatul justificativ al măsurii asigurătorii, întocmit conform prevederilor Ordinului 2605/2010.
Conform prevederilor art.129 C.proc.fisc. măsura asiguratorie poate fi dispusă doar atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea venitului public:
Art.129 ”(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3)Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4)Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5)Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6)Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.(7)Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de către debitor, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare.
”
În cauză nu s-a dovedit existența unui risc ridicat privind plata datoriilor către bugetul consolidat, astfel cum s-a reținut în decizia contestată, iar sarcina probei în acest sens revine organului fiscal.
Astfel, instanța are în vedere dispozițiile art.65 alin.2 C.proc.fisc., conform cărora „(2)Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii.”
Pe de altă parte, instanța reține practica CJUE în materie. Astfel, prin soluția pronunțată în cauza Maks P. EOOD, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a reconfirmat jurisprudența constantă în acest domeniu, conturată în afacerile Halifax (cauza C-255/02), Axel Kittel (cauza C-439/04) și Recolta Recycling (C-440/04). Astfel, Curtea a afirmat în mod expres că particularul trebuie să beneficieze de prezumția de bună-credință, revenind organelor fiscale sarcina probei faptului că aceștia, cu intenție directă, au luat parte la un mecanism fraudulos, pe baza administrării unor probe obiective.
În acest sens, este criticabilă practica organelor fiscale de a institui măsuri asigurătorii de natură să blocheze în întregime activitatea profesionistului, pentru motive despre care respectivul particular nu avea cum să știe în mod obiectiv. Curtea a arătat astfel că particularul nu trebuie să devină un investigator, această sarcină revenind organelor statale. Așadar, dacă un particular se află în posesia unei facturi conforme cu cerințele impuse de lege, respectivul particular a acționat cu suficientă diligență. Prin urmare, dreptul acestuia de a beneficia de facilitățile fiscale trebuie protejat indiferent de comportamentul partenerului său, revenind statului sarcina de sancționa faptele respectivului partener și de a dovedi conivența frauduloasă a contribuabilului.
Pe cale de consecință, având în vedere că intimații nu au dovedit în fața instanței existența unui pericol concret ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea venitului public, măsurile asigurătorii contestate au fost dispuse cu încălcarea legii.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că este întemeiată contestația la executare formulată, sancțiunea aplicabilă fiind anularea actelor nelegale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de contestatorul S.C C. E. ELECTRIC S.R.L, cu sediul în oraș Năvodari, ., ., jud.C. în contradictoriu cu intimatei ANAF, cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., jud.G..
Dispune anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/2014 emise de ANAF, a dispoziției de înființare a poprii asiguratorii asupra disponibilităților bănești cuprinse în adresa nr._/2014 și a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr._/2014 emise de DGRFP G..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-G. J. D. Ș.
Red.jud.A.G.J/20.05.2014
Tehnoredact.D.Ș.
5 ex./18.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 14-04-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8938/2014.... → |
|---|
