Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 164/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 164/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 31525/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 164/2014
Ședința publică din data de 10.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii pentru emiterea ordonanței de plată, formulată de către creditoarea S.C. „B.” S.R.L. cu sediul în C., ., ., în contradictoriu cu debitoarea S.C. „F. 2007” S.R.L. cu sediul în București, ., sector 5, având sediul procesual ales în G., ., jud. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 08.01.2014, debitoarea a depus întâmpinare.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general și material și teritorial – potrivit art. 1015, rap. la art. 94 pct. 1 și art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
Instanța, în temeiul art. 238 C.pr.civ., estimează durata procesului până la 31.01.2014.
În temeiul art. 258 C.pr.civ. instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri, apreciind-o concludentă, pertinentă și utilă soluționări cauzei.
În conformitatea cu dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
După ce instanța a rămas în pronunțare se prezintă în fața acesteia, reprezentantul debitoarei ce solicită respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată. Arată că în cazul de față este necesar a se promova o acțiune pe calea dreptului comun, întrucât în speță este necesar a se administra probe, respectiv proba testimonială. Arată că marfa expediată de către creditoare a fost returnată acesteia întrucât nu era conformă.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.11.2013, sub număr dosar_/ 212/ 2013, creditoarea S.C. „B.” S.R.L. a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea S.C. „F. 2007” S.R.L. să fie obligată la plata următoarelor sume de bani:_.40 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a mărfurilor vândute;_.57 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului principal, de la scadență și până la data de 15.11.2013; penalități de întârziere de 0.5 % pe zi, calculate asupra debitului principal, în continuare, de la data de 15.11.2013 și până la achitarea integrală a sumei datorate; cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, arată creditoarea că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 128/ 12.03.2012, a prestat vândut debitoarei mărfuri, pentru care a fost emisă factura . nr._/ 30.04.2012, în valoare de_.40 lei, din care S.C. „F. 2007” S.R.L. a efectuat plăți parțiale în valoare totală de_ lei.
Învederează creditoarea că, potrivit art. 3.2 din contract, pentru neplata la termen a mărfurilor cumpărate, se datorează penalități de întârziere de 0.5% pe zi, care pot depăși cuantumul debitului principal.
Apreciază creditoarea că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru emiterea ordonanței de plată, deținând împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, recunoscută și însușită în scris de către S.C. „F. 2007” S.R.L.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013-1024 din Codul de procedură civilă, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei.
Debitoarea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată. Arată debitoarea că o parte dintre producătorii agricoli care s-au folosit de marfa (funcigid) livrată de S.C. „B.” S.R.L. nu au fost mulțumiți de efectele produse. Cu toate că societatea cumpărătoare a semnalat aceste probleme furnizorului, fiind purtate mai multe discuții cu reprezentanți ai creditoarei, situația nu a fost remediată până la data formulării întâmpinării. Învederează debitoarea că a plătit parțial marfa ce i-a fost livrată, urmând a se reface calculele, inclusiv prin luarea în considerare a unor comisioane, date fiind problemele apărute.
Totodată, susține debitoarea că, la data semnării contractului cu S.C. „B.” S.R.L., a emis acesteia un bilet la ordin cu data scadentă la 30.08.2012, iar în ceea ce privește penalitățile prevăzute în contract, reprezentanții vânzătorului au susținut că acelea nu se vor aplica niciodată, fiind vorba despre o formă tip a contractului de vânzare-cumpărare. În aceste condiții, debitoarea nu recunoaște datorarea penalităților de întârziere.
Apreciază debitoarea că nu sunt întrunite cerințele pentru a se emite ordonanța de plată, impunându-se administrarea unui probatoriu ce nu poate fi admis în cadrul acestei proceduri (martori, interogatoriu și expertiză).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Între S.C. „B.” S.R.L. - în calitate de vânzător și S.C. „F. 2007” S.R.L. - în calitate de cumpărător a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr. 128/ 12.03.2012 (f. 7-9), în baza căruia cea dintâi a furnizat celei din urmă mărfurile menționate în cuprinsul facturii . nr._/ 30.04.2012 (f. 11), scadentă la data de 30.08.2012.
Potrivit art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispozițiile Titlului IX referitor la procedura ordonanței de plată „se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Art. 1020 din același cod stipulează: „(1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. (2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”
În cauza de față, procedând la verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Judecătoria apreciază că cererea promovată de creditoare este întemeiată.
Astfel, art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă statuează: „(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”
Se reține că debitul exhibat de către creditoare este rezultat din factura . nr._/ 30.04.2012, achitată parțial de societatea cumpărătoare, potrivit extraselor de cont depuse la dosarul cauzei (f. 12-15), respectiv în limita sumei de_ lei, rămânând un rest de plată de_.40 lei corespunzător acestei facturi, cu toate că S.C. „F. 2007” S.R.L. a fost notificată în scris, la data de 17.10.2013, prin intermediul executorului judecătoresc, cu privire la îndeplinirea obligației de plată (f. 18-20).
Factura în discuție este semnată și ștampilată de primire din partea S.C. „F. 2007” S.R.L., care recunoaște prin întâmpinare recepționarea mărfurilor înscrise în factură.
Potrivit art. 1270 cod civil „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel încât debitoarei îi revenea obligația de a efectua, la termenul stabilit, plata mărfurilor cumpărate.
Instanța nu poate primi apărarea debitoarei, referitoare la calitatea mărfurilor ce i-au fost livrate, întrucât dacă cumpărătoarea ar fi avut de făcut obiecțiuni justificate în acest sens, ar trebuit să fie în măsură să depună la dosarul acestei cauze înscrisuri din care să reiasă măcar nemulțumirile sale în această privință, dacă nu chiar constarea unei asemenea stări de fapt (ex: corespondență purtată cu furnizorul pe această temă; acte de constatare a calității necorespunzătoare a mărfurilor; etc.).
Mai mult, ulterior notificării, debitoarea a făcut o nouă plată parțială în contul datoriei sale către societatea vânzătoare, și anume_ lei, la 07.11.2013, astfel cum reiese din extrasul de cont emis de Raiffeisen Bank (f. 15).
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, se observă că acestea sunt pretinse în baza clauzei penale inserate în cuprinsul art. 3.2 din convenția părților, clauză stabilită potrivit art. 1538 din Codul civil. În plus, art 3.4 din contract îndreptățește vânzătoarea să beneficieze de penalități chiar dacă acesta înțelege să se fol de instrumentul de plată (bilet la ordin) emis cu ocazia încheierii convenției părților.
Împrejurarea invocată de către debitoare, precum că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu ar fi fost de acord cu nivelul penalităților stabilite prin acel act, nu prezintă relevanță, de vreme ce ambele părți contractante - profesioniști, în sensul legii civile, au semnat convenția în această formă.
În fine, instanța reține că nu se contestă debitul principal ori modul de calcul al penalităților astfel cum acesta este relevat de creditoare (f. 16-17), ci doar îndreptățirea acesteia de a beneficia de aceste sume.
În concluzie, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța - în temeiul art. 1021 Cod procedură civilă - va admite cererea și va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei solicitate de aceasta din urmă.
Termenul de plată, va fi stabilit, conform art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilă, la 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de către creditoarea S.C. „B.” S.R.L. cu sediul în C., ., ., C. RO1805164, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J13/ 2949/ 1991, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „F. 2007” S.R.L. cu sediul în București, ., sector 5, având sediul procesual ales în G., ., jud. G., C. RO2383530, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J40/_/ 2007.
Obligă debitoarea ca, în termen de 20 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, să plătească creditoarei următoarele sume de bani:
-_.40 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a mărfurilor vândute potrivit facturii . nr._/ 30.04.2012, emisă în executarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 128/ 12.03.2012;
-_.57 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului principal născut din factura . nr._/ 30.04.2012, de la scadență și până la data de 15.11.2013;
- penalități de întârziere de 0.5 % pe zi, calculate asupra debitului principal de_.40 lei, în continuare, de la data de 15.11.2013 și până la achitarea integrală a sumei datorate;
- 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. Jud. G.M./11.07.2014;
Tehnored. Grf. C.B /12.08.2014/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
