Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 24264/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 10.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: B. C.
Pe rol, soluționarea cererii pentru emiterea ordonanței de plată, cerere formulată de către creditoarea S.C. „D.” S.R.L., cu sediul social în municipiul C., ., jud. C. și cu sediul procesual ales la S.C. „U. & Asociații” S.R.L., în municipiul București, ., Preciziei Business Center, ., în contradictoriu cu debitoarea S.C. „S. B. Outlet” S.R.L. cu sediul în municipiul C., ., mag. 276/1, spațiu comercial, .. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.09.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 10.10.2014 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.07.2014, sub număr dosar_, creditoarea S.C. „D.” S.R.L. a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea S.C. „S. B. Outlet” S.R.L. să fie obligată la plata următoarelor sume de bani: -_.30 lei, reprezentând preț neachitat al mărfurilor furnizate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1477A/ 02.06.2011;
- penalități de întârziere în cuantum procentual de 1% pe zi, calculate asupra debitului principal, de la scadență și până la data stingerii integrale a datoriei;
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între părți a intervenit Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1477A/ 02.06.2011, în baza căruia reclamanta a vândut pârâtei mărfuri, pentru care a emis facturi în valoare totală de_.15 lei. Susține reclamanta că pârâta și-a îndeplinit numai parțial obligația de plată ce îi revenea, respectiv în limita sumei de 2150.85 lei, rămânând un rest de plată de_.30 lei, asupra căreia vânzătorul este îndreptățit a calcula penalități de întârziere de 1% pe zi, conform clauzelor contractuale.
Învederează creditoarea că a notificat debitoarea cu privire la sumele pretinse, însă aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația de plată până la momentul promovării acțiunii civile de față.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453, art. 1013 și urm. din Codul de procedură civilă, convenția părților, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Debitoarea, legal citată fiind, nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță pentru a-și face apărări.
Instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Examinând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Între S.C. „D.” S.R.L. - în calitate de vânzător și S.C „S. B. Outlet” S.R.L. - în calitate de cumpărător, a intervenit Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1477A/ 02.06.2011 (f. 7-8), în baza căruia reclamanta a vândut pârâtei mărfuri, pentru care a emis facturi în valoare totală de_.15 lei (f. 16-49), susținând că pârâta nu a achitat integral contravaloarea acestora, astfel încât S.C „S. B. Outlet” S.R.L. figurează în evidențele contabile ale S.C. „D.” S.R.L. cu un debit de_.30 lei, reprezentând preț neachitat, astfel cum reiese din fișa contabilă a partenerului (f. 9-15).
Potrivit art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispozițiile Titlului IX referitor la procedura ordonanței de plată „se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Art. 1020 din același cod stipulează: „(1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. (2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”
În cauza de față, procedând la verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Judecătoria apreciază că cererea promovată de creditoare este întemeiată.
Astfel, art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă statuează: „(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”
Se reține că debitul exhibat de către creditoare este rezultat din facturile depuse la dosarul cauzei, semnate și ștampilate de primire din partea S.C. „S. B. Outlet” S.R.L., care a fost notificată în scris cu privire la neîndeplinirea obligației de plată (f. 50-51).
Potrivit art. 1270 alin. 1 din Codul civil - „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar conform art. 1350 din același cod - „(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii”.
Instanța reține că în materie contractuală sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege - art. 1469 din Codul civil, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1351 din Codul civil, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi, prin documente justificative ale plății, faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, creanța pretinsă fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în cauza de față, reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unui contract valabil, susținând totodată executarea propriilor obligații, executare ce nu este contrazisă de către debitoare și nici infirmată prin probele administrate, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâta-debitoare, instanța apreciază că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, că și-a executat propriile obligații.
Prin prisma dispozițiilor legale și prezumțiilor la care s-a făcut referire mai sus, Judecătoria constată că, în prezenta cauză, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei-creditoare a unei creanțe (_.30 lei) certe, lichide și exigibile, care este confirmată de probele administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosar de reclamantă.
Mai mult, debitoarea nu a înțeles a depune întâmpinare, deși a fost citată cu mențiune în acest sens, motiv pentru care, în temeiul art. 1018 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va socoti această împrejurare drept o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
Cât privește solicitarea penalităților de întârziere, această cerere a reclamantei se întemeiază pe prevederile art. 14 din contractul părților, conținând așadar o clauză penală.
Potrivit art. 1538 din Codul civil - „(1) Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. (2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. (3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. (4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu”.
La rândul său, art. 1539 din Codul civil prevede posibilitatea pentru creditor ca, în cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligației la timp, să poată cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității.
Având în vedere aceste dispoziții legale și situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, Judecătoria apreciază că reclamanta este îndreptățită a solicita penalitățile de întârziere pârâtei, în baza clauzei penale stipulate în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1477A/ 02.06.2011.
Penalitățile de întârziere, în cuantum de 1% pe zi, vor fi calculate asupra debitului principal, de la scadență obligației de plată și până la data stingerii integrale a datoriei.
Așa fiind, instanța va admite cererea astfel cum a fost formulată și precizată, obligând debitoarea la plata către reclamantă a sumelor solicitate de aceasta din urmă.
Termenul de plată, va fi stabilit, conform art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilă, la 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, văzând cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată și reținând culpa procesuală a debitoarei în această cauză, instanța o va obliga pe aceasta din urmă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de către creditoarea S.C. „D.” S.R.L. - CUI RO1863972, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, cu sediul social în municipiul C., ., jud. C. și cu sediul procesual ales la S.C. „U. & Asociații” S.R.L., în municipiul București, ., Preciziei Business Center, ., în contradictoriu cu debitoarea S.C. „S. B. Outlet” S.R.L. - CUI_, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, cu sediul în municipiul C., ., mag. 276/1, spațiu comercial, .. C..
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri:
- suma de_.30 lei, reprezentând preț neachitat al mărfurilor furnizate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1477A/ 02.06.2011;
- penalități de întârziere în cuantum procentual de 1% pe zi, calculate asupra debitului principal, de la scadență și până la data stingerii integrale a datoriei;
- suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./10.10.2014;
Tehnored. grf. C.B /24.10.2014/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9576/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 741/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
