Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 7405/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 5.337
Ședința publică din data de 14.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte: I. Minaev
Grefier: M. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. E. R. PROD IMPEX S.R.L., cu sediul ales, și pe debitoarea S.C. R. T. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 07.05.2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru această dată, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.03.2014, sub numărul 7._, creditoarea S.C. E. R. PROD IMPEX S.R.L. a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea S.C. R. T. S.R.L. să fie obligată la plata sumei de 3.660,31 de lei, cu titlu de contravaloare mărfuri livrate, precum și a dobânzii legale, calculată începând cu data de 19.05.2011, în privința obligației de plată a sumei de 856,92 de lei, menționată în factura fiscală nr._/19.04.2011, începând cu data de 02.06.2011, în privința obligației de plată a sumei de 1.346,64 de lei, menționată în factura fiscală nr._/03.05.2011, și începând cu data de 10.06.2011, în privința obligației de plată a sumei de 1.456,75 de lei, menționată în factura fiscală nr._/11.05.2011, până la data plății acestor sume de bani.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între aceasta și debitoare s-au desfășurat raporturi juridice, în baza comenzilor debitoarei, aceasta procedând la executare, în acest fel luând naștere contractele în formă simplificată, materializate în facturile fiscale depuse în probațiune: nr._/19.04.2011 - cuprinzând obligația de plată a sumei de 1.346,64 de lei, achitată parțial, rest de plată – 856,92 de lei, nr._/03.05.2011 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 1.346,64 de lei, și nr._/11.05.2011 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 1.456,75 de lei, acceptate la plată de către debitoare, prin semnarea și ștampilarea acestora, însă neachitate în termenul de scadență înscris în cuprinsul acestora, situație în care se impune angajarea răspunderii contractuale a debitoarei și obligarea acesteia la plată prețului serviciilor de care a beneficiat în temeiul acestor contracte, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume de bani, de la data menționată în cererea introductivă de instanță, până la data plății efective a acestor sume.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 662 și art. 1013-1024 Cod procedură civilă.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: facturile menționate în cele ce preced, somația prevăzută de art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă și dovada de comunicare a acesteia către debitoare, împuternicirea reprezentantului convențional semnatar al cererii de chemare în judecată, precum și fișa de cont a debitoarei.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 200 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
Debitoarea, legal citată în conformitate cu prevederile art. 1018 alin. 1-3 Cod procedură civilă, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărări.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de creditoare, instanța apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între creditoarea și debitoarea din prezenta cauză s-au desfășurat raporturi juridice, în baza comenzilor debitoarei, creditoarea procedând la executare și livrând mărfurile solicitate de către debitoare, în acest fel luând naștere contractele de reparații în formă simplificată, materializate în facturile fiscale depuse în probațiune, emise de creditoare în vederea încasării prețului bunurilor livrate, astfel: nr._/19.04.2011 - cuprinzând obligația de plată a sumei de 1.346,64 de lei, achitată parțial, rest de plată – 856,92 de lei, nr._/03.05.2011 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 1.346,64 de lei, și nr._/11.05.2011 – cuprinzând obligația de plată a sumei de 1.456,75 de lei, în total suma de 3.660,31 de lei.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 Cod proc. civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod proc. civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Cu titlu preliminar, având în vedere că obligațiile de plată a sumelor de bani solicitate în cadrul prezentei cereri au luat naștere în executarea contractelor încheiate de creditoare și debitoare la data de 19.04.2011, 03.05.2011, respectiv, 11.05.2011, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 (Noul) Cod civil, aceste contracte sunt guvernate, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, executarea, efectele și încetarea lor de legea în vigoare la momentul încheierii acestora, în speță, Codul comercial și, în completare, conform art. 1 alin. 2 din acest act normativ, Codul civil din 1864, motivat de aceea că părțile, la momentul încheierii contractelor, aveau calitatea de comerciant.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturilor invocate de creditoarea din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, având în vedere că facturile fiscale depuse în probațiune de către creditoare au fost întocmite anterior datei de 15.02.2013, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 46 Cod comercial, potrivit căruia obligațiile comercianților, profesioniști, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, se probează cu facturi acceptate.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței, în speță, instanța constată că creanță de care se prevalează creditoarea îndeplinește această cerință, întrucât existența acesteia rezultă din facturile emise de creditoare și acceptate la plată de către debitoare, în mod expres, prin semnarea și ștampilarea acestora.
Caracterul lichid al creanței rezultă din înscrisurile întocmite ca urmare a raporturilor juridice dintre părți, debitoarea având obligația de a plăti sumele de bani stabilite în cuprinsul facturilor fiscale emise de creditoare. Sub aspectul exigibilității, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, se împlinise termenul de plată prevăzut în facturi, creanța fiind exigibilă.
În consecință, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, izvorul obligațional al acestora fiind contractele de vânzare-cumpărare mărfuri în formă simplificată, materializate în cuprinsul facturilor fiscale depuse în probațiune, astfel că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă.
În același sens, prin raportare la împrejurările cauzei, în temeiul art. 1018 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța apreciază că nedepunerea întâmpinării de către debitoare constituie o recunoaștere a realității celor afirmate de creditoare prin cererea pentru emiterea unei ordonanțe de plată și, implicit, o recunoaștere a datoriei pe care aceasta o are față de creditoare, drept preț al bunurilor de care a beneficiat.
În privința capătului de cerere relativ la obligarea debitoarei la plata dobânzii legale aferente sumelor componente ale debitului principal, de la data menționată în cererea de chemare în judecată în privința fiecărei sume de bani datorate de debitoare, până la data plății debitului principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 969 alin. 1 Cod civil, convențiile legal fãcute au putere de lege între pãrțile contractante, iar în conformitate cu prevederile art. 1073 din același act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare. De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a debitoarei, instanța are în vedere și prevederile art. 1082-1085 Cod civil, potrivit căruia repararea prejudiciului care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de către creditor, cât și beneficiul nerealizat de către acesta.
În conformitate cu dispozițiile art. 1088 alin. 1 și 2 Cod civil, în materie comercială, astfel cum este cazul în speță, având în vedere și prevederile art. 43 Cod comercial, daunele interese datorate pentru neexecutarea la scadență a unei obligații de plată având ca obiect o sumă de bani constau în dobânda legală și se datorează de la data exigibilității obligației de plată, fără ca debitorul să fie nevoit să facă dovada vreunui prejudiciu rezultat din neexecutarea la termen a obligației.
Constatând că termenul de plată, menționat în cuprinsul fiecărei facturi, a sumelor cuprinse în facturile fiscale depuse în probațiune de către creditoare s-a împlinit fără ca debitoarea să își îndeplinească obligația de plată a sumelor datorate cu titlu de contravaloare a bunurilor furnizate de creditoare, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect obligarea debitoarei la plata dobânzii legale, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 9/2000, până la data de 30.09.2011, inclusiv, și în conformitate cu prevederile O.G. nr. 13/2011, ulterior acestei date, calculată începând cu data de 19.05.2011, în privința obligației de plată a sumei de 856,92 de lei, menționată în factura fiscală nr._/19.04.2011, începând cu data de 02.06.2011, în privința obligației de plată a sumei de 1.346,64 de lei, menționată în factura fiscală nr._/03.05.2011, și începând cu data de 10.06.2011, în privința obligației de plată a sumei de 1.456,75 de lei, menționată în factura fiscală nr._/11.05.2011, până la data plății acestor sume de bani, apreciind că această măsură este necesară în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat de neexecutarea la termen de către debitoare a obligației contractuale de plată a prețului bunurilor de care a beneficiat, dobânda legală având natura juridică a beneficiului nerealizat de către creditoare ca urmare a lipsirii sale de folosința acestor sume de bani, de la scadența obligației de plată a acestora, până la data plății.
În lumina considerentelor ce preced, văzând prevederile art. 969, art. 1073, art. 1082 și art. 1085 Cod civil, art. 43 Cod comercial, precum și prevederile art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea pentru emiterea ordonanței de plată și o va obliga pe debitoare să-i plătească creditoarei suma de 3.660,31 de lei, cu titlu de contravaloare mărfuri livrate, precum și dobânda legală, calculată începând cu data de 19.05.2011, în privința obligației de plată a sumei de 856,92 de lei, menționată în factura fiscală nr._/19.04.2011, calculată începând cu data de 02.06.2011, în privința obligației de plată a sumei de 1.346,64 de lei, menționată în factura fiscală nr._/03.05.2011, și calculată începând cu data de 10.06.2011, în privința obligației de plată a sumei de 1.456,75 de lei, menționată în factura fiscală nr._/11.05.2011, până la data plății acestor sume de bani, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. E. R. PROD IMPEX S.R.L., cu sediu procesual ales în București, .. 17, ., ., J_, CUI RO10306083, în contradictoriu cu debitoarea S.C. R. T. S.R.L., cu sediul în C., ., jud. C., J_, CUI RO17195624.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 3.660,31 de lei, cu titlu de contravaloare mărfuri livrate, precum și a dobânzii legale, calculată începând cu data de 19.05.2011, în privința obligației de plată a sumei de 856,92 de lei, menționată în factura fiscală nr._/19.04.2011, începând cu data de 02.06.2011, în privința obligației de plată a sumei de 1.346,64 de lei, menționată în factura fiscală nr._/03.05.2011, și începând cu data de 10.06.2011, în privința obligației de plată a sumei de 1.456,75 de lei, menționată în factura fiscală nr._/11.05.2011, până la data plății acestor sume de bani, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Cu drept la cerere în anulare, care se depune la Judecătoria C., în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, pentru debitoare.
Executorie.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 30.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I. Minaev M. D.
Red.jud. I.M./20.05.2014/4ex
Tehnored. M.D./20.05.2014
Emis 2 comunicări la data de .
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 9195/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9102/2014. Judecătoria... → |
|---|
