Pretenţii. Sentința nr. 4115/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4115/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 2822/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4115
Ședința din Camera de consiliu din data de 10 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: TICEA V.
GREFIER: A. C.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect pretenții pe calea procedurii cererii de valoare redusă, formulată de reclamanta V. ROMÂNIA SA, prin reprezentant convențional av.C. R. A., cu sediul procesual ales în Voluntari, ..10, clădirea de birouri O21, et.4 la ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul T. D., cu domiciliul în Eforie Sud, ..8, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța, în temeiul art.131 alin.1 Cod procedură civilă, constată că este competentă teritorial, material și general să judece cauza raportat la art.94 alin.1 lit.j, art.107 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul art.238 Cod procedură civilă stabilește durata procesului cu finalitate la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de discutat, ori excepții de invocat, instanța va păși la încuviințarea și administrarea probelor.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art.255 Cod procedură civilă, apreciază proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind admisibilă și concludentă, în temeiul dispozițiilor art.258 Cod procedură civilă încuviințează această probă. Constată proba administrată.
Instanța, potrivit art.390 Cod procedură civilă, constatând că nu mai sunt cereri, excepții procesuale, apărări sau alte incidente care nu au fost soluționate în cursul procesului, constată cercetarea judecătorească încheiată.
Instanța, consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, astfel că în temeiul art.394 alin.1 Cod procedură civilă închide dezbaterile în fond și reține cauza pentru soluționarea fondului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de_, sub nr._ reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul T. D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța pe calea procedurii cererii de valoare redusă să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 750,14 lei contravaloare servicii de telefonie mobilă; 217,97 lei penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de la data scadenței fiecărei facturi și data facturării și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii completate pe formularul de cerere reclamanta a arătat că, în fapt, a furnizat servicii de telefonie mobilă pârâtei, fiind emise în acest sens facturile anexate la dosar. Reclamanta a precizat că prin semnarea contratului, pârâtul a acceptat și Termenii și Condițiile Generale pentru Persoane fizice- Consumatori (TCG) și Clauzele Contractuale Principale.
A mai arătat reclamanta că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile, aceasta rezultând din înscrisuri emanate de la debitor, facturile nu au fost contestate și sunt ajunse la termenul scadent.
Referitor la penalitățile de întârziere, reclamanta a precizat că debitul rezultă din contractul semnat de debitor, urmând ca acestea să curgă până șa data plății efective a debitului principal.
Ca temei legal al acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 1270 C. civ., și pe cele ale codului de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 teza I din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (chitanță nr._ din_ f. 6).
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
În susținerea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, iar instanța, prin încheierea din camera de consiliu din data de 10.04.2014, le-a încuviințat. Reclamanta a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: factura din_ f. 8; factura din_ f. 9; factura din_ f. 10; factura din_ f. 11; extras de cont f. 12; contract . nr._ din_ f. 13-18; CI pârât f. 19; sentința nr. 7779/11.11.2013 f. 20.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 11.11.2013 între părți s-a încheiat pe o perioadă minimă de 24 de luni contractul . nr._ (f. 13-18), în baza căruia reclamanta . a furnizat servicii de telefonie mobilă corespunzătoare unui abonament V. M. 25, fiind emise următoarele facturi: factura din_ f. 8; factura din_ f. 9; factura din_ f. 10 și factura din_ f. 11. Pârâtul T. D. nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a contravalorii serviciilor de telefonie mobilă (art. 4 CCP partea a II a f. 15).
Contractul reprezintă principalul instrument juridic prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturile juridice civile și prin care se realizează astfel, în cele mai variate forme, circulația bunurilor și schimbul serviciilor, în vederea înfăptuirii cat mai depline a cerințelor legii economice.
În aceste împrejurări, atâta timp cât pârâtul a beneficiat de serviciile de comunicații electronice oferite de reclamantă, a folosit servicii de voce și de date în aria de acoperire, conform planului tarifar contractat, în baza următoarelor dispoziții legale, datorează suma indicată în acțiune cu titlu de debit principal.
Potrivit prevederilor art. 1270 alin. 1 C. civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractant, iar potrivit dispozițiilor art. 1170 C. civ., părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. De asemenea, art. 1350 C. civ, după ce stabilește în alin. 1 că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, prevede în alin. 2 că atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Raportând aceste prevederi la situația de fapt reținută, instanța constată că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale. Astfel, prin încheierea contractului . nr._, pârâtul a acceptat efectul direct, acela al nașterii în patrimoniul său a unei obligații de plată a serviciilor de comunicație.
Din moment ce reclamanta a dovedit obligația pârâtului, îi revenea acestuia sarcina de a proba efectuarea plății, dovadă pe care nu a făcut-o. Având în vedere că în materia răspunderii contractuale, în temeiul art. 1548 C. civ., culpa debitorului se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale, respectiv existența faptei prejudiciabile, care constă în aceea că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, a prejudiciului reprezentat de lipsirea reclamantei de sumele care i se cuveneau la data scadenței facturii, între aceste două din urmă condiții existând un raport de cauzalitate, instanța va admite capătul principal de cerere și va obliga pârâta la plata sumei de 750,14 lei contravaloare servicii de telefonie mobilă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de creditoare, în procent de 0,5 % pe zi, instanța arată următoarele. Astfel, având în vedere că în jurisprudența Curții Europene de Justiție s-a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii (directiva transpusă în dreptul național) presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C – 240/98), instanța constată că acestea au fost stabilite și calculate cu încălcarea reglementărilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele contractuale abuzive.
Instanța reține în primul rând, că ., în cererea formulată, a pretins și calculat penalități în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere. Stipularea unei penalități de 0,5 % pe zi de întârziere contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Potrivit art. 4 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o constată îndeplinită în cauză.
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, debitorul neavând niciun rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că acesta a avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de toate clauzele inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în caz de întârziere a plății facturilor.
Astfel, potrivit incipitului din Clauzele Contractuale Principale- Partea a II a, se reține că documentul intitulat Termenii și Condițiile Generale, în baza căruia au fost calculate penalitățile de întârziere în cuantum de 0,5% nu a fost pus la dispoziția clientului, reclamanta mulțumindu-se să specifice că acesta poate fi descărcat sau tipărit de pe site-ul www.vodafone.ro sau, la cerere, la încheierea contractului.
Instanța reține că pârâtul trebuia informat anterior încheierii contractului de furnizare servicii de telefonie mobilă asupra elementelor sale. Instanța reține că această obligație se înscrie în contextul reglementărilor de protecție a consumatorului cuprinse în Codul consumului, care în art. 27 lit. b) stipulează „consumatorii au dreptul (...) b) de a fi informați complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori", iar potrivit art. 78, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contracte încheiate cu consumatorii.
Nu în ultimul rând, în concepția Legii nr. 193/2000 (Anexă litera b), pot fi considerate clauze abuzive acele prevederi ale contractului care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între profesioniști (furnizori de servicii precum reclamanta) și consumatori (clienți), va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (clientului).
Din modul în care a fost redactată în Clauzele Contractuale Principale- Partea a II a (art. 4- în cazul depășirii termenului de plată se aplică penalități de întârziere conform TCG), instanța reține că clauza referitoare la perceperea penalităților de 0,5% pe zi de întârziere este neclară sau ambiguă, astfel că va fi interpretată contra celui care a stipulat-o, respectiv a furnizorului de servicii de date.
Mai mult, având în vedere faptul că suma penalităților calculate în baza acestei clauze, vor depăși cu mult debitul principal de 750,14 lei, instanța constată că prin modul în care s-a făcut evaluarea acestui prejudiciu și prin întârzierea în introducerea acțiunii, creditoarea a urmărit obținerea unui profit, iar nu evitarea pierderii provocate de întârziere.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art.1031 alin.1 C. proc. civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâtul va fi obligată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă de reclamanta V. ROMÂNIA SA, prin reprezentant convențional av. C. R. A., cu sediul procesual ales în Voluntari, .. 10, clădirea de birouri O21, et. 4 la ., jud. Ilfov în contradictoriu cu pârâtul T. D., cu domiciliul în Eforie Sud, .. 8, jud. C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 750,14 lei contravaloare servicii de telefonie mobilă.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Prezenta hotărâre este executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. TICEA C. A.
Red.thred. Jud. V.Ticea./10.04.2014
Tehnored. Gref.C.A./4ex/11.04.2014
Comunicări./2ex/23.04.2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 04/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8894/2014.... → |
|---|
