Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 18728/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor ., CU SEDIUL PROC ALES . LA CIA T. B. și pe debitor ., având ca obiect ordonanță de plată - art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 07.10.2014, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2014, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2014 sub nr._, creditorul ., în contradictoriu cu debitorul ., a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru suma de_ lei, precum și obligarea debitorului la plata dobânzilor penalizatoare și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, creditorul a arătat că desfășoară activități de comerț constând în colectarea în vederea spălării și curățării articolelor textile și nu numai.
S-a menționat că, între părți, a existat o relație comercială potrivit căreia creditorul asigura serviciile menționate anterior, iar, în acest sens, a emis o . facturi în perioada 26.08.2013 – 07.10.2013, care au fost acceptate la plată, în cuantum total de_ lei, însă nu au fost achitate de către debitor, deși a fost notificat în acest sens.
Creditorul a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1015 și urm. C.proc.civ.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Legal citat, debitorul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Cu privire la capătul cererii privind plata sumelor aferente prestațiilor efectuate, debitorul a arătat că nu a încheiat un contract cu creditorul, ci a apelat la serviciile sale doar în vara anului 2013, pe parcursul sezonului estival, iar facturile emise de reclamantă nu au valabilitatea unui contract.
S-a mai indicat că suma solicitată prin cerere este de fapt_ lei, iar aceasta a fost achitată deja prin ordine de plată în perioada 15.11.2013 – 21.08.2014.
Cu privire la dobânzile solicitate, debitorul a arătat că nu a fost calculat cuantumul acestora, astfel încât, și sub acest aspect, cerere întemeiată pe ordonanța de plată apare ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și ale art. 1018 C.proc.civ.
În apărare, au fost atașate înscrisuri.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditorul . și debitorul . s-au desfășurat relații comerciale în perioada august – octombrie 2013 în sensul că societatea creditoare a prestat în favoarea societății debitoare servicii de spălare a lenjeriilor.
În temeiul acestor raporturi juridice, creditorul a emis facturile fiscale nr._/26.08.2013, nr._/26.08.2013, nr._/02.09.2013, nr._/02.09.2013, nr._/13.09.2013, nr._/18.09.2013, nr._/18.09.2013, nr._/07.10.2013, debitorul având obligația de a achita contravaloarea acestora.
Instanța reține că facturile menționate nu precizează un termen de plată, fiind astfel scadente de la data emiterii acestora, precum și faptul că acestea sunt semnate de primire și ștampilate din partea societății debitoare.
Astfel cum au arătat și părțile, debitorul a achitat, în perioada 15.11.2013 – 21.08.2014, contravaloarea totală a facturilor emise de creditor, potrivit ordinelor de plată atașate de dosarul cauzei (filele 36 – 42).
În drept, potrivit art. 1.013 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Conform art. 1017 alin. 1 C.proc.civ., dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.
Art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2011 prevede că dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
În ceea ce privește valoarea probatorie a facturii și opozabilitatea acesteia față de debitor, instanța reține că factura reprezintă un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni, ceea ce înseamnă că face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului.
În situația în care factura este acceptată de către destinatar, atunci aceasta face dovada și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care îl obligă pe acceptant la plată, ceea ce înseamnă că acceptarea facturii trebuie să fie manifestarea voinței persoanei care îl angajează pe debitor din punct de vedere juridic în raporturile cu terții.
Având în vedere dispozițiile legale incidente, instanța apreciază că, față de înscrisurile depuse, sunt îndeplinite, în parte, condițiile legale pentru constatarea unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Astfel, deși, între părți, nu s-a încheiat un contract, raporturile juridice dintre acestea s-au desfășurat în formă simplificată, prin emiterea facturilor de către creditor și acceptarea la plată a acestora de către debitor prin semnarea, ștampilarea și plata acestora, așa cum s-a arătat anterior.
Instanța reține că debitorul a achitat, în perioada 15.11.2013 – 21.08.2014, contravaloarea totală a facturilor emise de creditor, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiat capătul cererii privind obligarea debitorului la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 26.08.2013 – 07.10.2013.
În ceea ce privește plata dobânzilor de către debitor, instanța reține că facturile emise de creditor nu precizează un termen de plată, fiind astfel scadente de la data emiterii acestora. Or, debitorul a procedat la efectuarea plății contravalorii acestora cu întârziere, astfel încât creditorul este îndreptățit să obțină plata dobânzii legale pentru neîndeplinirea de către debitor a obligației de plată la scadență.
Instanța reține că, în cauză, cuantumul dobânzilor datorate de debitor este determinabil și se stabilește conform art. 1017 alin. 1 C.proc.civ., respectiv la valoarea ratei dobânzii de referință stabilită de BNR, de la data scadenței și până la data achitării debitului principal.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea privind ordonanța de plată și îl va obliga pe debitor la plata către creditor a dobânzilor penalizatoare calculate la valoarea ratei dobânzii de referință stabilite de BNR, de la data scadenței facturilor nr._/26.08.2013, nr._/26.08.2013, nr._/02.09.2013, nr._/02.09.2013, nr._/13.09.2013, nr._/18.09.2013, nr._/18.09.2013, nr._/07.10.2013 și până la data achitării în integralitate a debitului principal.
În temeiul art. 1021 alin. 3 C.proc.civ. instanța va stabili termenul de plată la 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Pentru motivele precizate anterior, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul cererii privind obligarea debitorului la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 26.08.2013 – 07.10.2013.
Față de această soluție, constatând culpa procesuală a debitorului și având în vedere și cererea creditorului în acest sens, în temeiul art. 453 C.proc.civ., debitorul va fi obligat către creditor și la cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei constând în taxa judiciară de timbru de 200 lei și onorariul parțial al avocatului în cuantum de 500 lei, redus de instanță în temeiul art. 453 alin. 2 C.proc.civ., având în vedere că cererea urmează a fi admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea privind ordonanța de plată, formulată de creditorul ., cu sediul procesual ales în mun. C., ., ., ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. sub nr. J_, având CUI_, în contradictoriu cu debitorul ., cu sediul în mun. C., ., jud. C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. sub nr. J_, având CUI RO_.
Îl obligă pe debitor la plata către creditor a dobânzilor penalizatoare calculate la valoarea ratei dobânzii de referință stabilită de BNR, de la data scadenței și până la data achitării debitului principal, în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Respinge ca neîntemeiat capătul cererii privind obligarea debitorului la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 26.08.2013 – 07.10.2013.
Îl obligă pe debitor la plata către creditor a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept la cerere în anulare pentru creditor și debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2014.
PreședinteGrefier
M. Trantu E. R.
Red. jud. T.M./ 20.11.2014
Dact. R.E./27.10.2014
.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 20-06-2014,... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
