Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1585/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1585/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 337/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
Sentința civilă nr. 1585
Ședința publică din data de 17 februarie 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. S. SA în contradictoriu cu debitoarea . SRL având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 10 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, creditoarea S.C. S. SA a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care să se dispună obligarea debitoarei . SRL la plata sumei de 3000,28 lei reprezentând debit restant, sumă actualizată cu dobânda de referință stabilită de Banca Națională a României.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat raporturi comerciale constând în execuția de lucrări de către creditoare în beneficiul debitoarei, în temeiul contractului de antrepriză nr. 71/04.10.2006, debitoarea neachitând în întregime prețul prestațiilor, rămânând un rest de plată de 3000,28 lei.
A mai arătat că debitoarea a recunoscut existența debitului prin plățile parțiale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1013 și urm. C.proc.civ., art. 113 C.proc.civ.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv a depus extras de cont, factura nr. 510/29.12.2002, centralizator financiar lucrări, situație de plată în luna decembrie 2008, somație de plată cu dovada comunicării către debitoare, contractul de antrepriză nr. 71/04.10.2006.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform dovezii de plată aflată la fila 3 din dosar.
Debitoarea a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 28.01.2014, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, având în vedere că factura nr._ a fost emisă la data de 29.12.2008, suma devenind exigibilă la data de 05.01.2009, iar art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 stabilește un termen de prescripție de trei ani.
A mai invocat debitoarea excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de împrejurarea că nu a primit notificarea emisă în temeiul art. 1014 C.proc.civ.
Pe fondul cauzei, debitoarea a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că devizele de lucrări anexate sunt emise pe sume mult mai mici, extrasul de cont nu conține suficiente informații, respectiv că debitoarea și-a îndeplinit în totalitate obligațiile, apreciind ca fiind imperios necesară efectuarea unei expertize contabile.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedirea susținerilor, a solicitat proba cu înscrisuri.
Creditoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că au existat mai multe notificări care au întrerupt cursul prescripției, respectiv că debitoarea a achitat parțial debitul datorat, la data de 24.06.2010.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, a arătat creditoarea că a îndeplinit condiția cerută de art. 1014 C.proc.civ., iar debitoarea încearcă tergiversarea plăților datorate prin neridicarea corespondenței.
Pe fondul cauzei, a arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, nu a existat un refuz la plată, iar efectuarea unei expertize contabile nu este necesară, în condițiile în care situația plăților reiese clar din fișa analitică depusă la dosarul cauzei.
Instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, art. 1014 C.proc.civ. în vigoare din 2013 stabilește că „Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia”.
Se constată că creditoarea a depus la dosarul cauzei notificarea adresată debitoarei la data de 05.12.2013 (filele 23-25), la fila 24 aflându-se dovada comunicării notificării prin scrisoare prioripost.
Față de aceste înscrisuri, instanța apreciază că creditoarea și-a îndeplinit obligația instituită de dispozițiile art. 1014 C.proc.civ., motiv pentru care va respinge excepția, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripție dreptului material la acțiune al reclamantei, se constată că dispozițiile ce reglementează problema prescripției în speța de față sunt cele ale Codului de procedură civilă adopta în anul 1865.
Astfel, art. 6 alin.4 cod civil stabilește că prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Cum raporturile comerciale dintre părți au fost reglementate prin contractul de antrepriză nr. 71/04.10.2006 (filele 26-29), încheiat înainte de . Noului Cod Civil, rezultă că problema prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru pretențiile izvorâte din contractul respectiv este reglementată de Decretul nr. 167/1958.
Conform Decretului nr. 167/1958, art. 1 alin.1, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar art. 3 alin.1 stabilește că termenul de prescripție este de trei ani, momentul când acesta începe să curgă fiind, conform art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, de la data când s-a născut dreptul.
Art. 17 din Decretul nr. 167/1958 prevede la alin.1 că prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare”.
Se reține că factura pe care își întemeiază pretențiile creditoarea a fost emisă la data de 29.12.2008 (fila 10), debitoarea beneficiind de un termen de plată de 5 zile de la primirea facturii, astfel încât dreptul creditoarei de a solicita sumele respective s-a născut la data de 03.01.2009.
Se mai constată că creditoarea afirmă că ultima plată parțială ce vizează debitul respectiv a fost efectuată la data de 24.06.2010, creditoarea pretinzând că cursul prescripției a mai fost întrerupt prin notificările din data de 04.02.2011, apoi din 12.09.2012, respectiv prin cea trimisă la data de 09.12.2013.
Cu privire la această susținere, instanța reține că dispozițiile art. 17 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 nu recunosc notificărilor efectul de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune, așa cum pretinde creditoarea.
Astfel, față de situația de fapt prezentată, se reține că de la data de 24.06.2010 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit la data de 24.06.2013.
Prescripția extinctivă are ca fundament lipsa de convingere a titularului dreptului în privința temeiniciei pretenției sale – dedusă din starea lui de pasivitate și prezumția relativă de conformitate a situației de fapt a celui în favoarea căruia curge, cu starea de drept.
Cum creditoarea a depus acțiunea la data de 08.01.2014, după împlinirea termenului de prescripție, instanța va admite excepția invocată și va respinge acțiunea, ca prescrisă.
În temeiul art. 453, instanța va obliga creditoarea să achite debitoarei suma de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al creditoarei.
Respinge acțiunea formulată de creditoarea S.C. S. SA, cu sediul în C., ., județul C. și cu sediul ales în Năvodari, Popas 3 Mamaia, Km. 2 Complex H., județul C., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în București, .. 45, ., parter, ., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ având ca obiect ordonanță de plată, ca fiind prescrisă.
Obligă creditoarea la plata către debitoare a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. DUȚĂSILICA P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/ 2.04.2014
| ← Pretenţii. Hotărâre din 10-06-2014, Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8097/2014. Judecătoria... → |
|---|
