Plângere contravenţională. Sentința nr. 1535/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1535/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 7098/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1535/2014
Ședința publică din data de 14.02.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de reclamanta S.C. „V.” S.R.L. cu sediul în localitatea Vîlcele, jud. C., având sediul procesual ales la punctul de lucru Bar „V.”, din C., .. 123, jud. C., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 26.02.2014, emis de către intimatul I. T. de Muncă C., cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.02.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 14.02.2014 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
P. plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.03.2013, sub număr dosar_, reclamanta S.C. „V.” S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 26.02.2014, emis de către intimatul I. T. de Muncă C. (în continuare I.T.M.), solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, arată reclamanta că, prin procesul-verbal contestat, a fost sancționată cu amendă în valoare de 1500 lei, reținându-se în sarcina sa că a încălcat prevederile legale referitoare la repausul săptămânal. Susține petenta că tocmai angajații săi sunt cei care au solicitat în scris să lucreze și în zilele de sâmbătă și duminică, din cauza situației financiare precare. P. neindicarea în procesul-verbal a acestei situații de fapt, au fost încălcate, în opinia reclamantei, prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 și urm. din O.G. nr. 2/ 2001, art. 137 și 260 din Codul muncii, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost formulată în termen legal și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, precum și de la plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Organul constatator a depus întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 și urm. din codul de procedură civilă (f. 20-22), prin care a invocat excepția nulității cererii, față de nemenționarea reprezentantului legal al societății reclamante.
Pe fondul cauzei, în apărare, arată intimata că fapta contravențională a fost reținută în sarcina reclamantei în mod legal, ca urmare a controlului inițiat în data de 14.02.2013 și finalizat la data de 26.02.2013.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
La termenul din data de 01.11.2013 instanța a calificat excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de către intimat, drept excepția lipsei calității de reprezentant, pe care a respins-o.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată ambelor părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CT nr._/ 26.02.2014 (f. 33-34), emis de către intimatul I.T.M., S.C. „V.” S.R.L. a fost sancționată, în baza art. 260 alin. 1 lit. j) din Codul Muncii adoptat prin Legea nr. 253/ 2003, cu amendă de 1500 lei, reținându-se în sarcina sa că nu a acordat 2 zile libere consecutive angajatului S. Ș..
Potrivit textului de lege menționat, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1500 lei la 3000 lei „nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei”.
La rândul său, art. 137 alin. 1 din același act normativ stipulează că „repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica”.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă în mod corespunzător, fiindu-i dată o corectă încadrare juridică; sancțiunea contravențională aplicată a fost stabilită în limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Codul Muncii se adresează tuturor angajatorilor și angajaților - persoane fizice sau juridice); sancțiunile contravenționale ce se pot aplica (amenda) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având în vedere aceste principii, instanța constată relevante dispozițiile art. 137 din Codul Muncii - „(1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. (2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. (4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților. (5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).”
Reclamanta nu face dovada că s-ar fi găsit într-o situație de excepție, potrivit alin. 2, pentru a se putea justifica prestarea muncii de către S. Ș. în zilele de sâmbătă și duminiciă, cu program de 8 ore/ zi.
În ceea ce privește înscrisul conținând cererea angajatei S. Ș. pentru prestarea activităților și în zilele de sâmbătă și duminică, depus la dosar de reclamantă în susținerea plângerii (f. 9), instanța îl apreciază, ca fiind constituit pro causa, întrucât nu a fost exhibat de reprezentantul S.C. „V.” S.R.L. cu ocazia controlului. De altfel, administratorul societății a invocat alte motive în apărare, în fața inspectorilor I.T.M., astfel cum reiese din nota de relații scrisă de acesta (f. 27).
Mai mult, deși în cererea angajatei S. Ș. se solicită un spor salarial pentru prestarea serviciului în zilele de sâmbătă și duminică, iar administratorul societății aprobă cererea, totuși reclamanta nu face dovada că ar fi plătit un asemenea spor.
Față de considerentele ce preced, constatând că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii contravenționale prevăzute de O.G. nr. 2/ 2001, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic procesul-verbal de contravenție contestat, iar sancțiunea stabilită în mod corespunzător, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, motiv pentru care va respinge plângerea de față, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de reclamanta S.C. „V.” S.R.L. cu sediul în localitatea Vîlcele, jud. C., având sediul procesual ales la punctul de lucru Bar „V.”, din C., .. 123, jud. C., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 26.02.2014, emis de către intimatul I. T. de Muncă C., cu sediul în C., ., jud. C..
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14.02.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./12.01.2015;
Tehnored. grf. C.B./12.01.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8311/2014.... → |
|---|
