Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 25052/212/2014
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 24.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent C. I. V., CNP_, cu domiciliul în T., ., ., . și pe intimat I. DE P. AL JUDEȚULUI C. - POLITIA MUNICIPIULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având CUI_, cu sediul în C., județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.11.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la 05.08.2014, petentul C. I. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din data de 28.07.2014, întocmit de agentul Burdusel C..
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 28.07.2014 în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu nr de înmatriculare Ct-39-ZCL în localitatea Eforie Nord a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție care i-a comunicat că nu a acordat prioritate în sensul giratoriu Petrom Eforie Nord.
Petentul a susținut că în timp ce se deplasa pe varianta orașului Eforie Nord către C. în sensul giratoriu a văzut autospeciala de poliție care se deplasa către Eforie Nord dinspre C. fiind încadrată pe banda întâi spre varianta orașului Eforie Nord brusc schimbând banda de circulație și încadrându-se în sensul giratoriu nesemnalizând și neavând în funcțiune semnale luminoase și acustice.
A mai arătat petentul că are nevoie de permisul de conducere deoarece este angajat conducător auto pentru ..
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune petentul a depus la dosar copie după procesul verbal contestat, după cartea de identitate și după dovada . nr._ (f. 4- f.6).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 30.09.2014 intimatul I. DE P. AL JUDEȚULUI C. - POLITIA MUNICIPIULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, arătând în esență că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor prev. art 16 și art 17 din OG 2/2001, iar în privința temeiniciei, a arătat că simpla depunere a plângerii de către petent nu îl exonerează de răspundere iar lăsarea nesancționată a acestor fapte creează o stare de pericol pentru ceilalți participanți în trafic
La întâmpinare, intimatul a depus două planșe foto radar (f. 29-f. 30), înregistrarea video pe suport DVD a faptei, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei (f.32), copie a certificatului de aprobare de model a aparatului R. (f. 33) și atestatul operatorului R. (f.31).
La data de 15.10.2014 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a susținut că din probele depuse la dosar nu rezultă că se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în procesul verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu înregistrarea video a faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr.._/28.07.2014, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 360 lei si suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit d din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002. Contravenția a constat în faptul că petentul a condus auto nr._ în Eforie Nord, sensul de mers către C. iar la sensul giratoriu de la stația PECO PETROM din Eforie Nord nu a acordat prioritate de trecere autospecialei de poliție cu nr. de înregistrare MAI_ care circula pe drumul prioritar.
Procesul verbal a fost semnat de către petent fără obiecțiuni.
În drept, potrivit art. 135 lit d din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere când urmează să pătrundă într-o intersecție cu circulație în sens giratoriu față de cel care circulă în interiorul acesteia.
Conform art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prev. în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
Prin raportare la data înmânări procesului verbal de contravenție contestat - 28.07.2014, și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale la instanță 05.08.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din același act normativ.
Faptul ca sancțiunea contravențională complementară nu a fost consemnată în procesul verbal de contravenție nu este de natură a atrage nulitatea acestuia, deoarece nu este vorba de o mențiune prevăzuta de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Incidența sancțiunii contravenționale complementare decurge din lege ca urmare a constatării faptei contravenționale, astfel că nu era o măsură la libera apreciere a organului constatator. Întrucât măsura se aplică de drept, faptul că nu a fost consemnată în procesul verbal nu poate induce un dubiu cu privire la aplicarea acestei sancțiuni.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege.
Totodată, instanța apreciază că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, care are scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților.
Ambele prezumții sunt relative, iar prezumția de veridicitate operează doar până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Petentul nu a propus nicio probă în susținerea nevinovăției sale raportat la abaterea reținută fata de el în timp ce intimatul a depus la dosar înregistrarea video a faptei precum și planșe foto.
Din înregistrarea video pe suport DVD a faptei, depusă la dosar de intimat și vizionată în ședință publică, rezultă că petentul nu a acordat prioritate în sensul giratoriu autospecialei de poliție. Faptul că autospeciala nu avea în funcțiune semnalele luminoase și acustice nu prezintă relevanță sub aspectul săvârșirii contravenției, petentul fiind obligat să acorde prioritate oricărui autovehicul încadrat în sensul giratoriu, în momentul în care acesta a dorit să intre în sens.
Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, prin înregistrarea video a faptei pe suport dvd depusă la dosar, organul constatator a făcut dovada faptului că petentul se face vinovat de abaterea reținută în sarcina sa.
Instanta are în vedere și faptul că petentul a semnat procesul verbal de contravenție fără a avea obiecțiuni de formulat în momentul întocmirii acestuia.
Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, simplele sale apărări nu pot înlătura prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal întocmit de un organ al statului care a constatat în mod direct fapta contravențională.
Față de aspectele reținute mai sus, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța reține că amenda este în cuantumul prevăzut de lege și față de gravitatea faptei contravenționale, instanța apreciază că sancțiunea principală este proporționala cu gradul de pericol social al faptei.
Totodată, instanța are în vedere că sancțiunea complementară operează de drept în condițiile reținerii vinovăției petentului în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit d din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002, astfel că susținerile petentului cu privire la prejudiciul pe care îl va suferi prin suspendarea dreptului de a conduce vor fi respinse. Totodată, instanța constată că susținerile petentului în acest sens, formulate în plângere și cu ocazia dezbaterilor nu sunt dovedite, ținând cont că din contractul individual de muncă încheiat cu . depus la dosar nu rezultă că ar fi fost încadrat pe postul de șofer, iar faptul că este singurul întreținător al familiei nu a fost dovedit în nici un fel.
Din aceste motive, instanța va respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de constare a contravenției . nr._ din data de 28.07.2014 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I. V. CNP_, cu domiciliul în T., ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDEȚULUI C. - POLITIA MUNICIPIULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER având CUI_, cu sediul în C., județ C., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/28.07.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
F. L. Postolici I.
Red. Jud. F. L. / 26.11.2014 / 4ex
Tehored. Gr. P. I. / 26.11.2014
emis 2 ..2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8311/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 7908/2014.... → |
|---|
