Plângere contravenţională. Sentința nr. 169/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 169/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 17503/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 169/2014
Ședința publică din data de 10.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de către petentul G. V. S., domiciliat în C., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 16.06.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S–a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
În temeiul art. 131 alin.1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial – potrivit art. 32 alin. 2 OG 2/2001.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă pune în discuția părților prezente estimarea duratei procesului și, luând act că petentul apreciază că pricina va putea fi soluționată în termen de 3 luni, estimează durata procesului până la 01.05.2014.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților prezente asupra probelor.
Petentul, în dovedirea acțiunii, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța pune în discuția petentului probele propuse de către intimat prin întâmpinare respectiv proba cu înscrisuri.
Petentul, nu se opune încuviințării acesteia.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri, apreciind-o concludentă, pertinentă și utilă soluționări cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei.
Petentul arată instanței că își recunoaște fapta; arată că este adevărat că nu avea asigurare pentru remorcă. A fost oprit în trafic de un agent din cadrul Poliției Comunitare C., iar ulterior a venit un alt agent. Apreciază că primul polițist nu avea niciun drept de a-l opri. Solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Arată că în opinia sa măsura agentului constatator a fost disproporționată raportat la gradul de pericol social al faptei. La momentul constatării faptei agentul a verificat toate actele și a constatat că autoturismul ce tracta remorca avea ITP-ul și RCA-ul valabile, precum și că remorca avea ITP-ul valabil. În opinia sa, dacă ar fi fost implicat într-un accident ar fi prezentat asigurarea mașinii, iar nu cea a remorcii. La momentul întocmirii procesului-verbal i-a fost reținute numerele și talonul și nu i s-a înmânat dovadă pentru a putea duce acasă remorca. După ce a încheiat asigurare pentru remorcă i-au fost înapoiate numerele și talonul.
În temeiul art. 394 C. proc. civ., instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.07.2013, sub număr dosar_, petentul G. V. S. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 16.06.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. (în continuare I.P.J.), solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, arată reclamantul că utilizează foarte rar remorca auto în legătură cu care a fost sancționat, pentru lipsa asigurării obligatorii pentru răspundere civilă, la data săvârșirii faptei neavând cunoștință că vechea asigurare expirase.
Învederează petentul că valoarea amenzii ce i-a fost aplicată (1000 lei) este mai mare decât valoarea remorcii înseși, iar valoarea asigurării este de cca. 80 lei/ an, astfel încât nu se poate reține reaua sa credință, apreciind că avertismentul era suficient pentru ca sancțiunea contravențională să își atingă scopul.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/ 2001 și ale Legii nr. 136/1995, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost formulată în termen legal și a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare (f. 11-12), potrivit dispozițiilor art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În apărare, a depus înscrisuri, constând în raportul agentului constatator și dovada comunicării procesului-verbal de contravenție.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile existente la dosar, încuviințată părților.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/ 16.06.2013 (f. 6), emis de I.P.J., petentul G. V. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 136/ 1995, pentru încălcarea art. 48 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că, la data de 16.06.2013 - ora 23:50, a condus autovehiculul marca „Suzuki” cu nr. de înmatriculare_, pe ., fără a avea încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie pentru semiremorca tractată la acel moment, cu nr. de înmatriculare_ .
Totodată, s-a dispus prin același act măsura tehnico-administrativă constând în reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, sens în care a fost bifată caseta corespunzătoare din cuprinsul procesului-verbal.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/ 1995 stipulează: „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.”
Art. 64 din Legea nr. 136/ 1995 califică drept contravenție nerespectarea acestor dispoziții, stabilind sancțiunea amenzii de la 1000 lei la 2000 lei, precum și reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Instanța apreciază că fapta este suficient descrisă în procesul-verbal, temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat, iar sancțiunile au fost stabilite în limite legale. De altfel, se observă că reclamantul nu aduce critici cu privire la legalitatea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că reclamantul a recunoscut, atât prin plângere, cât cu ocazia prezentării sale în fața instanței, săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Totodată, instanța are în vedere dispozițiile Ordinului C.S.A. nr. 11/ 2007, preluate și în cuprinsul Ordinului C.S.A. nr. 14/2011, care la art. 51 stipulează: „(1) Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente a remorcilor/ semiremorcilor are acoperire doar dacă acestea nu sunt atașate unui vehicul tractor. (2) În cazul în care evenimentul se produce în timp ce remorca/semiremorca este atașată vehiculului tractor, răspunderea aparține vehiculului tractor. (3) Asigurătorul vehiculului tractor are obligația de a despăgubi partea prejudiciată, având totuși posibilitatea exercitării dreptului de regres asupra asigurătorului remorcii/semiremorcii, în cazul în care poate dovedi că dauna s-a produs ca urmare a unei defecțiuni tehnice a remorcii/semiremorcii, care nu putea fi observată de către conducătorul auto.”
Aceste prevederi nu conduc, în opinia instanței, la concluzia că remorca/ semiremorca nu trebuie să fie asigurată, ci reglementează modul de atragere a răspunderii civile în cazul unor evenimente rutiere prin care se cauzează prejudicii.
De asemenea, este lipsit de relevanță faptul invocat de reclamant, că autovehiculul condus de reclamant ar fi fost oprit în trafic de către un polițist local, considerat necompetent să procedeze în acest fel. Măsura opririi în trafic a autovehiculului nu are nicio înrârurire asupra contravenției constatate prin procesul-verbal întocmit de către polițistul rutier.
O altă apărare exhibată de reclamant, respectiv lipsa dovezii de ridicare a certificatului de înmatriculare, nu este de natură a conduce la nulitatea procesului-verbal, aflându-ne doar în prezența unei măsuri tehnico-administrativă; de altfel, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt bifate rubricile corespunzătoare reținerii de către agentul constatator a numerelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.
În concluzie, instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, fiind îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale a reclamantului, potrivit art. O.G. nr. 2/ 2001 și nefăcându-se dovada intervenirii vreunei cauze de înlăturare a răspunderii.
Instanța, hotărând asupra sancțiunii, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că se impune înlocuirea cu avertismentul a amenzii aplicate față de G. V. S. prin procesul-verbal de contravenție . nr._/ 16.06.2013.
Astfel, este de remarcat faptul că, în ziua următoare constatării contravenției, reclamantul a încheiat contract de asigurare tip RCA pentru semiremorca tractată la acel moment, cu nr. de înmatriculare_ (f. 10-11).
Nu este lipsită de importanță nici convingerea proprie a contravenientului, în aprecierea căruia, dispozițiile art. 51 din ordinul CSA l-ar fi scutit de asigurarea remorcii, în cazul unui eventual eveniment rutier urmând a fi activată asigurarea valabilă pentru autovehiculul tractor. Desigur că necunoașterea legii nu absolvă autorul faptei de răspundere, dar în cazul de față această situație de fapt constituie, în aprecierea instanței, o circumstanță atenuantă pentru reclamant.
Totodată, este avută în vedere atitudinea părții în fața instanței, care a recunoscut comiterea faptei, încă de la începutul procedurii judiciare de față, precum și pe toată durata acesteia.
Astfel, analizând pericolul social al faptei reținute în sarcina contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea ce i-a fost aplicată este prea aspră. În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/ 2001, art. 7 alin. 3, care stipulează: „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”. În temeiul acestor prevederi se va aplica contravenientului sancțiunea principală a avertismentului, aceasta fiind, în cauza de față, o sancțiune proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul G. V. S., domiciliat în C., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 16.06.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
Dispune înlocuirea, cu avertisment, a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, stabilită prin procesul-verbal contestat, atrăgându-se atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandându-se acestuia să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. Jud. M.G./17.09.2014;
Tehnored. Grf. C.B /24.09.2014/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2589/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 4636/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
