Pretenţii. Sentința nr. 4636/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4636/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 20506/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4636
Ședința publică din data de 25.04.2014
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE C. M. Ș.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . SRL LA AV MIDISAN A. și pe pârât ., pârât . PRIN CURATOR PALAU C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de astăzi când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.07.2013 sub nr._, reclamanta S.C. O. T. & SERVICES S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G. C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 1756 EURO (7710 lei la cursul BNR din ziua depunerii acțiunii) reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă ca urmare a comenzilor lansate, debitul să fie actualizat la cursul BNR din data plății efective, în raport de rata inflației și de dobânda legală, calculate de la data scadenței până la data plății efective.
De asemenea, reclamanta a solicita obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că, la data de 27.05.2010, în calitate de prestator, a încheiat contractul nr. 368 de colaborare cu pârâta S.C. G. C. S.R.L., în calitate de beneficiar, în temeiul căruia, reclamanta a permis beneficiarului conectarea la interfața www.omegahotels.ro, iar pârâta a putut face rezervări online inclusiv pe parcursul anului 2010-2011, prin prelungirea contractului în mod tacit, dar nu a plătit decât parțial taxele conform art. III pct. 3.2. din contractul de colaborare. Metoda de operare în sistem și facturare este prevăzută de art. III din contract, astfel că, odată ce a fost făcută rezervarea, sistemul va trimite automat o confirmare prin mesaj în admin-ul beneficiarului și pe adresa de e-mail, iar după ce prestatorul confirmă rezervarea către beneficiar, acesta din urmă trebuie să plătească tarifele către prestator, prin facturare.
A mai învederat reclamanta faptul că, aceasta și-a respectat obligațiile prevăzute la art. V din contract, în calitate de prestator, a emis facturi pentru rezervările confirmate și neanulate de către beneficiar în niciun fel, astfel, factura OTS-S nr._/05.08.2011 cu suma de 2121,5 euro a fost plătită parțial, din care a rămas de achitat suma de 1081 euro cu data scadentă 08.08.2011, celelalte facturi rămânând neachitate. A mai precizat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar cu privire la rata inflației și dobânda legală, a precizat că, această cerere este întemeiată, având în vedere existența a două daune distincte, ce derivă din cauze diferite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.969, 1073, 1294, 1088 din Codul civil.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei și a depus în copie următoarele înscrisuri: factura .-S nr._/10.08.2011 (f. 4), nr._/24.09.2011 (f. 5), nr._/10.08.2011 (f. 6), nr._/05.08.2011 (f. 7), extras de cont (f. 8), fisa contului (f. 9), fisa parteneri clienți (f. 10-13), interogatoriu (f. 14), împuternicire avocațială (f. 15), dovada achitării taxei judiciare de timbru (f. 20), calcul dobândă legală (f. 21), chitanță .-SC nr._/02.09.2011(f. 22), chitanță .-SC nr._/13.09.2011 (f. 22), contract de colaborare nr. 368/27.05.2010 (f. 23-31, corespondență electronică între părți (f. 35-42), alte facturi emise de către reclamantă pentru pârâtă (f. 43-52), extras ONRC pârâtă (f. 62).
Cererea a fost legal timbrată, conform art. 3 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, reclamanta achitând suma de 610,50 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Pârâta a fost citată prin publicitate, aceasta nefiind găsită nici la sediu, nici la punctele de lucru menționate în extrasul eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, dovezile de comunicare întorcându-se cu mențiunea „destinatar necunoscut” sau „destinatar mutat”. Pentru aceste motive, la termenul din data de 18.02.2014, instanța a încuviințat citarea prin publicitate a pârâtei, în cele trei modalități prevăzute de art. 167 alin. 2 C.pr.civ. și, potrivit art. 58 Cod civil, a numit-o pe doamna Palau C., curator special pentru pârâtă.
Pârâta, prin curator special, a depus întâmpinare la data de 26.03.2014, prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, pârâta a arătat, în ceea ce privește contractul de colaborare nr. 368 din 27.05.2010, faptul că acesta este lipsit de efecte juridice, echivalând cu lipsa consimțământului beneficiarului, întrucât contractul este semnat și ștampilat numai de către prestator. Raportat la facturile prezentate de către reclamantă, pârâta a precizat faptul că nici acestea nu poartă semnătura ei, nu sunt ștampilate și nici nu fac referire la contractul de colaborare încheiat între prestator și beneficiar. A mai arătat faptul că, simpla tăcere a destinatarului facturii nu poate avea semnificația unei acceptări tacite, în condițiile în care nu sunt administrate și alte probe care să ateste executarea operațiunii propriu-zise.
Cu privire la plata parțială efectuată, pârâta a precizat faptul că, achitarea parțială a unei facturi nu echivalează cu recunoașterea întregii datorii, ci numai cu acceptarea tacită a facturii precizate anterior, astfel, aceasta face dovada împotriva destinatarului numai cu privire la mențiunile pe care le cuprinde și nu și cu privire la mențiunile cuprinse în celelalte facturi. De asemenea a precizat că, suma calculată din facturi coroborate cu chitanțele de plată este în cuantum de 1096,5 euro și nu 1756 euro, astfel cum solicită reclamanta.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 948 C.civ 1864 și art. 46 Cod Comercial.
Instanța a încuviințat, pentru reclamantă și pentru pârâtă, proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că sunt admisibile și duc la soluționarea procesului și a respins proba cu interogatoriul pârâtei, apreciind că nu duce la soluționarea procesului, față de faptul că aceasta este citată prin publicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta S.C. O. T. & SERVICES S.R.L., în calitate de prestator și pârâta S.C. G. C. S.R.L., în calitate beneficiar, s-a încheiat contractul de colaborare nr. 368/27.05.2010 având ca obiect obligația reclamantei de a permite pârâtei să se conecteze la interfața www.omegahotels.ro, sistemul de rezervări online al reclamantei, astfel încât pârâta să poată face rezervări, iar pârâta, în calitate de beneficiar, se obliga să verifice toate detaliile de confirmare a rezervării, modificării și anulării și de a achita facturile emise de către reclamantă cu tariful menționat în rezervare. Cu privire la anularea rezervărilor, contractul prevede faptul că întră în responsabilitatea beneficiarului să se asigure că orice anulare este trimisă online la termenul prevăzut în contract, anulările fiind valide doar dacă au fost primite online sau în scris din partea prestatorului ( reclamanta) și nu direct din partea hotelului/ furnizorului.
În baza acestui contract au fost emise mai multe facturi de către reclamantă, majoritatea achitate de către pârâtă, astfel cum rezultă din fișa clientului depusă de către reclamantă, precum și din chitanțele depuse la dosar. Deși contractul de colaborare și facturile nu poartă semnătura pârâtei, dovada acceptării ofertei este făcută de către reclamantă prin chitanțele depuse la dosar, cât și prin corespondența electronică depusă, în acest domeniu al turismului, majoritatea tranzacțiilor efectuându-se în formă electronică, facturile fiind trimise pe e-mail, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate, rezervările fiind efectuate de către pârâtă.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Potrivit art. 6 alin. 5 din același act normativ dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate ori, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Prin urmare, întrucât, atât contractul de colaborare nr. 368/27.05.2010 cât și facturile a căror contravaloare se solicită achitată în cauză, au fost încheiate anterior datei de 30.09.2011, dispozițiile legale aplicabile prezentei spețe sunt cele ale Codului civil de la 1864.
Având în vedere prevederile art. 969 C.civ. din 1864 și art. 970 C.civ. din 1864 conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, și când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite a pârâtei, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă conform contractului de colaborare nr. 368/27.05.2010 și a facturilor fiscale .-S nr._/10.08.2011 (f. 4), nr._/24.09.2011 (f. 5), nr._/10.08.2011 (f. 6), nr._/05.08.2011 (f. 7), aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciu patrimonial se concretizează în suma de 1096,5 euro reprezentând restul rămas neachitat din contravaloarea facturilor. Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, instanța constată că pârâta a achitat prin chitanța .-SC nr._/02.09.2011 suma de 1000 euro (f. 22) și prin chitanța .-SC nr._/13.09.2011 (f. 22) suma de 700 euro, în total 1700 euro, în ambele chitanțe fiind menționat faptul că se achită contravaloarea facturii nr._/05.08.2011, în cuantum de 2121,50 euro, din această factură rămânând un rest de achitat de 421, 5 Euro, și nu 1081 euro astfel cum a precizat reclamanta în cererea de chemare în judecată.
Suma rezultantă de 1096,50 euro a fost calculată prin cumulul restului rămas neachitat din contravaloarea facturii nr._/05.08.2011 în cuantum de 421,50 euro, cu contravaloarea facturilor nr._/10.08.2011 în cuantum de 178,50 Euro, nr._/24.09.2011 în cuantum de 212 Euro și nr._/10.08.2011 în cuantum de 284,50 Euro.
Instanța mai reține că art. 1084 C.civ.de la 1864 dispune că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de către creditor și beneficiul de care acesta a fost lipsit, în timp ce art. 1082 C.civ.de la 1864 prevede că este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, instanța constată că art. 1082 C.civ. de la 1864 prevede și o prezumție de vină în sarcina pârâtei prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de către aceasta. Totodată, instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă.
Pârâta, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriei.
Ca atare, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt parțial întemeiate, urmând a admite în parte cererea de chemare în judecată și a obliga societatea pârâtă S.C. G. C. S.R.L. la plata sumei de 1096,5 Euro, reprezentând restul rămas neachitat din contravaloarea facturilor emise de reclamantă
Sub aspectul dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere și a ratei de inflație, calculată de la data la care au devenit scadente facturile fiscale neachitate de către pârâtă, până la plata integrală a debitului principal, solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul pagubei este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Astfel, reclamanta poate solicita atât plata echivalentului pagubei, cât și plata dobânzilor legale aferente acestei sume.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin întrunite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare potrivit O.G. nr. 13/2011.
Constatând că termenul de plată, menționat în cuprinsul fiecărei facturi, a sumelor cuprinse în facturile fiscale depuse în probațiune de către reclamantă s-a împlinit fără ca pârâta să își îndeplinească obligația de plată a sumelor datorate cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate de creditoare, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculată potrivit O.G. nr. 13/2011 și a actualizării cu rata inflației, acestea începând să curgă pentru prima factură .-S nr._/10.08.2011 de la data de 10.08.2011 pentru suma de 178,50 euro; pentru factura nr._/24.09.2011 (f. 5) de la data de 26.09.2011 pentru suma de 212 Euro; pentru factura nr._/10.08.2011 (f. 6) de la data de 12.08.2011 pentru suma de 284,5 Euro și pentru factura nr._/05.08.2011 (f. 7) de la data de 08.08.2011 pentru suma de 421,50 euro, astfel cum a precizat și reclamanta în tabelul depus la fila 21 din dosar, până la data plății acestor sume de bani, apreciind că această măsură este necesară în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat de neexecutarea la termen de către pârâtă a obligației contractuale de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat, dobânda legală având natura juridică a beneficiului nerealizat de către reclamantă ca urmare a lipsirii sale de folosința acestor sume de bani, de la scadența obligației de plată a acestora, până la data plății, iar actualizarea cu rata inflației a acestor sume de bani având natura juridică a unor daune suplimentare, cauzate de scăderea puterii de cumpărare a banilor, imputabilă pârâtei, produsă între data scadenței obligației de plată a acestor sume de bani și data plății efective a acestora.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 810,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 610,50 lei (f. 20) și onorariu curator special în cuantum de 200 lei (f. 77).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. O. T. & SERVICES S.R.L., cu sediul în C., .. 6A, ., ._, J13/2088/_, cu sediul procesual ales în C., ., ., .. Midisan A., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. C. S.R.L, cu sediul în loc. O., ., jud. C., CUI RO15418266, J_, prin curator av. Palau C. cu sediul în C., .-26, Hotel Tineretului cam 229-230, jud. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1096,5 EURO, reprezentând restul rămas neachitat din contravaloarea facturilor .-S nr._/05.08.2011, nr._/10.08.2011, nr._/10.08.2011 și nr._/24.09.2011, sumă ce se va actualiza la cursul BNR de la data plății efective a debitului, precum și la dobânda legală de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective a debitului principal.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 810,50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu curator special.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. Ș. M. D.
Red.jud. C.M.Ș/08.05.2014/5ex
Tehnored. M.D./08.05.2014
Emis 3 comunicări la data de .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 169/2014.... | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
