Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 9948/212/2014
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._/17.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. A. I.
GREFIER: Ș. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta R. B. S.A., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.246C, Clădirea Sky Tower, sector 1, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, având CUI_ în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C., cu sediul în C., ., jud.C., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 07.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.11.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei cu care a fost învestită, în conformitate cu disp. art. 395 alin. 1 C.p.c., constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 03.04.2014 cu nr._, petenta R. B. S.A. a chemat în judecată pe intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal anularea Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2014, anularea măsurilor de remediere instituite în sarcina sa, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, precum și obligarea intimatei la restituirea sumei de 1.500 lei reprezentând amendă achitată.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că în data de 18.03.2014, A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C. a efectuat un control, în vederea cercetării și soluționării reclamațiilor formulate de numiții L. I. și I. C. D..
În continuare, petenta a arătat că ANPC nu avea competența de a încheia procesul verbal contestat și de a aplica sancțiunea contravențională a amenzii. Astfel, în ceea ce privește fapta pretins a fi fost săvârșită de bancă privitor la consumatorul L. I. – reținerea sumelor din contul acestuia cu încălcarea prevederilor art. 169 alin. 4 din Codul Muncii și ale art. 728 alin. 7 C.p.c., petenta a apreciat că aceste texte de lege nu sunt aplicabile în speța de față și reprezintă domenii care exced competenței ANPC.
Petenta a precizat că ANPC nu are competențe în ceea ce privește dreptul muncii, deoarece controlul asupra respectării normelor din dreptul muncii revine Inspectoratului Teritorial de Muncă.
De asemenea, s-a menționat că ANPC nu are competența de a interveni într-o relație de poprire, pentru că această relație nu este una din sfera comerciant – consumator, banca neacționând ca și comerciant în îndeplinirea comerțului său.
Cu privire la fapta reclamată de clientul L. I., petenta a arătat că a fost sancționată contravențional, imputându-i-se că a debitat contul clientului fără a respecta prevederile legale în materia reținerii din salarii, respectiv art. 169 alin. 4 din Codul Muncii și art. 728 alin. 7 din C.p.c. Agenții constatatori au apreciat că s-au încălcat prevederile art. 7 lit. c) liniuța a 4a din O.G. nr. 21/1992, faptă ce atrage sancționarea potrivit art. 50 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 21/1992.
Petenta a menționat că fapta de a debita conturile unui client în vederea acoperirii datoriilor restante față de bancă nu poate fi încadrată în ipotezele prevăzute de textul legal.
S-a arătat de asemenea că debitarea contului curent al clientului a fost efectuată în scopul acoperirii datoriei restante față de bancă, în temeiul prevederilor art. 6.3. din contractul de credit nr._/10.09.2012.
Petenta a apreciat că clauza contractuală este un veritabil mandat acordat băncii de client, de a debita conturile sale în caz de neîndeplinire a obligațiilor de plată la termen, în vederea compensării cu orice sume de bani aflate în soldul creditor al acestor conturi. Potrivit art. 969 din vechiul C. civ., un contract legal făcut are putere de lege a părților.
Așadar, reținerile efectuate de bancă din disponibilul existent în contul curent deschis la R. B. S.A. pe numele clientului au fost operațiuni conforme cu înțelegerea contractuală între părți.
Petenta a invocat faptul că agenții constatatori au calificat și sancționat în mod greșit ca și contravenție o faptă care nu doar că nu este interzisă de legea contravențională, dar este expres prevăzută a fi legală, nu doar permisă, dar și obligatorie în temeiul dispozițiilor noului Cod civil.
A mai arătat petenta că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform contractului de credit încheiat, care constituie titlu executoriu. Datoriile reciproce se compensează prin efectul legii, atât a vechiului Cod civil, cât și a actualului Cod civil, fără a fi necesar consimțământul părților.
În orice caz, petenta a apreciat că banca realizează o gestiune de afaceri. Contul bancar este un depozit neregulat, obiectul său fiind fungibil, adică înlocuibil în executarea obligației de restituire, dar totodată și consumptibil după natura sa. Depozitarul, în speță banca, devine proprietarul lor, putând folosi, culege fructe și dispune de ele, conform principiului res genera non pereunt.
S-a arătat prin plângerea contravențională că în speță este vorba despre o compensare legală și obligatorie a unor datorii reciproce, și nu o executare silită, în care deținătoarea creanței mai mari (banca) să apeleze la măsuri de executare silită cum sunt poprirea veniturilor datorate debitoarei sale de terți, respectiv vânzarea silită mobiliară și imobiliară.
Astfel, nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 169 alin. 4 din Codul Muncii și nici ale art. 728 alin. 7 C.p.c.. Subiectul activ al obligației legale instituite de art. 169 din Codul muncii este angajatorul, nu banca. Banca, în calitate de instituție financiară la care angajatul/angajatorul și-a deschis conturile în/din care sunt plătite salariile este un terț față de raportul de muncă.
Așadar, sumele nu pot fi considerate ca drepturi salariale întrucât ele își pierd individualitatea la virarea într-un cont bancar. Odată ce salariul ajunge în contul bancar, alături de alte sume, își pierde individualitatea și caracterul său de bun urmăribil parțial.
Petenta a arătat că articolul 728 alin. 7 C.p.c. face parte dintr-o . reglementări legale referitoare la executarea silită. Având în vedere că în speță este doar un caz de compensare legală a sumelor datorate de clientul restanțier cu sumele care s-au găsit în conturile deschise la bancă, petenta a apreciat că nu este ținută de limitările din materia executării silite. Nu este vorba despre o executare silită prin poprire, ci de simpla aplicare a prevederilor legale obligatorii referitoare la compensarea reciprocă a soldurilor, prevedere consființită și prin mandatul acordat băncii prin contract în acest sens de însuși clientul.
Cu privire la reclamația lui I. C. D., petenta a arătat că în data de 06.03.2014, acesta s-a prezentat la sediul Agenției Farul a R. B. S.A., solicitând ridicarea în numerar a unei sume în lire sterline din contul curent deținut. Angajații băncii nu au putut onora pe loc solicitarea, întrucât suma respectivă nu a fost disponibilă în casieria unității.
Petenta a arătat că domnul I. nu a așteptat alimentarea cu numerar a casieriei de la Agenția Farul și s-a deplsat la Agenția centrală, unde i-a fost onorată solicitarea de retragere în numerar a sumei de 1100 lire în cursul aceleiași zile, după ce numerarul a fost livrat de transportatorul băncii.
Reclamanta a invocat faptul că temeiul de drept invocat de organul constatator este greșit, iar fapta pretins contravențională reținută în sarcina băncii nu există. Consumatorul a fost corect informat asupra caracteristicilor produsului contractat de la petentă. Clientului I. C. D. nu i s-a solicitat să anunțe banca cu o zi înainte de eliberarea numerarului, pentru că o astfel de programare este necesară numai în situația în care se solicită eliberarea unor sume mai mari de 15.000 ron.
Fiecărei unități a băncii îi este alocat un plafon de numerar, în funcție de tranzacțiile istorice înregistrate în unitatea respectivă. În timpul unei zile, pot apărea momente în care disponibilul dintr-o anumită valută să nu acopere solicitările clienților, însă clienții sunt serviți până la închiderea programului de lucru cu publicul.
Așadar, banca a făcut diligențele necesare pentru a da curs solicitării clientului, în aceeași zi.
În circumstanțiere, petenta a arătat că, în cazul lui L. I., reținerea sumelor nu s-a făcut cu încălcarea unor dispoziții legale, ci dimpotrivă, în temeiul unor prevederi legale în acest sens și în executarea de către bancă a mandatului acordat chiar de către client, iar în cazul lui I. C. D., acesta a ridicat suma de 1.100 lire sterline în aceeași zi.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ale O.G. nr. 21/1992, ale Codului de procedură civilă, iar în temeiul art. 223 alin. 3 C.p.c. a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
În probațiune, petenta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat cererii, în fotocopii certificate pentru conformitatea cu originalul, următoarele: procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2014 (f. 16-19), ordin de plată (f. 20), contractul de credit nr._/10.09.2012 (f. 21-33), notificări (f. 34-47), extras de cont (f. 48-50), ordin de plată (f. 51)
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, dovada achitării fiind atașată la dosarul cauzei, la fila 3.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție (f. 61-79).
La termenul de judecată din 8 iulie 2014 instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
La termenul de judecată din 9 septembrie 2014, în temeiul art. 96 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, raportat la art. 3 din Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 15/22.07.2014, cauza a fost repartizată ciclic completului C36.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2014 (f. 16-19) întocmit de către agenții constatatori Vardor A. și P. M., comisari, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 lit. c) liniuța a 4 a din O.G. nr. 21/1992 și sancționate de art. 50 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 21/1992 și cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 18 din O.G. nr. 21/1992 și sancționate de art. 50 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 21/1992
Prin procesul verbal, în temeiul art. 15 alin. 4 din O.G. nr. 21/1992, au fost dispuse măsurile de remediere constând în: restituirea sumelor reținute peste nivelul legal în termen de 15 zile, în cazul consumatorului L. I., precum și informarea prealabilă a consumatorului, în situația în care banca apreciază că se impune, respectiv anunțarea cu o zi mai înainte de ridicarea în numerar a sumelor în lire sterline, în cazul consumatorului I. C. D..
În fapt, ca urmare a reclamației consumatorului L. I., din verificările efectuate s-a constatat că acesta deține la R. B. un contract de credit (preluat de la City B.), cu un sold actual de 34.541,73 lei, având 363 zile întârziere. Consumatorul mai deține un card de credit (de asemenea preluat de la City B.) cu un sold actual de 6.195,17 lei, având 207 zile întârziere și un cont curent în lei cu card atașat deschis la R. B. în anul 2001.
Din analiza documentelor puse la dispoziție de banca R. B. și a răspunsului nr. 24 din 12.03.2014, în vederea acoperirii restanțelor înregistrate, banca a efectuat următoarele preluări de sume:
- la 16.12.2013 cu suma de 2.328,22 lei față de totalul sumelor primite în cont de 2.337 lei
- la 14.01.2014 cu suma de 1.374,14 lei față de totalul sumelor primite de consumator de 1.384 lei
- la 13.02.2014 cu suma de 1.449,26 lei față de totalul sumelor primite în cont de 1.462 lei
- la 07 și 11.03.2014 cu suma de 1.936,92 lei față de totalul sumelor primite în cont de 1.944 lei.
Comisarii ANPC au constatat că R. B. a preluat în întregime sumele primite de consumator drept salarii, concluzionând că banca nu a ținut seama de prevederile în materie de reținere de salarii, conform art. 169 alin. 4 din Codul muncii și art. 728 C.p.c. care prevăd limita maximă de ½ a reținerilor din salariu.
Ca urmare a cercetării reclamației consumatorului I. C. D., la data de 06.03.2014 (în aceeași zi când petentul a dorit să ridice banii) ora 11:00, comisarii ANPC s-au deplasat la R. B. S.A. – Agenția C. pentru efectuarea cercetărilor și au constatat că nu existau afișe prin care consumatorul să fie informat, în sensul că ei trebuie să anunțe banca înainte de a solicita ridicări de numerar în lire.
De asemenea, nici în cererea de deschidere cont, respectiv în anexa 1 la cerere – taxe și comisioane nu există această obligație a consumatorului, ci doar sumele comisioanelor percepute.
După intervenția CJPC C. în 06.03.2014 ora 15:00 consumatorul a ridicat banii conform ordinului de plată.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit de către agenții constatatori competenți, comisarii Vardor A. și P. M., potrivit art. 54 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, fiind îndeplinite toate cerințele impuse de art. 17 raportat la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal atacat conține mențiuni cu privire la denumirea și sediul petentei, cuprinde o descriere suficientă a faptei săvârșite, semnăturile agenților constatatori, precum și data și locul comiterii acesteia.
Procesul verbal a fost însușit de petentă prin semnarea acestuia de către persoana împuternicită Bujicu P., cu obiecțiuni constând în „Avem obiecțiuni cu privire la cele constatate, iar acestea vor fi formulate, depuse și susținute în fața instanței de judecată, urmând ca aceasta să decidă corectitudinea acțiunilor băncii”.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de către petentă potrivit căruia intimata nu avea competența de a încheia procesul verbal de contravenție contestat și de a aplica sancțiunea contravențională a amenzii, instanta îl apreciază ca fiind neîntemeiat.
Analizând procesul verbal . nr._/18.03.2014, instanța constată că petenta R. B. S.A. a fost sancționată potrivit art. 50 alin. 1 lit. c) și art. 50 alin. 1 lit. d) din O.G. 21/1992, pentru că s-a constatat încălcarea prevederilor art. 7 lit. c) liniuța a 4-a și art. 18 din O.G .nr. 21/1992.
Potrivit art. 54 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 50 și 51 se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.
Susținerile petentei în sensul că intimata nu are competențe în ceea ce privește dreptul muncii sau că nu are competența de a interveni într-o relație de poprire sunt neîntemeiate, din moment ce în cauză nu există un raport de poprire, neexistând vreo încheiere de încuviințare a executării silite prin forma popririi, iar contravențiile privesc raportul profesionist – consumator și nu angajator – angajat, pentru a fi competent Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că sancționarea și constatarea faptelor reținute în procesul verbal de contravenție intră în sfera de competență ANPC care controlează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța apreciază că motivele invocate de petentă sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce privește contravenția sancționată de art. 50 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 21/1992
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.03.2014 (f. 16-19), petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, deoarece, ca urmare a reclamației consumatorului L. I., s-a constatat că R. B. a preluat în întregime sumele primite de consumator drept salarii și că banca nu a ținut seama de prevederile în materie de reținere de salarii, respectiv art. 169 alin. 4 din Codul muncii și art. 728 C.p.c. care prevăd limita maximă de ½ a reținerilor din salariu, încălcând prevederile art. 7 lit. c) liniuța a 4 a din O.G. nr. 21/1992.
Instanța constată că, în data de 10.09.2012, între Citybank Europe, în calitate de împrumutător, și numitul I. L., în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit cu nr._/10.03.2012 (f. 21 - 33), având ca obiect acordarea de către bancă împrumutatului a unui credit în cuantum de 37.889,78 lei, pentru o perioadă de 60 luni.
Creanța împotriva debitorului L. I. a fost cesionată în favoarea petentei Raiffesen B. S.A. în octombrie 2013, debitorul fiind notificat în acest sens.
Din cauza acumulării de restanțe și a întârzierilor la plata sumelor datorate, creditul deținut de domnul L. I. a fost declarat scadent anticipat la data de 07.09.2013.
Instanța constată că în data de 26.02.2014, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. a fost sesizat de către domnul L. I., prin fișa de sesizare nr. 562/26.02.2014 (f. 76).
Prin reclamația formulată, domnul L. I. a arătat că de trei luni de zile nu mai primise nici un leu din salariu din cauza faptului că banca R. B. i-a blocat cardul de salariu pentru că nu a plătit la timp ratele City B.. Consumatorul a dorit să știe în ce bază i-au fost oprite 3 salarii pe lunile decembrie 2013, ianuarie și februarie 2014. De asemenea, consumatorul a arătat că are trei copii în întreținere și alte datorii pe care nu a putut să le achite din cauză că banca i-a blocat cardul..
Din analiza extraselor de cont de la filele 48-50, instanța reține că:
- în luna decembrie 2013
- în data de 11.12.2013, în contul numitului L. I. a fost creditată suma de 1.567 lei de către Unicredit Ț. B. S.A., reprezentând salariu noiembrie 2013
- în data de 13.12.2013, în contul numitului L. I. a fost creditată suma de 70 lei de către Unicredit Ț. B. S.A., reprezentând cadou copii C.
- în data de 16.12.2013, din contul numitului L. I. a fost debitată suma de 2.328,22 lei, reprezentând plată împrumut_
- în luna ianuarie 2014
- în data de 10.01.2014, în contul numitului L. I. a fost creditată suma de 1.084 lei de către Unicredit Ț. B. S.A., reprezentând salariu decembrie 2013
- în data de 14.01.2014, din contul numitului L. I. a fost debitată suma de 1.374,14 lei, reprezentând plată împrumut_
- în luna februarie 2014
- în data de 10.02.2014, în contul numitului L. I. a fost creditată suma de 1.162 lei de către Unicredit Ț. B. S.A., reprezentând salariu ianuarie 2014
- în data de 13.02.2014, din contul numitului L. I. a fost debitată suma de 1.449,26 lei, reprezentând plată împrumut_
- în luna martie 2014
- în data de 07.03.2014, din contul numitului L. I. a fost debitată suma de 492,92 lei, reprezentând plată împrumut_
- în data de 10.03.2014, în contul numitului L. I. a fost creditată suma de 1.144 lei de către Unicredit Ț. B. S.A., reprezentând salariu februarie 2014
- în data de 11.03.2014, din contul numitului L. I. a fost debitată suma de 1.444 lei, reprezentând plată împrumut_
Instanța constată că, potrivit art. 50 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, încălcarea dispozițiilor art. 7 lit. c) a 4-a liniuță, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. c) a 4-a liniuță din O.G. nr. 21/1992, prestatorii de servicii sunt obligați să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiții igienice, condițiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum și cele specifice desfășurării activității.
Potrivit art. 2 pct. 9 din O.G. nr. 21/1992, prin prestatori se servicii se înțelege operatorul economic care furnizează servicii.
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției, fișa de reclamație nr. 562/26.02.2014, precum și din extrasele de cont anexate, instanța constată că fapta pentru care a fost sancționată petenta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 50 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 21/1992 raportat la art. 7 lit. c) a 4-a liniuță din O.G. nr. 21/1992.
În speță, situația de fapt, consemnată în procesul-verbal legal întocmit, reprezintă constatări directe ale echipei de control, rezultate din verificarea înscrisurilor puse la dispoziție de bancă. Situația de fapt nu este contestată, în sine, de către petentă, prin plângerea contravențională fiind criticate interpretările pe care agenții constatatori le-au dat situației de fapt.
Instanța apreciază că fapta verificată de agenții constatatori la sesizarea formulată de domnul L. I. reprezintă o încălcare a obligației băncii de a asigura, la prestarea serviciilor financiare, condițiile specifice desfășurării activității, fiind contrară diligenței profesionale. Utilizarea unei asemenea practici reprezintă o încălcare evidentă a art. 7 lit. c) liniuța a 4-a din O.G. nr. 21/1992, fiind contravenție.
Petenta R. B. S.A. a înțeles să se folosească de această poziție privilegiată, reținând salariul numitului L. I. timp de 3 luni, cu totul în afara legii.
Instanța apreciază că petenta a încălcat obligația sa de a se comporta, în calitate de profesionist, în mod corect în relația cu consumatorul L. I. și să nu folosească practici comerciale abuzive.
Prin plângerea formulată, petenta a susținut că stipularea clauzei de la art. 6.3. din Contractul de credit nr._/10.09.2012 reprezintă un mandat acordat băncii de client, de a debita conturile sale în caz de neîndeplinire a obligațiilor sale de plată la termen, în vederea compensării cu orice sume de bani aflate în soldul creditor al acestor conturi. A mai susținut petenta că potrivit art. 969 din vechiul Cod civil, un contract legal făcut are putere de lege a părților.
Un alt motiv de netemeinicie invocat de petentă a fost acela că în speță este vorba despre o compensare legală și obligatorie a unor datorii reciproce, și nu o executare silită, astfel încât nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 169 alin. 4 din Codul Muncii sau ale art. 728 alin. 7 C.p.c..
Instanța constată că prin articolul 6.4. din contract, invocat de petentă, părțile au convenit că în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile de rambursare față de bancă, banca poate în orice moment să utilizeze orice conturi ale debitorului, deschise la Citibank Europe plc Dublin – sucursala România, în vederea compensării cu orice sume de bani aflate în soldul creditor al acestor conturi în scopul executării obligațiilor debitorului rezultând din contractul de credit. Banca poate exercita aceste drepturi chiar dacă aceste sume au fost depozitate la bancă pentru o anumită perioadă, iar termenul respectiv nu a expirat. Dacă această utilizare în vederea compensării necesită convertirea unei valute în alta, această convertire va fi calculată la cursul de schimb valutar al băncii valabil la data compensării.
Instanța apreciază că susținerile petentei sunt neîntemeiate și denotă reaua – credință a acesteia în executarea obligațiilor pe care și le asumă în raporturile cu consumatorii. Din probele administrate, respectiv din lecturarea clauzelor prevăzute în contractul de credit la art. 6.4. și la art. 6.3. (f. 26) apare evident faptul că banca a acționat într-un mod abuziv, cu încălcarea obligației băncii de a asigura, la prestarea serviciilor financiare, a condițiilor specifice desfășurării activității, fiind contrară diligenței profesionale.
Fiind încheiat în data de 10.09.2012, după . noului Cod civil, contractului de credit nr._/10.09.2012 îi sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil.
Potrivit art. 2185 C. civ., în cazul în care între instituția de credit și client există mai multe raporturi juridice sau mai multe conturi, chiar și în monede diferite, soldurile active și pasive se compensează reciproc, afară de cazul în care părțile au convenit altfel.
Debitarea automată a conturilor (banca trage din contul curent sumele pe care i le datorează titularul contului, fie cele rezultate din contractul de cont curent, în sine, fie cele rezultate din alte raporturi juridice între bancă și titularul contului) este o formă de compensare, în sensul art. 2185 NCC.
Instanța constată astfel că efectul de compensație este implicit, rezultând din lege. Părțile pot înlătura, însă, acest efect prin convenție contrară sau prin stipulație contrară în convențiile existente. Cu toate că efectul de compensație rezultă din lege și se extinde, de regulă, la totalitatea raporturilor juridice dintre titularul contului și bancă, totuși banca va trebui să urmeze instrucțiunile exprese ale titularului contului prin care acesta indică o destinație precisă a plăților sau tragerilor din contul curent.
Este adevărat că această operațiune, care este agreată de bancă și de titularul contului prin contract sau prin înțelegere expresă ulterioară, nu este o executare silită, ci o realizare în natură a unei clauze din contract.
Cu toate acestea, în speța dedusă judecății, instanța constată în primul rând faptul că domnul I. L. și-a exprimat consimțământul prin art. 6.4. din contract, ca, în cazul în care nu își îndeplinește obligațiile de rambursare banca să utilizeze orice conturi ale sale, deschise la Citibank Europe plc Dublin – sucursala România, în vederea compensării cu orice sume de bani aflate în soldul creditor al acestor conturi în scopul executării obligațiilor debitorului rezultând din contractul de credit, deci nu din orice cont deschis la orice bancă.
Așadar, în nici un moment consumatorul nu și-a exprimat acordul pentru reținerea salariului său din orice cont, deschis la orice bancă, ci a semnat doar pentru utilizarea unor conturi deschise la Citibank Europe plc Dublin – sucursala România.
În al doilea rând, prin articolul 6.3. din contract, părțile au stabilit că în cazul în care la scadența oricărei rate de rambursat debitorul nu își îndeplinește obligațiile de plată privind sumele scadente la data respectivă, banca va avea dreptul să notifice cesiunea angajatorului debitorului sau Casei de Pensii, solicitându-i ca până la achitarea completă a datoriei să transfere în contul indicat de bancă, cota prevăzută de lege din veniturile debitorului. În acest sens, debitorul împuternicește irevocabil angajatorul/Casa de pensii să vireze lunar, în contul indicat de bancă, cu titlu de debit restant, suma comunicată de bancă și să continue viramentul lunar al sumei respective până la concurența sumei totale datorate băncii. Debitorul înțelege și acceptă că, în conformitate cu prevederile legale, din momentul notificării de către bancă, angajatorul este obligat să plătească direct acesteia, creanțele de natura drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei clauze.
Astfel, consumatorul L. I. a convenit cu CityBank Europe în mod distinct cum se va efectua reținerea din salarii, prin art. 6.3. din contract, în care s-a stabilit de părți că în cazul în care la scadența oricărei rate de rambursat debitorul nu își îndeplinește obligațiile de plată privind sumele scadente la data respectivă, banca va avea dreptul să notifice cesiunea angajatorului debitorului sau Casei de Pensii, solicitându-i ca până la achitarea completă a datoriei să transfere în contul indicat de bancă, cota prevăzută de lege din veniturile debitorului.
Așadar, în nici un moment consumatorul nu și-a exprimat acordul pentru reținerea salariului în totalitate, ci doar pentru reținerea cotei prevăzute de lege.
Instanța constată că, la încheierea contractului de credit, părțile nu au prevăzut ce au înțeles prin stipularea mențiunii „cota prevăzută de lege din veniturile debitorului”. Astfel, în urma aplicării regulilor privind interpretarea contractului, respectiv art. 1269 C. civ., instanța va interpreta în favoarea celui care s-a obligat, consumatorul L. I..
D. urmare, prin cota prevăzută de lege nu se poate înțelege altceva decât limita prevăzută de art. 728 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care prevede că salariile pot fi urmărite până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Instanța nu poate să nu observe faptul că, chiar și în cazul în care părțile ar fi avut în vedere art. 169 alin. 4 din Codul muncii, potrivit căruia reținerile din salariu cumulate nu pot depăși în fiecare lună jumătate din salariul net, nici acesta nu a fost respectat, deoarece petenta a reținut timp de 3 luni în integralitate salariul consumatorului.
În speță, petenta a reținut timp de 3 luni în integralitate salariul consumatorului L. I., cu nerespectarea vădită a articolului 169 alin. 4 din Codul Muncii, precum și a art. 6.3. din contractul de credit invocat chiar de aceasta.
În apărarea sa, petenta a invocat faptul că subiect activ al obligației instituite de art. 169 din Codul Muncii este angajatorul, și nu banca comercială care, în calitate de instituție financiară la care angajatul și-a deschis contul în care este plătit salariul, este un terț față de raportul de muncă.
De asemenea, petenta a invocat faptul că, în momentul în care suma a intrat în soldul unui cont bancar, banii nu mai au individualitate proprie, astfel încât caracterul de drepturi salariale s-a pierdut.
O asemenea susținere este apreciată de către instanță ca o vădită dovadă de rea-credință și de neînțelegere a gravității faptei săvârșite, din moment ce salariul este definit de dispozițiile art. 10 din Codul muncii, ca fiind remunerația primită de o persoană fizică în schimbul prestării muncii pentru și sub autoritatea unui angajator. Interpretarea dată de petentă nu poate fi reținută și ar duce la situații absurde în care în toate cazurile s-ar putea reține în integralitate veniturile obținute prin muncă, deoarece acestea își pierd caracterul în momentul în care intră în posesia salariatului.
În ceea ce privește invocarea faptului că dispozițiile articolelor 728 C.p.c. sau 169 din Codul muncii nu ar fi aplicabile în speță, instanța apreciază că acestea sunt aplicabile, dar nu prin prisma faptului că în cauză ar exista vreo executare silită sau vreun raport de muncă, ci prin prisma stipulării clauzei de la art. 6.3. din contract, așadar în temeiul învoielii părților, care, așa cum s-a arătat deja în considerente, s-au înțeles cu privire la transferarea în contul indicat de bancă, a cotei prevăzută de lege din veniturile debitorului.
2. În ceea ce privește contravenția sancționată de art. 50 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 21/1992
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.03.2014 (f. 16-19), petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, deoarece nu l-a informat complet, corect și precis pe consumatorul I. C. D. cu privire la necesitatea efectuării unei programări cu cel puțin o zi înainte de a solicita ridicări de numerar în lire, încălcându-se prevederile art. 18 din O.G. nr. 21/1992.
Instanța constată că în data de 06.03.2014, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. a fost sesizat de către domnul I. C., prin fișa de sesizare nr. 629/06.03.2014 (f. 93).
Prin reclamația formulată, domnul I. C. a arătat că în data de 06.03.2014, ora 12:30, petenta R. B. S.A. a refuzat să elibereze numerar 1.100 lire, spunând că trebuie făcută o programare cu cel puțin o zi înainte. Consumatorul a arătat că nu exista o astfel de clauză în contract și nici afișe pentru informarea clienților.
Potrivit art. 50 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, încălcarea dispozițiilor art. 18 constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 1.000 lei la 10.000 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 18 din O.G. nr. 21/1992, consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției, fișa de reclamație nr. 629/06.03.2014, precum și Anexa nr. 1 – Taxe și comisioane aferente conturilor în lei și în valută (f. 52) instanța constată că fapta pentru care a fost sancționată petenta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 50 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 21/1992 raportat la art. 18 din O.G. nr. 21/1992.
În speță, situația de fapt, consemnată în procesul-verbal legal întocmit, reprezintă constatări directe ale echipei de control, rezultate din verificarea înscrisurilor puse la dispoziție de bancă.
Prin plângerea formulată, petenta a înțeles să conteste realitatea celor consemnate de agenții constatatori, în sensul că a susținut că domnului I. C. nu i s-a solicitat să anunțe banca cu o zi înainte de eliberarea numerarului, pentru că o astfel de programare este necesară numai în situația în care se solicită eliberarea unor sume mai mari de 15.000 lei.
Cu toate acestea, petenta a recunoscut că nu l-a informat complet, corect și precis pe consumator cu privire la necesitatea efectuării unei programări cu cel puțin o zi înainte de a solicita ridicări de numerar în lire, menționând că o astfel de obligație nu există. Mai mult, aceasta a recunoscut și că domnului I. C. D. nu i-a fost acordată suma de bani atunci când acesta a solicitat-o, motivând că nu exista disponibil suficient la agenție.
Instanța observă totuși că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal (deși putea să depună, în măsura în care ar fi existat, dovada că la agențiile respective existau anunțurile sau dovada că în contractul încheiat cu consumatorul exista o astfel de mențiune) ci, mai mult, din înscrisurile depuse de intimat rezultă în mod clar săvârșirea contravenției.
De asemenea, instanța constată că numai după intervenția CJPC C. în 06.03.2013 ora 15:00 consumatorul a putut să ridice banii, după cum rezultă din ordinul de plată de la fila 51, emis la ora 14:52.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, amenzile contravenționale în cuantum de 5.000 lei și de 5.000 lei, în cuantum total de 10.000 lei, instanța apreciază că acestea sunt proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite, fiind îndreptate spre cuantumul minim prevăzut de art. 50 alin. 1 lit. c) și d) din O.G. nr. 21/1992 (de la 2.000 la 20.000 lei, respectiv de la 1.000 la 10.000 lei).
Instanța are în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, respectiv: gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmările produse, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În legătură cu fapta referitoare la consumatorul L. I., instanța apreciază că petenta a dat dovadă de rea-credință și nesocotirea intereselor clientului, acesta fiind prejudiciat timp de mai multe luni (decembrie 2013 – martie 2014). Instanța constată că petenta l-a lipsit integral de venituri pe consumatorul L. I., acesta aflându-se în imposibilitatea de a-și asigura condiițiile de subzistență pe o durată de trei luni pe fondul unor împrejurări imputabile petentei. Gradul de pericol social ridicat este dovedit și de atitudinea petentei exprimată în cadrul plângerii contravenționale.
Astfel, deși situația de fapt contravine complet prevederilor art. 7 lit. c) liniuța a 4-a din O.G. nr. 21/1992, petenta a susținut în mod complet neîntemeiat nu numai că nu a încălcat legea, dar chiar că legea îi impunea să facă compensarea astfel încât să lipsească de veniturile necesare existenței un consumator timp de 3 luni, dovedind astfel că nu are nicio înțelegere a gravității faptei săvârșite.
În legătură cu fapta referitoare la consumatorul I. C. D., instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată în contextul în care consumatorii trebuie să fie informați în mod corect și complet cu privire la caracteristicilor esențiale ale serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între serviciile oferite.
Instanța observă de asemenea faptul că petenta nu a înțeles pericolul faptei săvârșite, încercând în schimb să obțină exonerarea de la plata amenzii. Astfel, numai după sesizarea comisarilor CJPC C. și deplasarea acestora la agenție, petenta a înțeles să elibereze suma de bani consumatorului I. C. D..
Instanța apreciază că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, față de împrejurările în care a fost săvârșită, respectiv față de faptul că petenta a acționat de pe o poziție privilegiată față de clientul său, care în lipsa unei informări complete și corecte nu are posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele sale, între serviciile oferite și nu poate fi în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Totodată, unitatea bancară are mai multe avantaje decât majoritatea comercianților pentru a-și asigura îndeplinirea obligațiilor de către clienții săi, motiv pentru care răspunderea este corespunzătoare drepturilor sporite de care beneficiază, fiind necesar ca orice comportament comercial al acesteia să fie unul profesionist.
În ceea ce privește măsurile de remediere, instanța constată că potrivit art. 15 alin. 4 din O.G. nr. 21/1992, persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de prezenta ordonanță vor stabili odată cu sancțiunea și măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz.
Analizând aceste dispozițiile legale, instanța apreciază că măsurile dispuse odata cu sancțiunile contravenționale sunt legale, petenta urmând să se conformeze acestora. Prin aplicarea măsurilor de remediere, se restabilește un echilibru in raportul dintre consumator și operator economic, interesul consumatorului fiind mai bine protejat.
Instanța constată că, fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, de către agenții constatatori competenți, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2014 generează o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile sale se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă. Astfel, în conformitate cu art. 249 C.p.c., petenta avea sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții Europene de Justiție a Drepturilor Omului, contravențiile sunt incluse în noțiunea de „acuzație în materie penală”, contravenienții beneficiind de toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Cu toate acestea, Curtea a stabilit recent, în Hotărârea din 6 aprilie 2012 în cauza N. G. împotriva României, că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept. În principiu, Convenția nu se opune acestora, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească un anumit prag și să încadreze prezumțiile între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptei și protejând dreptul la apărare.
În ceea ce privește respectarea prezumției de nevinovăție, aceasta a fost deplin asigurată în cauză petentei. Cu toate acestea, intimatul a reușit, prin materialul probator administrat, să răstoarne această prezumție și să demonstreze vinovăția petentei în săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 7 lit. c) liniuța a 4 a din O.G. nr. 21/1992 și sancționate de art. 50 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 21/1992 și de art. 18 din O.G. nr. 21/1992 și sancționate de art. 50 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 21/1992.
În consecință, pentru motivele arătate, plângerea petentei apare ca fiind neîntemeiată și, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 va fi respinsă cu consecința menținerii Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.03.2014 întocmit de către A. Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud Est G. – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta R. B. S.A., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.246C, Clădirea Sky Tower, sector 1, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, având CUI_ în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR C., cu sediul în C., ., jud.C., ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2014, ca legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. I. Ș. D.
Red.jud.V.A.I/19.12.2014
Tehnoredact.D.Ș.
4 ex./22.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9888/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 3024/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
