Pretenţii. Sentința nr. 3024/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3024/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 27728/212/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.3024
Ședința din publică din data de 19.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. TICEA
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . GROUP SA, cu sediul procesual ales în C., .. 21, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S. G., cu domiciliul în Năvodari, ., ..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 13.03.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.260 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 19.03.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.12.2008 reclamanta BCR ASIGURĂRI SA PRIN SUCURSALA C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S. G. să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 839,80 RON, despăgubire nerecuperată, a sumei de 208,39 lei dobândă legală, precum și a dobânzii curse în continuare până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pentru riscul de nerambursare a creditului s-a încheiat contractul de asigurare nr. RCC 002/4.03.2003. A mai arătat că s-a subrogat în toate drepturile băncii asigurate contra persoanei răspunzătoare de producerea pagubei, sens în care a fost emisă notificarea nr. 9456/7.10.2008, însă pârâta a refuzat să dea curs.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legea nr. 136/1995, art. 998-999 C.civ.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 4773/12.03.2009, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria C. a admis cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta BCR ASIGURĂRI SA PRIN SUCURSALA C., în contradictoriu cu pârâta S. G. și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 839,80 lei debit restant, a sumei de 208,39 lei dobânda legală calculată până la data de 10.12.2008, precum și a celei curse în continuare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că creditoarea și-a asumat o obligație de a face-preluarea riscului de neplata, pe care și-a respectat-o, iar debitoarea și-a asumat o obligație de a da-plata sumei de bani aferenta serviciului de care a beneficiat, pe care nu și-a respectat-o.
A mai arătat prima instanță că sunt întrunite elementele răspunderii contractuale a pârâtei. Astfel, fapta ilicită rezidă tocmai din neplata contravalorii ratelor. Culpa pârâtei este dovedită, prin prestarea serviciului și neîncasarea prețului, în patrimoniul reclamantei creându-se un prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. G. apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 230 din data de 13.03.2013, Tribunalul C., Secția a II a civilă a admis recursul declarat de recurenta S S. G. în contradictoriu cu intimata reclamantă BCR ASIGURĂRI SA PRIN SUCURSALA C. și a casat sentința recurată trimițând cauza primei instanțe, pentru rejudecare. Instanța de recurs a arătat că judecata cauzei în fond s-a realizat cu nelegala citare a pârâtei.
În fond după casare, Judecătoria C. a fost sesizată la data de 29.04.2013, formându-se dosarul cu nr._ .
Instanța a suplimentat probatoriul, prin încheierea din_, a dispus efectuarea unei expertize contabile .
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Între reclamanta . GROUP SA și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA s-a încheiat contractul de asigurare nr. RCC 002 privind asigurarea riscului de neplată a ratelor de credit și a dobânzilor aferente creditelor acordate persoanelor fizice, contractul urmând să producă efecte începând cu data de_ (f. 13- 21 vol. 1). Obiectul contractului viza preluarea riscului de neplată a ratelor, printre altele, la creditele de trezorerie nenominalizate în lei (art. 1.1 lit. a din contract).
Prin acest contract, reclamanta . GROUP SA, în calitate de asigurător, se obliga ca, în schimbul primei de asigurare stabilite, în cazul producerii riscurilor asigurate și detaliate în cuprinsul contractului, printre care și neplata a ratelor la creditele de trezorerie nenominalizate în lei (art. 1.1 lit. a din contract), să acorde băncii suma asigurată. Potrivit acordului de voințe cu banca-asigurat (art. 1.3 contract), răspunderea reclamantei-asigurător începe la neplata, totală sau parțială a două rate scadente consecutive, dar nu mai devreme de 10 zile calendaristice de la data scadenței cei de-a doua rate neplătite.
La data de_, pârâta S. G. a încheiat contractul de credit pentru persoane fizice nr. 362 (f. 8- 11 vol. 1), prin care BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a pus la dispoziția pârâtei un credit de trezorerie, nenominalizat, în cuantum de 7000 lei, prin virarea sumei aprobate într-un cont curent. În conformitate cu art. 7.1 din contractul de credit, împrumutul și dobânda datorată trebuia achitat de către împrumutat în rate lunare, potrivit graficului de rambursare (f. 12 vol. 1). Așadar, obligația principală a pârâtei în baza contractului de credit era aceea de a asigura alimentarea contului curent, astfel încât în ziua scadentă fiecare lună, pe întreaga perioadă de creditare, banca să poată încasa dobânda datorată și rata aferentă scadenței respective.
La data de_, reclamanta asigurător a achitat în contul unor restanțe ale pârâtei în achitarea ratelor scadente de credit suma de 839, 80 lei (ordin de plată nr. 2395 din_ f. 22 vol. 1).
Instanța reține, din modul în care a fost structurată cererea de chemare în judecată și din precizările oferite instanței în data de_ (f. 11-12 dosar rejudecare), că reclamanta a conceput cererea de chemare în judecată având două capete principale, subsidiare unul față de celălalt. S-a dorit obligarea pârâtei S. G. la plata sumelor indicate în petitul acțiunii introductive ca urmare a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale (față de situația de fapt expusă și față de temeiurile invocate în cererea de chemare în judecată- art. 998-999 C. civ. de la 1864), iar doar în măsura în care urmează să respingă această cerere, reclamanta dorește ca instanța să verifice condițiile îmbogățirii fără just temei față de pârâtă.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată sunt incidente în prezenta cauză dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Astfel, având în vedere că data încheierii contractului de asigurare nr. RCC002 din_ (f. 13- 21 vol. 1), este anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864, cele din codul comercial și din Legea nr. 136/1995.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a pârâtei S. G. este necesar, conform art. 998-999 C. civ., dovedirea concomitentă a următoarelor condiții: a) o faptă cauzatoare de prejudiciu și persoana care a cauzat această faptă; b) un prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine c) existența raportului de cauzalitate intre fapta dăunătoare și prejudiciu și d) culpa.
Instanța reține săvârșirea unei fapte ilicite de către pârâta S. G., adică a unei activități comisive care este contrară legii, și care încalcă totodată un drept subiectiv: achitarea cu întârziere a ratelor creditului. Faptul că pârâta înregistra restanțe în restituirea ratelor scadente de credit, reiese fără dubiu din analiza coroborată a înscrisurilor existente la dosar. Din verificarea extrasului de cont din_ pentru perioada_ –_ (f. 23 – f. 25 vol. 3), se reține că alimentarea contului curent al pârâtei (fie personal de către aceasta, fie de către reclamantă) acoperea restanțele pârâtei la plata ratelor de credit. Aceasta este și concluzia la care a ajuns expertul: „din suma totală achitată de pârâtă, 839,8 lei reprezintă suma achitată de reclamantă la data de_ de . GROUP SA, în contul unor restanțe pe care pârâta le avea la momentul respectiv față de banca finanțatoare” (f. 86- răspuns primul obiectiv al expertizei).
Cu privire la cea de-a doua condiție ce se cere îndeplinită pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, instanța arată că prejudiciul reprezintă rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, prin atingerea adusă unei situații ce dă naștere unui interes juridic protejat.
Față de acestea, prejudiciul suferit de către reclamanta . GROUP SA constă în suma plătită cu titlu de indemnizație către BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, achitată în baza contractului de asigurare nr. RCC002_ . Instanța reține că acesta întrunește condițiile pentru a fi reparat: este cert atât aspectul existenței acestuia, cât și al întinderii sale, este direct și nu a fost reparat încă. Reglementarea din Legea nr. 136/1995 asigură rolul preventiv-sancționator al răspunderii civile delictuale, întrucât persoana responsabilă (pârâta S. G.) nu este liberată de obligație decât față de victima prejudiciului (BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA), însă este ținută a achita asigurătorului (reclamanta . GROUP SA) toate sumele pe care acesta le-a plătit pentru dezdăunarea persoanei prejudiciate.
Reclamanta asigurător a efectuat plata la data de_ ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute în contractul de asigurare. Astfel, fiind îndeplinite condițiile pentru plata despăgubirii, asigurătorul a fost nevoit să efectueze plata în contul curent al pârâtei, pentru ca banca să debiteze plata ratelor restante. La momentul la care a efectuat plata în patrimoniul reclamantei s-a născut dreptul ce îi conferă posibilitatea regresului față de persoana culpabilă.
Între fapta ilicită și prejudiciu există un raport obiectiv de la cauză la efect, astfel încât paguba este consecința directă și necesară a acțiunii ilicite. Chiar dacă pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale achitând ratele de credit, întrucât acest fapt s-a realizat după plata despăgubirii de către reclamanta asigurător în termenul prevăzut în contract de la producerea riscului asigurat, aceasta este în culpă prin întârzierea la plata ratelor de credit. Este cunoscut faptul că în dreptul civil, răspunderea se angajează pentru culpa cea mai ușoară. Astfel, existența culpei (atitudinea psihică a acestuia față de fapta păgubitoare și consecințele ei) se deduce din neasigurarea ritmicității returnării creditului- așa cum se obligase în contractul de credit.
Având în vedere motivele de fapt și de drept, enunțate mai sus, instanța va obliga pârâta, la plata către reclamantă a despăgubirii în valoare de 839,8 lei, suma suportată de reclamantă fiind dovedită prin ordinul de plată nr. 2395 din_ (f. 22 vol. 1).
Referitor la dobânda legală solicitată de reclamantă, instanța reține că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că natura juridică a acțiunii în regres exercitate de asigurător (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă. Datorită rațiunilor cuprinse in considerente instanța constată că nu există impedimente pentru extinderea acesteia asupra tuturor situațiilor de regres/recuperare a asigurătorului de la persoanele responsabile de producerea cazului asigurat. Astfel, neexistând niciun motiv întemeiat pentru care pârâta să fi întârziat la plata despăgubirii, instanța constată întemeiat și acest capăt de cerere și, admițându-l în consecință, va obliga pârâta să plătească reclamantei și dobânda legală calculată pentru despăgubirea neachitată de la data efectuării plății - data depunerii acțiunii la instanță- 208,39 lei și în continuare până la achitarea efectivă a debitului principal.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și față de cele expuse mai sus, instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâta să ramburseze reclamantei suma de 593 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (OP nr. 3505 din_ f. 2 vol. 1; 90 de lei, timbru judiciar mobil de 3 lei și 500 lei avans onorariu expert f. 57 dosar rejudecare).
Cu privire la cererea expertului privind majorarea onorariului, instanța arată următoarele. Expertul a răspuns clar obiectivelor stabilite de către instanță, respectiv s-a pronunțat asupra împrejurărilor de fapt asupra cărora i s-a cerut să-și exprime părerea sau să le constate ca specialist. Ca atare, nu au rămas aspecte nelămurite sau insuficient lămurite prin expertiză în raport cu obiectivele stabilite.
În temeiul art. 213 C.pr.civ., văzând complexitatea raportului de expertiză, numărul de ore necesare pentru efectuarea raportului de expertiză, precum și perioada de timp necesară pentru a intra în posesia actelor necesare- față de decontul justificativ depus la dosar (f. 83 rejudecare), instanța va încuviința cererea expertului de suplimentare a onorariului și va obliga pârâta, ca parte care a pierdut procesul, la plata către expert a sumei de 420 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată și precizată de reclamanta . GROUP SA, cu sediul procesual ales în C., .. 21, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S. G., cu domiciliul în Năvodari, ., ., jud. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 839,8 lei reprezentând despăgubiri achitate de aceasta conform contractului de asigurare nr. RCC 002 și suma de 208,39 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data plății despăgubirii și până la data introducerii acțiunii. Dobânda legală se va calcula în continuare până la data efectivă a plății.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 593 lei, reprezentând onorariu parțial expert, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Admite cererea expertului, de suplimentare a onorariului și obligă pârâta la plata către expert a sumei de 420 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință public, azi, 19.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. TICEA C. A.
Red.thred. Jud. V.Ticea./19.03.2014
Tehnored. Gref. C.A./4ex/19.03.2014
Comunicări./2ex/26.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
