Plângere contravenţională. Sentința nr. 1830/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1830/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 18788/212/2013
Dosar nr. 18._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 1830
Ședința publică din data de 21.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de petenta ., cu sediul în Cristuru S., .. 82G, jud. Harghita, în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL E., PRIN PRIMAR, cu sediul în E. Sud, ., jud. C., având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/15.06.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru aceasta dată, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 16.07.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 18._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Orașul E., prin Primar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 de lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție ., nr._/15.06.2013, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, aceasta a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat în cauză, încheiat la data de 15.06.2013, în urma controlului efectuat la data de 14.06.2013, când angajatul său, conducătorul auto C. V. D., a fost oprit de agentul constatator pe . Nord, a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 de lei, potrivit prevederilor Anexei nr. 5.1.1. din H.C.L. nr. 243/2009, motivat de aceea că în data de 14.06.2013 conducătorul autoturismului proprietatea petentei nu avea achitată în prealabil taxa pentru folosirea tramei stradale.
Aceasta a mai precizat că sancțiunea contravențională aplicată – amenda în cuantum de 1.500 de lei este prea severă, impunându-se înlocuirea acesteia cu sancțiunea principală a avertismentului, motivat de aceea că la . panoul de afișaj care prevede obligația de plată a acestei taxe nu este vizibil, fiind acoperit de un copac, depunând în acest o fotografie, și motivat de aceea că agentul constatator, în data de 14.06.2013, nu a dorit să încaseze, în mod direct, de la angajatul său, conducătorul autoturismului, taxa datorată, deși o astfel de posibilitate este prevăzută de actul normativ de stabilire a obligației de plată a taxei, îndrumându-l pe conducătorul auto să plătească taxa la primărie, acesta neputând însă lasă autoturismul la . care să se deplaseze la primărie să plătească taxa și, ulterior, să se întoarcă la autoturism, în condițiile în care transporta marfă.
În susținerea poziției sale procesuale, petenta a mai învederat că sancțiunile juridice, inclusiv cele contravenționale, nu reprezintă un scop în sine și nu trebuie să constituie o răzbunare a societății, astfel că, prin raportare la atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de lege prin săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, aceasta a apreciat că sancțiunea principală a avertismentului este în măsură a asigura realizarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 3, art. 21 alin. 3 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și art. 194 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor, fără a indica domiciliul acestuia, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: procesul verbal de contravenție contestat și dovada de comunicare a acestuia, fotografia panoului de afișaj, Anexa nr. 5 a H.C.L. nr. 243/2009 și împuternicirea avocațială.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Orașului E., prin Primar, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate, ca neîntemeiată, și, în consecință, obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei cereri.
În motivarea excepției procesuale invocate, intimatul a arătat că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională are calitate procesuală pasivă Primarul orașului E., nu unitatea administrativ-teritorială Orașul E., prin Primar, astfel că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Orașului E. și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, intimatul a precizat că petenta a fost sancționată, în mod legal, cu amendă contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege pentru persoanele juridice – 1.500 de lei, conform Anexei nr. 5 a H.C.L. E. nr. 243/2009, reținându-se în sarcina sa că în data de 14.06.2013, angajatul său, conducătorul auto C. V. D., a condus autoturismul proprietatea petentei, autoutilitara marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_, pe . E., fără a achita, cu anticipație, taxa pentru utilizarea tramei stradale, în acest fel săvârșind contravenția prevăzută în Anexa nr. 5 a H.C.L. nr. 243/2009.
De asemenea, acesta a mai învederat că nimic nu a împiedicat petenta să achite, în prealabil, taxa pentru utilizarea tramei stradale, prevăzută de actul normativ anterior menționat, astfel că, față de scopul instituirii acestei taxe, acela de a asigura autorității locale fondurile bănești necesare întreținerii și reparării aleilor și străzilor Orașului E., intimatul a apreciat că se impune menținerea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei, în cuantumul minim prevăzut de norma sancționatorie.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul asistent, depunând în acest sens, alăturat întâmpinării, împuternicirea avocațială.
De asemenea, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Prin încheierea de ședință din data de 15.01.2014 a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Orașul E., prin Primar, pentru considerentele menționate în cuprinsul încheierii.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți. De asemenea, din oficiu, instanța a dispus administrarea documentației care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție contestat, intimatul depunând: dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție către petentă, raportul agentului constatator, fotografiile efectuate în momentul constatării contravenției, fotocopia lizibilă a procesului verbal de contravenție contestat, Hotărârea Consiliului Local al Orașului E. nr. 243/2009 (în continuare, H.C.L. nr. 243/2009), inclusiv Anexa nr. 5 a acesteia, procesul verbal de afișare a acesteia la avizierul primăriei, precum și fotografii cu panourile de afișare relative la obligația de plată a taxei de utilizare a tramei stradale.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, întocmit la data de 15.06.2013 de un agent constatator din cadrul intimatului, petenta S.C. P. D. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute în Anexa nr. 5.1.1. a H.C.L. nr. 243/2009 și sancționate de Anexa nr. 5.1.1. lit. a din același act administrativ cu caracter normativ, reținându-se în sarcina sa că în data de 14.06.2013, ora 13:50, C. V. D., în calitate de conducător auto, a circulat cu autoutilitara marca Mercedes, înmatriculată sub nr._, aparținându-i petentei, pe . Nord, fără a achita în prealabil taxa pentru folosirea tramei stradale.
Prin raportare la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat - 25.06.2013, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal aflat la fila 10 a dosarului, și la data depunerii, potrivit art. 183 alin. 1 Cod procedură civilă, a prezentei plângeri contravenționale - 10.07.2013, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul de fila 15 a dosarului, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat ., nr._/15.06.2013 se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. De asemenea, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia este recunoscută de petentă, prin intermediul motivelor de fapt invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, și este probată cu fotografiile depuse în probațiune de intimat și efectuate cu ocazia constatării contravenției reținute în sarcina petentei.
În drept, potrivit Anexei nr. 5 a H.C.L. nr. 243/2009, punctul 5.1.1, taxa pentru folosirea tramei stradale de către autovehiculele de transport marfă pe raza orașului E. pe străzile de trafic ușor, mediu și greu constituie venit cu destinație specială, este fundamentată de necesitatea menținerii în stare de funcționare a arterelor rutiere din orașul E. și este datorată de persoanele fizice și juridice care dețin autovehicule de transport marfă, pentru circulația pe străzile orașului E., stabilirea cuantumului acesteia realizându-se prin raportare la masa totală maximă autorizată a autovehiculului.
De asemenea, potrivit aceleiași reglementări, taxa pentru folosirea tramei stradale se achită cu anticipație și nu se returnează, plata acesteia putându-se realiza: prin ordin de plată în contul Primăriei E. sau în numerar, la casierie sau direct, la funcționarii cu drept de încasare pe teren a taxei.
Potrivit literei „a” din cadrul secțiunii „Sancțiuni” a acestui act normativ, circulația în orașul E. a autovehiculelor de transport marfă fără achitarea în prealabil a taxei pentru folosirea tramei stradale constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.500 la 2.500 de lei în cazul persoanelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile normative precitate, instanța apreciază că sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 de lei este legală.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentei, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentei din prezenta cauză, instanța are în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța are în vedere circumstanțele personale ale petentei, aceasta fiind un profesionist ce are obligația de a cunoaște și respecta cu o diligență sporită dispozițiile normative care disciplinează raporturile juridice la care ia parte. De asemenea, instanța mai reține că susținerea petentei, relativă la încercarea angajatului său de a plăti taxa de utilizare a tramei stradale direct agentului constatator în data de 14.06.2013 este nedovedită, deși obligația de a proba această susținere îi incumba, potrivit art. 10 și art. 249 Cod procedură civilă.
În același sens, instanța apreciază că achitarea de către petentă, obligație ce nu era dificil de realizat prin raportare la cele 3 modalități de plată prevăzute de H.C.L. nr. 243/2009, în cursul zilei de 14.06.2013, ulterior constatării contravenției reținute în sarcina sa, a taxei pentru folosirea tramei stradale, stabilită prin H.C.L. nr. 243/2009, în ansamblul circumstanțelor cauzei, ar fi putut constitui o circumstanță personală favorabilă petentei, de natură a fundamenta concluzia că asigurarea funcției educative și a celei preventive speciale a sancțiunii s-ar fi putut realiza prin aplicarea sancțiunii principale a avertismentului, or, în cauză, petenta nu a invocat și nu a făcut dovada unui astfel de fapt, ci doar a invocat un fapt de natură subiectivă care a împiedicat-o să plătească taxa, aceasta în condițiile în care luarea măsurilor necesare în vederea desfășurării activității în condiții optime, implicit a celor necesare pentru asigurarea plății, cu anticipație, a taxelor aferente serviciilor de care beneficiază, îi revine, în exclusivitate acesteia, motiv pentru care instanța apreciază că sancțiunea principală aplicată petentei, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, de 1.500 de lei, este singura în măsură a asigura responsabilizarea acesteia, în vederea respectării, pe viitor, a dispozițiilor legale și în vederea realizării funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, situație în care plângerea contravențională formulată de petentă urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.
În privința cererii intimatului de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, onorariul de avocat este inclus în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanță apreciază că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative prevăzute de lege pentru acordarea cheltuielilor de judecată, respectiv cea prevăzută de art. 452 Cod procedură civilă, intimatul nefăcând, în condițiile legii, dovada cheltuielilor de judecată efectuate pentru soluționarea acestei cereri, astfel că cererea acestuia de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta ., cu sediul în CRISTURU S., .. 82 G, având CUI RO –_, în contradictoriu cu intimatul O. E. PRIN PRIMAR, cu sediul în E. SUD, ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/15.06.2013, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimat, ca neîntemeiată.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 21.02.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. 26.03.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 27.03. 2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1358/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
