Partaj judiciar. Sentința nr. 3397/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3397/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 108/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.3397/26.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-G. J.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. C. V., cu domiciliul în C., ., nr.35, ..A, . în contradictoriu cu pârâții BĂRNESCU S. și BĂRNESCU A., ambii cu domiciliul în C., ., nr.240, jud.C., având ca obiect partaj judiciar /ieșire din indiviziune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 20.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise din partea părților, a amânat pronunțarea la data de 26.03.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.10.2009 sub număr de dosar_/212/2009, reclamantul P. C. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții BĂRNESCU S. și BĂRNESCU A. partajarea imobilului bun comun al pârâților, situat în C., . nr.240, jud. C..
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că reclamantul este creditorul paratei Bărnescu A., conform contractului de împrumut nr 1669/27.10.2008. Deși acesta a depus diligente pentru recuperarea debitului, creditorul nu și-a putut recupera creanța si a constatat ca parata nu poseda bunuri proprii, ci numai acest imobil deținut cu pârâtul soț.
În drept, s-a invocat art.33 alin.2 și 3 Cod fam. și art.493 alin 1 C.proc.civ.
În susținerea cererii, s-a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza tehnica imobiliară.
La termenul de judecata din 12.11.2009, reclamantul a formulat cerere de completarea acțiunii si a solicitat atribuirea imobilului către pârâta debitoare.
Pârâtul Bărnescu S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii si a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pe care instanța a respins-o la termenul de judecata din 25.02.2010.
Prin s.c. nr.5090/25.02.2010 s-a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată.
Hotărârea pronunțată a fost desființată prin d.c. nr.478/2010 a Tribunalului C., iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.
După reînregistrarea pe rolul acestei instanțe, cererea a primit nr. de dosar_, iar la termenul de judecată din data de 03.02.2011 pârâtul Bărnescu S. a depus cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea calității de bun propriu asupra terenului în principal, iar în subsidiar, constatarea unei cote de contribuție de 90% la dobândirea bunului imobil comun, compus din teren și construcție.
În motivare, pârâtul reconvenient a arătat că a dobândit terenul prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6126/1993, iar construcția a fost dobândită pe calea accesiunii imobiliare artificiale prin s.c. nr.9887/1997.
Prin încheierea din data de 09.05.2013, excepția inadmisibilității invocată în primul ciclu procesul de către pârâtul Bărnescu a fost calificată ca apărare de fond.
Prin încheierea din data de 14.11.2013 a fost admisă în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de pârâtul reconvenient și s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în valoare de 15.581 lei în 24 de rate lunare egale a câte 649,2083 lei fiecare.
Prin încheierea din data de 23.01.2014 a fost admisă în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamant și s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în valoare de 85.479 lei în 24 de rate lunare egale a câte 3561,625 lei fiecare.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul pârâtei Bărnescu A., proba testimonială cu martorul C. C. și expertiza tehnică imobiliară, lucrarea fiind efectuată de exp. S. C. (filele 90-103).
Asupra excepție insuficientei timbrări a cererii principale, invocată de către pârâtul Bărnescu S. la termenul din data de 20.03.2014, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.21 alin.(1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru „persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile O. U. G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă."
De asemenea, prevederile art.212 alin.(3) din Legea nr.146/1997 dispun „în cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, Ministerului Economiei și Finanțelor/ organelor competente pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite. In titlul executoriu se vor menționa și codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal, precum și orice alte date de identificare a debitorului. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor în a căror rază teritorială își are sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare."
Ca urmare, odată ce instanța de judecată a încuviințat reclamantului cererea de eșalonare a plății taxei judiciare de timbru, plata ratelor lunare stabilite în sarcina acestuia este o chestiune ce ține de executarea obligației de plată sau, dacă se impune, de executarea silită a hotărârii, care se efectuează de către organele abilitate în acest sens, subordonate Ministerului Finanțelor Publice.
Așadar, hotărârea prin care s-a dispus măsura eșalonării de către instanță reprezintă titlu executoriu, sumele datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru urmând a fi urmărite în condițiile prevăzute de dispozițiile legale aplicabile în acest sens.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că în cauză nu mai sunt incidente prevederile art.20 alin.3 din Legea 146/1997. De altfel practica judiciară este unitară în acest sens, dovadă fiind și d.c. nr.4600/2012 pronunțată de către ICCJ cu privire la chestiunea supusă dezbaterii.
Prin urmare, excepția invocată de către pârât este neîntemeiată și urmează a fi respinsă în consecință.
Pe fondul cauzei, analizând materialului probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține:
Pârâta Bărnescu A. a încheiat la data de 27.10.2008 cu reclamantul un contract de împrumut pentru suma de 100.000 euro.
Ca urmare a cererii de executare silită formulată de creditor, s-a format dosarul de executare nr.245/2009 al B. D. V. și G. A. M.. În cadrul acestui dosar s-a constatat că pârâta debitoare nu deține bunuri proprii ce pot fi supuse executării silite, iar părțile au stabilit de comun acord un termen de grație pentru plata debitului, cel mai târziu la data de 15.08.2009. Cu toate acestea, debitul nu a fost achitat conform înțelegerii părților.
Instanța constată astfel că este îndreptățită cererea reclamantului de a solicita partajul imobilului, pentru ca apoi sa ceara urmărirea silita asupra părții din imobil ce se va atribui debitoarei Bărnescu A., în acord cu prevederile art.1825 C.civ. și art.493 alin.1 C.proc.civ.
Procedând conform dispozițiilor art.673/1 și urm. C.proc.civ., instanța constată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.6126/1993, pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilul teren în suprafață de 675 mp, situat în C., . nr.240. Prin s.c. nr.9887/1997 a Judecătoriei C. soții pârâți au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe terenul situat la adresa mai sus menționată.
Potrivit dispozițiilor art.30 alin. (1) din Codul familiei „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților”.
Acest text de lege instituie prezumția comunității de bunuri în virtutea căreia bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, devin bunuri comune ale acestora.
În cauză, față de împrejurarea că imobilul - teren și construcție - a fost dobândit în timpul căsătoriei, de către ambii soți, instanța constată că, prin raportare la prezumția de comunitate instituită de art. 30 alin. (1) din Codul familiei, acesta are natura unui bun comun ce urmează a fi inclus în masa partajabilă. În acest sens, instanța apreciază că este neîntemeiată susținerea din cuprinsul cererii reconvenționale, conform căreia terenul este bun propriu al pârâtului Bărnescu S..
Prin raportul de expertiza întocmit de expert C. S. imobilul a fost identificat și evaluat la suma totala de 2.870.000 lei.
Cât privește cota de contribuție a părților, instanța reține că pârâtul a invocat prin cererea reconvențională o contribuție majoritară la dobândirea acestui bun, având în vedere împrejurarea că pe toată durata căsătoriei a realizat venituri net superioare soției, care s-a ocupat de creșterea copiilor.
În raport de materialul probator administrat în cauză, instanța constată că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
În acest sens, instanța reține că stabilirea cotei de contribuție se face în raport de totalul bunurilor dobândite de soți și de totalul veniturilor și cheltuielilor realizate, iar nu pentru fiecare bun în parte.
Astfel, probele administrate în cauză nu au format convingerea instanței că pârâtul soț a avut o contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune.
În acest sens, instanța reține că, deși doar pârâtul Bărnescu S. a depus înscrisuri privind veniturile realizate în timpul căsătoriei, aflate la filele 57-78, din înscrisul reprezentând cupon de pensie aflat la fila 124 dosar rezultă că și Bărnescu A. beneficiază de o pensie de 377 lei, apropiată ca valoare de cea a soțului său.
Prin urmare, pe cale de prezumții simple, instanța reține că și pârâta Bărnescu A. a realizat venituri în timpul căsătoriei, care au îndreptățit-o pe aceasta la acordarea pensiei.
Pe de altă parte, aceeași împrejurare o reține instanța și din depoziția dată în cauză de C. C., care a arătat că și soția pârâtă a avut aportul său în căsătorie, ocupându-se de creșterea copiilor, conform obiceiului în etnia rromă.
Munca femeii în gospodărie nu poate fi cuantificată în bani, însă efortul depus de aceasta pentru creșterea copiilor, în cea mai mare parte a timpului, și cu activitățile pe care le implică zilnic gospodăria poate fi echivalată cu munca depusă de pârât pentru a obține remunerația lunară superioară ca valoare.
Referitor la susținerea pârâtului Bărnescu S. că a primit de la părinți 23 de galbeni confecționați din aur de 22K, pe care i-a folosit la dobândirea imobilului, instanța reține în acest sens că nu există la dosar nicio probă cu privire la aspectele invocate, iar declarația autentificată la notar a fratelui pârâtului (filele 110-111) nu poate fi valorificată din punct de vedere probator întrucât s-ar eluda astfel regimul probațiunii instituit de dispozițiile art.189 C.proc.civ., care interzice audierea în calitate de martor a rudelor de gradul doi. Or, valorificarea declarației sale ca înscris ar constitui o modalitate de eludare a interdicției prevăzute de lege pentru anumite categorii de persoane, motiv pentru care instanța nu va avea în vedere acest înscris din punct de vedere probator.
Prin urmare, raportând cotele de contribuție recunoscute părților la valoarea totală a masei partajabile, instanța constată că, la dobândirea bunurilor, copârâta Bărnescu A. are o cotă de contributie de 50% în valoare de 1.435.000 lei, iar copârâtul Bărnescu S. de 50%, în valoare de 1.435.000 lei.
Procedând la sistarea stării de codevălmășie, în funcție de criteriile prevăzute de art. 6739 din Codul de procedură civilă, văzând că bunul imobil nu este comod partajabil în natură și având în vedere solicitarea coproprietarilor de atribuire, instanța va dispune atribuirea în natură a acestuia către Bărnescu S..
Pentru egalizarea loturilor, în temeiul dispozițiilor art.742 C.civ. coroborate cu art.673/10 alin.4 C.proc.civ., pârâtul Bărnescu S. va fi obligat să plătească copârâtei Bărnescu A. suma de 1.435.000 lei, cu titlu de sultă.
În acord cu prevederile art.673/10 alin.4 teza finală, instanța stabilește termenul de plată a sultei la 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Respinge cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, pârâții fiind părțile care au căzut în pretenții și care urmează a suporta cheltuielile aferente procesului.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția insuficientei timbrări a cererii principale ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamantul P. C. V., cu domiciliul în C., ., nr.35, ..A, . în contradictoriu cu pârâții BĂRNESCU S. și BĂRNESCU A., ambii cu domiciliul în C., ., nr.240, jud.C..
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul BĂRNESCU S..
Constată că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei bunul imobil- teren și construcție, situat în Mun. C., . nr.240, jud. C., în valoare de 2.870.000 lei.
Constată că la dobândirea bunului comun soții pârâți au avut o contribuție egală.
Dispune sistarea stării de devălmășie asupra bunului comun și atribuie în natură imobilul, situat în Mun. C., . nr.240, jud. C., către pârâtul BĂRNESCU S..
Obligă pârâtul BĂRNESCU S. la plata către copârâta BĂRNESCU A. a sumei de 1.435.000 lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-G. J. D. Ș.
Red.jud.A.G.J/28.03.2014
Tehnoredact.D.Ș./5 ex./10.04.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3390/2014. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6270/2014.... → |
|---|
