Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 17732/212/2014
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR._
SEDINTA PUBLICA DIN 19.12.2014
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională (CT_/29.05.2014), actiune formulata de petentul D. G. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ cu sediul în C. ., ., . procesual ales în C., ., ., . ( la av. C. I.), în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronuntării la data de 19.12.2014.
I N S T A N T A
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 03.07.2014, sub nr._, petentul D. G. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CONSTANTA anularea procesului verbal de contravenție . nr._/29.05.2014, în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat, în esență, faptul că procesul-verbal de sancționare contravențională este netemeinic deoarece toți cei 5 angajați aveau înregistrate contracte individuale de muncă cu mult anterior controlului. Astfel contractul de muncă pentru numita C. A. a fost încheiat la data de 08.02.2014 și a fost înregistrat în REVISAL cu data de 08.02.2014; contractul de muncă pentru numita L. Steluța E. a fost încheiat la data de 03.02.2014 și a fost înregistrat în REVISAL cu data de 03.02.2014; contractul de muncă pentru numitul Ș. T. a fost încheiat la data de 28.04.2014 și a fost înregistrat în REVISAL cu data de 28.04.2014.
Petentul invocă și motive de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, apreciind că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu este indicat textul incriminator, respectiv art. 9 alin.1 lit. a) din HG nr. 500/2011. De asemenea, nu este indicată data săvârșirii contravenției, lipsă care se sancționează cu nulitatea absolută potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, a arătat petentul că în situația de față fapta nu este săvârșită cu vinovăție, deoarece înregistrarea în REVISAL s-a efectuat de către contabilă, iar în materie contravențională răspunderea este personală.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, petentul solicită ca instanță în aprecierea proporționalității sancțiunii să țină seama de faptul că fapta nu a fost intenționată, nu s-a datorat cupei acestuia, toți angajații petentului lucrează în baza unor contracte individuale de muncă înregistrate la ITM, depășirea termenului de înregistrate este de doar o singură zi, nu s-a urmărit prin săvârșirea faptei nici un scop ilicit, fiind doar o simplă omisiune a contabilei, nu în ultimul rând, că petenta are doi copii minori în întreținere, iar singurele venituri pe care le obține sunt cele din comerțul cu flori.
În dovedirea plângerii au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._/29.05.2014, proces-verbal de control nr._/29.05.2014, certificat de naștere.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 11.11.2014, instanța, reținând că întâmpinarea a fost depusă cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 201alin. 2 cod pr.civ., în temeiul art. 208 alin.2 cod pr. civ., a constat decăzută intimata din dreptul de a propune probe și a invoca excepții în afară de cele de ordine publică.
În probațiune instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție contestat, și proba testimonială cu audierea martorei P. F..
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată la instanță în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat
Analizând probele din dosar, instanța învestită cu soluționarea plângerii, cu respectarea prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Instanța va înlătura apărările petentului cu privire la sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție pentru lipsa indicării datei la care a fost săvârșită fapta contravențională, fapta contravențională fiind săvârșită, în cuprinsul procesului verbal de contravenție arătându-se că fapta contravențională s-a săvârșit prin omisiune, respectiv „nu a transmis în termenul prevăzut de art. 4 alin. 1 lit. a) din KG nr. 500/2011” în registrul REVISAL contractele individuale de muncă ale numiților C. A., L. Steluța E. și Ș. T., respectiv cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către fiecărui salariat în parte.
Instanța nu va reține nici apărările petentului cu privire la lipsa indicării în cuprinsul procesului verbal de contravenție a textului legal care stabilește fapta contravențională, respectiv art. 9 alin. 1 lit. a) din HG nr.500/2011, potrivit căruia „Constituie contravenție netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)- g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”, reținând căpetentul nu a făcut dovada producerii unei vătămări prin neindicarea în concret a textului de lege mai sus arătat, în procesul verbal consemnându-se că sancțiunea contravențională s-a aplicat pentru nerespectarea art. 4 alin.1 lit. a din aceleași act normativ, text care prevede obligativitatea ca „la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea 53/2003 are caracter general, adresându-se tuturor cetățenilor); 2. amenda de 1500 lei aplicată urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, hotărârea din 21.09.2006, A. c. României, N. c. România) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/29.05.2014 petentul a fost sancționată contravențional, constatându-se că nu s-a transmis în sistemul REVISAL un număr de 3 contracte individuale de muncă în termenul legal.
În continuare, instanța apreciază că, în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dar și din întreaga economie a actului normativ indicat, procesele-verbale de sancționare contravențională se bucură de o prezumție de temeinicie cu privire la faptele constatate personal de agenții constatatori (ex proprii sensibus), fiind acte autentice de natură administrativă, întocmite de funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Instanța constată că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, respectiv că a transmis cele trei contracte cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, toate cele trei contracte de muncă fiind înregistrate în chiar ziua începerii activității.
În consecință, față de mijloacele de probă administrate în cauză instanța constată că a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere aceste criterii instanța consideră că sancțiunea amenzii de 3.000 lei) nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța apreciază că sancțiunea pecuniară aplicată petentului este excesivă prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/ 2001, având în vedere, pe de o parte, gradul real de pericol social al faptei trebuie determinată de împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, urmarea efectiv produsă iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale petentului, motiv pentru care va proceda la o redozare a sancțiunii, apreciind că aplicarea sancțiunii avertismentului este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept cât și pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, făcând aplicarea art. 5 alin 2 lit. a) din OG 2/2001 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.05.2014 formulată de petenta D. G. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ cu sediul în C. ., ., . procesual ales în C., ., ., . ( la av. C. I.), în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., ..
Dispune înlocuirea sancțiunii „Amenzii contravenționale” cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale actului constatator contravențional.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 19.12.2014.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. – MVM- 21.04.2015
Tehnred. Gref. Dr- 21.04.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 9765/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
