Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 15014/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 20 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta S.C. S. C. S.R.L. (CUI_; J_ ) cu sediul în C., .. 39, camera 1, ., în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI REPREZENTAT PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C., . nr. 18, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 06.10.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 13.10.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 19.05.2014, petenta S.C. S. C. S.R.L. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ dispună anularea procesului-verbal de constare și sancționare a contravenției . nr._/03.05.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 11.000 lei cu avertismentul.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin procesul verbal contestat s-a consemnat faptul că în urma controlului efectuat de către inspectorii antifraudă din cadrul intimatei, din verificările efectuate la punctul de lucru din Mamaia, Municipiul C., Zona Cazinou, zona a3, terasa nr.4, județul C. constatându-se că petenta nu a putut prezenta registrul special și cartea de intervenție aferente aparatului de marcat electronic fiscal, s-a constatat că societatea nu a achiziționat registrul unic de control, precum și faptul că în urma comparării datelor înscrise pe raportul X generat de aparatul de marcat fiscal a rezultat o diferență pe minus de 425 lei care nu a putut fi justificată cu documente financiar contabile, constatându-se și faptul că societatea nu a întocmit raportul de gestiune zilnic.
Susține petenta că în ceea ce privește prima faptă contravențională nu poate fi reținută în sarcina sa întrucât aceasta nu există, cartea de intervenții și registrul special se aflau la societatea care a operat instalarea, urmând ca acestea să fie prezentate organului fiscal în termenul legal.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională susține petenta că nu a avut posibilitatea de a achiziționa registrul unic de control de la Direcția Generală a Finanțelor publice întrucât activitatea la punctul de lucru a început într-o zi nelucrătoare, respectiv 01.05.2014.
Referitor la cea de-a treia faptă contravențională – se arată că diferența pe minus de 425 lei ce nu a putut fi justificată, a fost ridicată în cursul zilei de 02.05.2014 a administratorul societății, domnul S. M. pentru efectuarea unor plăți, în temeiul dispoziției de plată nr.27/02.05.2014, care la momentul controlului, ora 23.15, nu a mai putut fi prezentată întrucât se afla la societatea de contabilitate, iar în ceea ce privește neîntocmirea raportului de gestiune zilnic se arată că acesta se întocmește la terminarea zilei de lucru.
Sub aspectul legalității procesului verbal se arată că intimatul nu a indicat în cuprinsul procesului verbal nici un fel de împrejurare care să poată servi la aprecierea gradului de pericol social, deși îi revenea această obligație conform art.16 alin.1 din OG 2/2001.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 11.000 lei cu avertismentul, având în vedere că măsura dispusă este mult prea drastică raportat la cele constatate, scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale putând fi atins și prin aplicarea avertismentului, ținând cont de circumstanțele personale ale petentei și faptul că aceasta are un număr de 52 de angajați, iar menținerea amenzii în cuantum de 11.000 lei ar afecta în mod grav activitatea firmei
În drept, petenta a invocat prev. OG 2/2001 și OUG 28/1999.
Pentru probațiunea cererii au fost anexate în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul verbal contestat, rezoluția nr._/05.12.2013 emisă în dosarul nr._/2013 al ONRC – ORC de pe lângă Tribunalul C., certificatul constatator, certificatul de înregistrare fiscală emis de ONRC, registrul special pentru aparate de marcat electronice fiscale, carte de intervenții, certificat de garanție, raportul de gestiune zilnic, dispoziția de plată nr.27/02.05.2014, cererea de atribuire a numărului de ordine din Registrul de evidență aparatelor de marcat electronice fiscale instalate în județ, înregistrată la ANAF – DGFP C. sub nr._/28.04.2014, declarația numitei Pouliakas D., jurnal electronic, raport fiscal zilnic Z, registru salariați, registrul unic de control.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art.19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata căreia i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate nu a formulat întâmpinare în conformitate cu disp.art.201 alin.1 NCPC prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare, conform dispozițiilor art.205 Noul Cod proc.civ. și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.
În ședința publică din data de 06.10.2014, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul art.258 C.pr.civ și art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.05.2014, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum total de 11.000 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea a trei fapte contravenționale, fiind aplicate 3 amenzi contravenționale după cum urmează:
- o amendă contravențională de 8000 lei aplicată în baza art.11 alin.1 lit.b din OUG 28/1999 rep. pentru săvârșirea contravenției constând în neprezentarea registrului special și a cărții de intervenție a aparatului de marcat electronic fiscal, instalat la punctul de lucru al petentei, fapt ce contravine disp.art.10 lit.l din OUG 28/1999.
- o amendă contravențională de 1000 lei aplicată în baza art.8 alin.1 lit.a din Legea 252/2003 rep. pentru săvârșirea contravenției constând în fapta de a nu achiziționa registrul unic de control, fapt ce contravine disp.art.6 alin.3 din Legea 252/2003.
- o amendă contravențională de 2000 lei aplicată în baza art.42 alin.1 din Legea 82/1991 rep. pentru săvârșirea contravenției constând în fapta de a nu fi justificat cu documente financiar contabile o diferență în minus de 425 lei rezultată ca urmare a comparării datelor înscrise pe raportul X generat de paratul de marcat electronic fiscal la orele 23.09 în data de 02.05.2014 și monetarul întocmit, reținându-se de asemene și că societatea nu a întocmit raport de gestiune zilnic, aceste aspecte contravin prevederilor art.41 pct.2 lit.c din Legea 82/1991 rep. coroborat cu OMFP 3512/2008.
În drept:
Prima faptă contravențională:
Conform Art.10 din OUG 82/2011 „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…)lit.l) nerespectarea obligației de a păstra și arhiva rola jurnal, raportul fiscal de închidere zilnică și registrul special prevăzut la art. 1alin. (4), cu excepția activității de transport în regim de taxi”. Conform art.11 alin.1 lit.b din același act normativ „(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: (…) lit.b) faptele prevazute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amenda de la 8000 lei la 10.000 lei”.
A doua faptă contravențională:
Potrivit art.6 alin.3 din Legea 252/2003 „Contribuabilii nou-înființați sunt obligați ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării, să achiziționeze registrul unic de control” iar potrivit art.8 alin.1 lit.a din același act normativ „Contravențiile prevăzute la art.7 se sancționează cu amendă după cum urmează: lit.a) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru fapta prevăzută la lit. a)”.
Potrivit art.7 din Legea 252/2003 „Constituie contravenții următoarele fapte: a) neachiziționarea registrului unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice din raza teritorială unde își are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2) și (3)”, iar potrivit art.8 alin.1 din același act normativ „Contravențiile prevăzute la art. 7 se sancționează cu amendă după cum urmează: lit.a) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru fapta prevăzută la lit. a)”.
A treia faptă contravențională:
ART. 41 pct.2 lit.c din Legea 82/1991 rep. „Constituie contraventie urmatoarele fapte: pct.2. nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice, respectiv de institutiile cu atributii de reglementare in domeniul contabilitatii prevazute la art. 4 alin. (3), cu privire la: (…) lit.c) întocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate, înregistrarea in contabilitate a acestora in perioada la care se refera, pastrarea si arhivarea acestora, precum si reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența reprezentantului legal al societății petente care a semnat procesul verbal și a aplicat ștampila societății, iar la rubrica alte mențiuni în care conform legii se menționează obiecțiunile contravenientului s-a menționat „nu am”.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat - 03 mai 2014, și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale la registratura instanței – 19.05.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art.17 din același act normativ, în cauză nefiind incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța reține că, prin plângerea contravențională formulată, petenta a formulat critici sub aspectul legalității, susținând că intimatul nu a indicat în cuprinsul procesului verbal nici un fel de împrejurare care să poată servi la aprecierea gradului de pericol social, deși îi revenea această obligație conform art.16 alin.1 din OG 2/2001.
Față de susținerea petentei privind nulitatea relativă a procesului verbal, în sensul că nu au fost indicate toate împrejurările ce puteau servi la aprecierea gravității faptei, instanța reține că agenții constattori – inspectori antofraudă au respectat în totalitate prev. art.16 din OG 2/2001, iar petenta nu a demonstrat existența vreunei vătămări pricinuite prin modul în care a fost descrisă fapta și nici nu a indicat ce anume ar fi trebuit să cuprindă procesul verbal cu privire la descrierea faptelor reținute în sarcina sa, pentru a se putea aprecia gravitatea acestora.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptelor, prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunile aplicate se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator pentru fiecare faptă în parte.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea sumei de bani a cărei proveniență este nejustificată și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate, prin raportare la miza concretă a procesului pentru individ: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal de contravenție contestat . nr._/03.05.2014 se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agenții constatatori care l-au întocmit au perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri.
Instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției - întocmit de un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, până la proba contrară.
Prin urmare, instanța constata existenta faptelor contravenționale reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal întocmit, aspectele consemnate in cuprinsul procesului-verbal fiind conforme cu realitatea.
În ceea ce privește prima faptă contravențională instanța nu va reține apărările petentei în sensul că cartea de intervenții și registrul special se aflau la societatea care a operat instalarea, urmând ca acestea să fie prezentate organului fiscal în termenul legal – respectiv prima zi lucrătoare și anume în 05.05.2014, în vederea înregistrării, întrucât legea sancționează fapta de a nu respecta obligația de a păstra și arhiva rola jurnal, raportul fiscal de închidere zilnică și registrul special prevăzut la art. 1alin. (4), cu excepția activității de transport în regim de taxi, întrucât răspunderea este stabilită prin același act normativ, în sarcina comerciantului care desfășoară activitate comercială (utilizatorul aparatului de marcat fiscal) și nu în sarcina persoanei care a operat instalarea aparatului sau care l-a comercializat.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională instanța nu va reține apărările petentei în sensul că și-a început activitatea într-o zi nelucrătoare -01.05.2014 și nu avut posibilitatea de a achiziționa registrul unic de control, întrucât, aceasta a deschis punctul de lucru în baza unei documentații întocmite anterior și trebuia și putea să cunoască obligația ca la data punerii în funcțiune a punctului de lucru la sediul acestuia este obligatore existența registrului unic de control.
Astfel susținerile petentei, nu au relevanță din punctul de vedere al faptei cu caracter contravențional constatată, nefiind contestat că registrul nu a fost prezentat la solicitarea organelor de control.
Cum petenta a fost înregistrată ca persoană juridică la Registrul Comerțului C., sub nr.J/_ din data de 05.12.2013 (fila 12) iar în urma cererii înregistrată sub nr._/20.02.2014, soluționată la 25.02.2014 și eliberată la 03.03.2014 petenta și-a înregistrat punctul de lucru – sediul secundar situat în Mamaia, Municipiul C., Zona Cazinou, zona a3, terasa nr.4, județul C. și de la acea dată și până la data controlului nu a achiziționat și nu a înregistrat la DGFP C., registrul unic de control, în termenul instituit de art.6 pct.2, fapta prevăzută la art.7 lit.a, exista, și instanța urmează să o aibă în vedere la analizarea susținerilor petentei, și pe care organul de control l-a respectat.
În ceea ce privește cea de-a treia faptă contravențională, instanța constată că în cauză, prin probele administrate petenta nu a făcut dovada situației de fapt contrare celei reținute, susținerile acesteia privitoare la faptul că pentru suma de 425 lei găsită în minus rezultată ca urmare a comparării datelor înscrise pe raportul X generat de paratul de marcat electronic fiscal la orele 23.09 în data de 02.05.2014 și monetarul întocmit, era întocmită dispoziția de plată nr.27/02.02.2014 prin care administratorul societății a ridicat suma respectivă pentru efectuarea unor plăți, nefiind dovedite în vreun fel, instanța nu poate decât sa concluzioneze ca dispoziția de plată, depusă la dosarul cauzei în copie, constituie un înscris întocmit pro causa, astfel ca nu va tine cont de acesta.
Se reține astfel că petenta nu a prezentat la control documente justificative ale faptului că, în momentul controlului, suma de 425 lei obținută din vânzări se afla la administratorul societății.
Instanța a ajuns la această concluzie întrucât petenta nici măcar nu este consecventă în apărările formulate, pe de o parte afirmând că la momentul controlului, ora 23.15, nu a mai putut fi prezentată dispoziția de plată nr.27 întrucât se afla la societatea de contabilitate, iar pe de altă parte deși aceasta trebuia înscrisă în raportul de gestiune zilnic și a afirmat că acesta se întocmește la terminarea zilei de lucru, totuși, mai înainte de a fi terminată ziua de lucru și de întocmirea raportul de gestiune zilnic, actul contabil invocat – dispoziția de plată a fost transmisă societății de contabilitate.
Totodată în conformitate cu art.80 din Codul de procedură fiscală Evidențele contabile și fiscale vor fi păstrate, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredințate spre păstrare unei societăți autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare iar la alin. 2 se prevede că prin excepție de la prevederile alin. (1), evidențele contabile și fiscale ale exercițiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, în perioada 1 - 25 a lunii următoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declarațiilor fiscale, astfel încât, apărarea intimatei conform căreia documentele depuse de petentă la plângerea contravențională sunt constituite pro causa neavând valoare probatorie va fi înlăturată de instanță, întrucât raportul zilnic de gestiune putea fi ținut și la punctul de lucru al societății.
Din aceste considerente, instanța apreciază că petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
Sub aspectul proporționalității sancțiunilor aplicate instanța urmează să respingă susținerea petentei conform căreia este la prima abatere și că fapta prezinta un grad de pericol social scazut ceea ce ar impune înlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului, întrucât în conformitate cu dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal” iar dispozitiile art. 7 alin. 2 din acelasi act normativ stabilesc ca „avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusaă”, ori în sarcina petentei s-au reținut nu una ci trei fapte de natură contravențională.
Instanța, analizând conform art. 34 alin. 1 și art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii amenzii, reține că amenda contravențională în cuantum de 11.000 lei aplicată pentru cele 3 fapte contravenționale (minimul special pentru fiecare dintre ele) este proporțională cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptelo reținute în sarcina petentei este dovedită, că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat iar sancțiunile contravenționale au fost legal și proporțional aplicate, motiv pentru care plângerea contravențională formulată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. S. C. S.R.L. (CUI_; J_ ) cu sediul în C., .. 39, camera 1, ., în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI REPREZENTAT PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C., . nr. 18, jud. C. împotriva procesului verbal de constare și sancționare a contravenției . nr._/03.05.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată, astăzi, 20.10.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./10.12.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/17.12.2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 4512/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
