Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2014. Susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, incheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 06.11.2014, când s-a dat următoarea soluție.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.10.2013 sub nr._ petenta C. C. F. a formulat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POLIȚIA MUNICIPULUI C. – BIROUL RUTIER plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 13.10.2013, solicitând revocarea și/sau anularea amenzii aplicate, anularea sancțiunii de reținere a permisului de conducere, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.

În motivarea în fapt a cererii petenta a arătat că la data de 02.10.2013 a primit o citație prin care era înștiințată că la data de 14.09.2013, ora 13:30 autoturismul său a fost implicat în producerea unui accident de circulație soldat cu pagube materiale. Petenta nu a fost implicată în niciun accident de circulație în perioada menționată și la data de 06.10.2013 s-a prezentat la Biroul Rutier Municipal C. unde a declarat că s-a făcut o greșeală pentru că nu a fost implicată în niciun accident rutier și că mașina sa nu prezintă avarii sau alte lovituri. Agentul constatator i-a adus la cunoștință reclamația prin care un șofer a declarat că la data de 14.09.2013, ora 13:30, mașina petentei a trecut pe lângă autoturismul șoferului staționată pe partea stângă pe . către piață și că i-ar fi lovit aripa dreapta spate și a plecat fără să constate amiabil accidentul, fapt neconform cu realitatea. Pe declarația acelui șofer agentul constatator nu a semnalat pagubele constatate de agentul constatator, respectiv aripa lovită vs. bară lovită.

Agentul constatator a considerat în urma discuțiilor că petenta este vinovată fără a avea vreo dovadă. Sancțiunea aplicată este netemeinică și nelegală întrucât procesul-verbal a fost întocmit pe baza unor supoziții personale neținându-se cont de declarațiile celor doi șoferi și nici de constatarea agentului de pe declarația celuilalt șofer.

Procesul-verbal nu cuprinde ocupația și locul de muncă, descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite. O mare parte din text nu este lizibilă, iar o parte din spații nu sunt completate, în special la înștiințarea de plată unde inițial a înțeles că nu ar avea de plată nimic sau acestea sunt completate necorespunzător.

În ceea ce privește articolul și legea în baza căreia a fost reținută fapta, respectiv art. 148 punctul 8 R din OUG 135 (sau 195)/02Cp și art. 79/1/b din OUG 135 (sau 195)/02Cp, având în vedere că în O.U.G. 195/02 nu apare art. 148, fapta a fost încadrată greșit, sancțiunea neavând corespondent în situația de fapt.

Agentul constatator nu a ținut cont de art. 5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 stabilind sancțiunea cea mai gravă nefiind în mod categoric proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Totodată nu a ținut cont nici de art. 11 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 având în vedere că celălalt șofer a recunoscut că a avut un comportament agresiv la acel moment.

Pe înștiințarea poliției primită la domiciliu apare ca dată de înregistrare a declarației reclamantului 14.09.2013, iar pe declarație data este 15.09.2013. Constatarea agentului de pe declarația șoferului nu este semnată în clar așa cum este prevăzut.

În dovedirea cererii petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.

În drept petenta a invocat art. 5 alin.5, art. 11 alin.1 și art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, art. 118 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Intervenientul O. E. a depus întâmpinare prin care a arătat că la data de 14.09.2013 se afla pe bulevardul Soveja, în dreptul poștei Tomis 3 și a virat dreapta pentru a intra pe prelungirea acestei străzi cu direcția de mers spre marketul Alfa Beta, stradă ce permite circulația în paralel doar a două autoturisme, fiind destul de îngustă. După ce a parcurs 10 metri circulația s-a blocat deoarece pe partea stângă se afla o dubă parcată ce bloca traficul cu sensul de ieșire spre bulevard, iar cei care erau pe acel sens de mers au intrat pe contrasens pentru a ocoli duba. Intervenientul s-a încadrat pe partea stângă a străzii și a oprit pentru a permite autovehiculelor ce vroiau să iasă să treacă. Un autoturism alb marca Suzuki cu numărul_, care a trecut pe lângă intervenient, a lovit ușor în bară autoturismul condus de intervenient.

Anterior încheierii procesului-verbal agentul constatator a inspectat autoturismul_ și a găsit ușoare urme de vopsea verde pe partea stângă ce nu ieșeau nici la spălare și a explicat că acestea puteau proveni numai prin comprimare în urma unui accident rutier.

Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POLIȚIA MUNICIPULUI C. – BIROUL RUTIER a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cele reținute de agentul constatator reflectând adevărul, petenta neproducând nici un alt element de fapt care să înlăture cele consemnate. În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, acesta ca act administrativ face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.

În drept intimatul a invocat O.U.G. nr. 195/2002, H.G. 1391/2006, O.G. nr. 2/2001.

Petenta a depus răspuns la întâmpinările formulate solicitând respingerea apărărilor formulate. Petenta a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară a instanțelor românești, a doctrinei și principiilor dreptului intern. Agentul constatator a considerat în urma discuțiilor fără a avea vreo dovadă că petenta este vinovată, bazându-se pe ideea preconcepută că este femeie la volan, încălcând astfel art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării pe bază de sex.

Petentei i s-a adus atingere principiului egalității și proporționalității în ceea ce privește dreptul al apărare. Petenta a fost pusă în imposibilitatea de a se apăra deși a prezentat o . argumente pentru nevinovăție, iar procesul verbal nu este susținut cu probele în baza cărora instanța să constate fără dubiu vinovăția petentei deoarece agentul constatator nu a folosit mijloace tehnice omologate care ar fi putut surprinde săvârșirea faptei (expertiză auto, fotografii, video). Constatarea contravenției a fost făcută ex propriis sensibus de agentul constatator, așa cum reiese și din procesul verbal unde a consemnat că pe auto_ s-au găsit urme de vopsea verde care par a fi de pe auto_ . Din afirmația acestuia reiese dubiul și nesiguranța în ceea ce privește proveniența presupusei "urme" – par a fi – urme care nu au existat și nu există pe mașina mea, agentul afirmând chiar înainte de a merge să verifice mașina că: "dacă nu este lovită o lovim să fie". Acesta nu a efectuat fotografii asupra presupuselor avarii existente la autovehicule, astfel neexistând nici un fel de probe materiale care să confirme cele scrise în procesul verbal.

Petenta a mai arătat că asupra faptelor descrise pot plana o . dubii, solicitând aplicarea principiului "in dubio pro reo".

Prin încheierea din data de 19.06.2014 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto stabilind în sarcina petentei obligația achitării unui onorariu provizoriu de expert de 700 lei, pe care petenta nu a înțeles să îl achite.

La termenul de judecată din data de 04.09.2014 instanța a încuviințat petentei proba testimonială cu martorul R. R. care a fost audiat la termenul de judecată din data de 30.10.2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 13.10.2013 de Poliția Municipiului C. – Biroul Rutier petenta C. C.-F. a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 640 lei, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 14.09.2013, ora 13:30, aceasta a condus auto cu nr._ pe . de pe . și datorită neatenției în conducere acroșează auto cu nr._ care era parcat. De asemenea petenta nu s-a prezentat la sediul Biroului Rutier C. pentru a declara accidentul în termenul legal. Agentul constatator a mai reținut că pe auto_ s-au găsit urme de vopsea verde care par a fi de pe auto_ .

În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 punctul 8 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 punctul 10 din O.U.G. nr. 195/2002 și a contravenției prevăzute de art. 79 alin.1 litera b din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin.3 litera g din O.U.G. nr. 195/2002.

În drept instanța reține că potrivit art. 148 punctul 8 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția ori să folosească instalații de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranță, a lui și a celorlalți participanți la trafic.

Potrivit art. 100 alin.1 punctul 10 din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activități de natură a-i distrage atenția de la conducere ori folosirea instalațiilor de sonorizare la un nivel de zgomot care afectează deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic.

Conform art. 79 alin.1 litera b din OUG nr. 195/2002: „Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare."

Conform art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 fapta se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Instanța, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constare a contravenției și analizând probele administrate în cauză reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001 și a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate având în vedere că nu cuprinde ocupația și locul de muncă, descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.” Nerespectarea acestor dispoziții atrage sancțiunea nulității virtuale a procesului-verbal în situația în care petentul face dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Agentul constatator nu a menționat ocupația petentei, dar acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal întrucât petenta nu a făcut dovada producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, potrivit art. 175 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Referitor la lipsa descrierii faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite, instanța apreciază raportat la conținutul procesului-verbal că agentul constatator a descris în mod corespunzător fapta indicând data, ora și locul săvârșirii acesteia, precum și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea petentei cu privire la acest aspect. Totodată, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este lizibil, iar în ceea ce privește înștiințarea de plată, instanța reține că necompletarea acesteia de către agentul constatator nu poate conduce la anularea procesului-verbal, având în vedere că prevederile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu fac referire și la cuprinsul înștiințării de plată.

Referitor la încadrarea greșită a faptelor contravenționale instanța constată că raportat la faptele reținute de agentul constatator acesta a stabilit în mod întemeiat că sunt aplicabile prevederile art. 148 punctul 8 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002, art. 100 alin.1 punctul 10 din O.U.G. 195/2002, art. 79 alin.1 litera b din OUG nr. 195/2002, art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, susținerea petentei fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal cu privire la prima faptă, instanța reține că din declarațiile părților date la sediul agentului constatator rezultă că la data de 14.09.2013, ora 13:30 ambele părți s-au aflat în piața Tomis III din C., pe . . autoturismul marca Suzuki de culoare albă cu numărul de înmatriculare_, iar intervenientul O. E. conducea autoturismul marca Skoda de culoare verde cu numărul de înmatriculare_ . Cele două autoturisme au trecut unul pe lângă altul.

Petenta a susținut că autoturismele au trecut unul pe lângă altul fără să se atingă, iar intervenientul a susținut că petenta a lovit aripa dreapta spate a autoturismului condus de intervenient.

Cu privire la declarațiile contradictorii ale părților instanța constată că la momentul întocmirii declarației de către intervenientul O. E. la data de 15.09.2013 agentul constatator a menționat în cuprinsul declarației că a constatat următoarele avarii: bară spate dreapta zgâriată. La momentul întocmirii declarației petentei la data de 13.10.2013 agentul constatator a menționat în cuprinsul declarației că a constatat următoarele avarii: aripă dreapta spate ușor zgâriată și cu urme de vopsea verde. Având în vedere că autoturismul petentei prezenta urme de vopsea verde, iar autoturismul condus de intervenient este de culoare verde, rezultă că la data de 14.09.2013 a avut loc un accident în care au fost implicate cele două autoturisme.

Deși instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto pentru a lămuri împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier, petenta nu a achitat contravaloarea onorariul de expert provizoriu stabilit în sarcina sa, astfel încât în cauză nu s-a putut administra proba cu expertiză tehnică auto din culpa petentei.

În ceea ce privește declarația martorului R. R. propus de petentă instanța constată că acesta nu a fost de față la momentul producerii evenimentului rutier, astfel că declarația acestuia nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei. Referitor la afirmația acestuia în sensul că mașina nu prezenta zgârieturi sau lovituri instanța urmează să înlăture această afirmație având în vedere că petenta nu a susținut că între data producerii evenimentului rutier și data la care s-a prezentat la poliție ar fi fost implicată în alt eveniment rutier din care să fi rezultat avariile constatate de agentul constatator.

Având în vedere că deși a avut posibilitatea de a propune probe și de a dovedi netemeinicia procesului-verbal, petenta nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal atacat, instanța urmând să constate că acest a fost întocmit în mod întemeiat cu privire la prima faptă.

În ceea ce privește art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de petentă instanța reține că aceasta nu se opune prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție. Astfel, în cauza N. G. împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că instanța națională aștepta ca reclamanta să prezinte mijloace de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, iar un asemenea demers al instanțelor naționale se întemeiază pe faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății. În această privință, Curtea reamintește că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept și că, în principiu, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, . nr. 141-A, p. 15, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Aplicând principiul sus menționat în speță Curtea a constatat că prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale de către petenta N. G. în sensul că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, reclamanta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.

În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare instanța constată că prin supunerea plângerii contravenționale analizei unei instanțe de judecată petenta a avut posibilitatea de a propune pentru a dovedi netemeinicia procesului-atacat, susținerea sa fiind astfel neîntemeiată.

Referitor la susținerea petentei potrivit căreia pagubele declarate de șoferul reclamant, respectiv aripa lovită, nu se regăsesc în pagubele constatate de agentul constatator, respectiv bară lovită, instanța constată că aripa și bara autoturismului sunt amplasate pe autoturism una lângă alta, astfel că este posibil ca intervenientul O. E. să fi menționat din eroare aripa în loc de bară.

Referitor la susținerea petentei că agentul constatator ar fi încălcat art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării petenta nu a făcut dovada acestei susțineri cu niciun mijloc de probă, urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă, pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenției este necesar să existe un accident de circulație, să existe pagube materiale sau avarii ale autovehiculele implicate și să nu existe niciuna dintre situațiile prevăzute ca excepții de art. 79 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța constată că a existat un accident în care au fost implicate două autoturisme, respectiv cel condus de petentă și cel condus de numitul O. E.. În ceea ce privește avariile autovehiculelor implicate, din declarațiile celor doi șoferi rezultă avariile existente la fiecare dintre cele două autovehicule implicate în accident. Petenta nu a făcut dovada încheierii constatării amiabile de accident, pentru a se încadra în situația exceptată de la obligația prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002.

În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a amenzii cu avertisment instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată având în vedere că agentul constatator a aplicat sancțiunile minime prevăzute de lege, iar faptele petentei prezintă pericol social, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate.

Față de toate acestea, instanța constată că sunt întrunite toate elementele constitutive ale contravențiilor contestate de către petentă, procesul-verbal atacat fiind întocmit în mod legal și întemeiat, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge plângerea formulată de petenta C. C.-F. având CNP_ cu domiciliul in Constanta, . (.. 7A, ., J. C., împotriva procesului-verbal . nr._/13.10.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POLIȚIA MUNICIPIULUI C. – BIROUL RUTIER având CUI_, cu sediul in C., ., J. C. și intervenienții O. E. avand CNP_ cu domiciliul in Constanta, ., ., ., J. C., S.C. C. A. S.A. cu sediul in CONSTANTA, ., J. C. și S.C. E. S.A. cu sediul in CONSTANTA, ., ., . ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.11.2014.

P., GREFIER,

R. E. L. R. GALIU

Red. jud. R.E.L./7ex/09.04.2015

Gref. R..G./12.12.2014/emis 5 comunicari ­­­­.